Gânduri

Deja luna se înalţă
deasupra dumbrăvilor cu portocali.
Venus străluceşte pe cer
ca o pasăre de sticlă.

Lumini de beriliu şi ambră
dincolo de munţi,
iar deasupra oceanului
un cer porfiriu de porţelan.

Noapte în grădină,
apă în toate formele ei –
miros de iasomie,
privighetoare a parfumurilor.

Parcă războiul a căzut
într-un somn adânc,
în vreme ce florile Valenciei
sorb Guadalaviarul.

Valencia turnurilor zvelte
şi a nopţilor dulci. Valencia,
suntem împreună chiar şi-atunci
când nu te văd,
câmpuri întinzânduse peste nisip,
mări refugiindu-se-n violet.

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Soria, în munţi albaştri,
pe câmpuri violete,
te-am visat de multe ori
cu tăpşanele tale de flori,
acolo unde Guadalquivir curge
printre portocali aurii
spre mare.

poezie de Antonio Machado din antologia de versuri Florile lumii în siajul navei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierduţi

S-ar întuneca raiul când ne-am înălţa
Daca ne-ai da
Aripi ca arhanghelii din rai
Ti-am dărui luna.

Am fi deasupra focului înverşunat
Deasupra tuturor
Deasupra împărăţiei stelelor
Ce se sting şi mor.

Ofera-ne lumină în suflet din cimitir
Din mâna morţilor
Să tremure raiul când il privim
Şi străjerii porţilor.

Din furtună ţi-am vorbi pe veci
De cei plecaţi
Dincolo de întunericul etern
De cei uitaţi.

Si poate aceea suntem chiar noi
Ce v-am slujit
Pierduţi v-om rămâne mereu
Dincolo de-asfinţit.

poezie de Alin Ojog (3 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Deasupra, peste iazuri sau văi întunecate,
Peste păduri şi nouri şi munţi şi mări albastre,
Chiar dincolo de soare, de spaţiul dintre astre,
Şi chiar peste hotare-ale bolţii înstelate,

Tu, mintea mea, alergi cu-o sprintenă mlădiere
Şi, ca pe valul apei un bun înotător,
Despici imensitatea profundă, zâmbitor,
Cu-o foarte bărbătească şi de nespus plăcere.

Ridică-te deasupra miasmelor scârboase
Şi caută-ţi curăţirea sus, tot mai sus, spre soare,
Bea, ca pe o divină şi limpede licoare,
Văpaia care umple-înălţimile sticloase.

Peste amărăciune şi peste norii groşi
Ce-apăsător se-aşează pe trista noastră viaţă,
Ferice cel ce poate, cu aripă-îndrăzneaţă,
Să se înalţe în câmpii senini şi luminoşi;

Cel ale cărui gânduri ca pasărea se-avântă
Spre cerul dimineţii în viu şi liber zbor,
Plutind deasupra lumii şi-înţelegând uşor
A' florilor cuvinte şi-a tot ce nu cuvântă!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul, o zi scânteietoare

Vântul, o zi scânteietoare... mi-au intrat
în suflet cu mireasmă de iasomie.

"În schimbul acestui parfum de iasomie,
aş vrea parfumul trandafirilor tăi."

"Nu am trandafiri; toate florile
din grădina mea sunt moarte."

"Bine, atunci voi lua petalele scuturate,
frunzele galbene şi apa din fântână."

Vântul a plecat. Şi-am plâns. Şi mi-am spus:
"Ce-ai făcut cu grădina pe care ţi-am încredinţat-o?"

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec De Dragoste

Vioara ne cântă de primăvară
Iubirea în culorile de curcubeu
Eu sorb la pieptu-ţi cu miros de zeu
Cuvinte dulci cu gust de lăcrămioară

O pasăre îngână de sub geamul meu
Că martor ne va fi această seară
Să ne iubim pe veci ca prima oară
Şi împreună chiar şi-n elizeu

poezie de Monica Trif (11 aprilie 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâinile, contur de aripi

Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
şi tot încerc să-l trec.

Soarele se propteşte-n el,
la răsărit şi apus,
în fiecare zi îl ştiu imaculat,
numai noaptea alunecă şi cade pe pământ,
rămân deasupra stelele şi luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
şi capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
şi să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Cu formele spectrale-ale eroilor morţi,
Tu, lună, umpli
Tăcerea din ce în ce mai mare a pădurii,
Lună nouă –
Cu îmbrăţişare tandră
Ca îndrăgostiţilor,
Cu toate stafiile veacurilor faimoase
În jurul stâncilor crăpate;

Luna străluceşte împrăştiind lumină albastră
Peste oraş,
Acolo unde trăieşte
O generaţie degenerată,
Rece şi rea –
Un viitor întunecat pregătit
Pentru nepoţi.

