Sfârşitul

Când simţi că moartea e aproape
Să stingă-n veşnicu-i repaos
Viaţa ta — cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;

Priveliştile depărtate,
De peste lanurile vieţii,
Ţi-apar ca nişte zări albastre,
Sub strălucirea dimineţii;

Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Şi trec din nou pe dinainte-ţi
C-un farmec dureros, nespus...

Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Şi lumea care-o porţi în tine.

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul

Când simţi că moartea e aproape
Să stingă-n veşnicu-i repaos
Viaţa ta — cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;

Priveliştile depărtate,
De peste lanurile vieţii,
Ţi-apar ca nişte zări albastre,
Sub strălucirea dimineţii;

Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Şi trec din nou pe dinainte-ţi
C-un farmec dureros, nespus...

Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Şi lumea care-o porţi în tine...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gounod

Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simţi cuprins - şi parcă mori...

Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?

Sau este veşnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îţi plângi viaţa în clavir?

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Fiecare moment are propria lui semnificaţie,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
În fiecare clipă are loc o acţiune importantă,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Timpul este totdeauna hotărâtor,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Fiecare moment poate oricând schimba viaţa ta, a mea, a lui,
Astăzi, mâine, poimâine, pentru totdeauna.
Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege,
Peste mine, peste tine, peste el.
Într-o singură clipă, poţi să pierzi,
Totul, puţin, sau nimic