Voi, umbre înghiţite de lună,
Suspinaţi deasupra cupei goale
A unui lac de munte.

poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urcaţi sus, în Turnul Yonyang

Ne-am căţărat deasupra Turnului Yonyang
şi întreaga privelişte s-a deschis pe negândite
ochilor noştri: privind spre nord
la Marele Fluviu, vedeam cum luntrile coteau
şi intrau în Lacul Tungting; cum cocoarele
spuneau la revedere râului cu ţipete tânguitoare,
în vreme ce navigau spre sud; cum cădea seara,
pe când vârfurile muntelui atingeau
cu buzele luna; iar noi deasupra Turnului Yonyang,
cu capetele parcă printre nori,
beam vin cu sentimentul că paharele
ne-au fost oferite în măreţia lui de cerul însuşi. Apoi,
după ce am băut pe săturate, a început
să bată un vânt rece, umflându-ne mânecele
hainelor – ne simţeam de parcă
am fi dansat cu el împreună prin timp.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile nedespărţirii

1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.

2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeaţă separată.

Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.

3. Noapte.
Acum deja împreună creştem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperişuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea şi mai departe -
ramură, dă-mi mâna,
să nu ne călcăm,
picior al meu de piatră
scoarţă, peşte
vorbeşte, vorbeşte odată...

simţi cum ne bat inimile
sub solzi, sub cochilii
ah, această nelinişte
să o alungăm -
să murim împreună.

poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Miros de iasomie
şi urme care dor...
cămaşa lui Iisus
deasupra unui nor.

poezie de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,

Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă s-ar desface din temelii pământul
Chiar dacă s-ar deschide a cerului fereşti
Chiar dacă şi-ar deschide şi mările adâncul
Deasupra tuturora, Tu, singur, Doamne, eşti...
Chiar stelele sau luna cum fructele ce-s coapte
Ar tot cădea cum cade o lacrimă din rai
Şi ziua de s-ar stinge şi s-ar preface-n noapte
Deasupra tuturora Tu singur, Doamne, stai.

Năluci de nefiinţă chiar dacă-ar fi să vină
Nimicul să-şi întindă ca-n ziua cea dintâi
Tu, singur, Doamne sfinte, ai să rămâi Lumină,
Deasupra tuturora, Tu, Doamne-ai să rămâi...

poezie de Adriana Cristea (23 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Eminescu

Îndoaie-ai săi genunchi româna naţiune
Şi sec îi este pieptul căci lacrimile-i curg
De clipa ce cuprinse-ntreaga ei minune
Ce-i veştedă şi moare când ziua dă-n amurg.

Din neguri lungi, uitate, o pasăre măiastră
Înalţă trilul dulce al versului duios
Şi, colo-n câmpuri mute, răsare-o floare-albastră
Miresme dulci dând lumii din trupu-i mlădios.

Îngăduie-ne nouă, nevrednici epigoni,
Să ridicăm privirea spre cerul stelei noastre.
Noi, cei ce suntem decât nişte pioni,
Să cutezăm o clipă să privim sus, la astre.

Şi, rând pe rând, să sune dulci doine de amor,
Să troienească scumpe aducerile-aminte,
Veşmânt din flori de tei să-mbrace vis cu dor,
Să fremăteze codrul şi luna să-l alinte.

poezie de Ionel Ivaşcu (mai 2001)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu luna

Într-o noapte,
am stat de vorbă cu luna.
I-am spus că ea străluceşte
doar pe cer întunecat.
În final am întrebat,
unde se piteşte ziua.
Am crezut că nu-mi răspunde.
Nu-mi spune unde se-ascunde.
- De ascuns, eu nu m-ascund.
Soarele îmi este frate.
Ziua el este la rând
ca să lumineze toate.
Împreună dăm lumină,
semănăm pacea divină,
pe pământ facem grădină.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste

Deasupra cetăţii
altă cetate
deasupra etăţii
altă etate
deasupra echităţii
altă inechitate.
când pe căi
predomină cei răi.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chefuind cu cineva în munţi

Cum bem împreună,
în vreme ce florile de munte îşi desfac petalele,
noi golim cupă după cupă
până când eu sunt deja beat şi somnoros –
aşa că mai bine pleacă!
Mâine, dacă te-îndeamnă inima
şi te simţi în stare, vino din nou,
dar ia şi lăuta cu tine.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog de toamnă

- Mă simt călătorind... - un val...
Un val mustind sub ploi de frunze,
Într-un decor autumnal...
Am gloss tomnatic iar, pe buze.

- Sunt vals de ploi de frunze reci,
Zălog brumatelor săruturi...
Încununată-n gânduri, treci,
Peste aceleaşi începuturi...

Pe gâtul alb de catifea,
Dantele dulci chihlimbării...
Un voal rămas, iubita mea,
Ca semn al nopţilor târzii.

Te-ai îmbrăcat în fructe coapte...
Musteşti de vis şi necuprins...
Te caut! Pentru înc-o noapte,
Cu ramuri, iată, te-am atins!

Gondola nopţilor cu lună...
Catapeteasmă sângerie,
În tine toamna se adună...
Şi toamna-i parcă mai pustie!

- Rămân a nimănui deodată!
Mi-e cerul pustiit de ploi,
Dar toamna-i mult mai minunată
Atunci când suntem amândoi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea îşi urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriţi deasupra pământului
unde dorm Grelele

în lanuri prea înfloriţi şi pe haturi până departe
şifonaţi de atâta somn maci
ruşinaţi îşi strâng straiele

prin geamul ceţos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipeşte petalele

dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roşii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valencia este explozia de viaţă care curge prin venele mele.

citat din Josep Maria Bayarri
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!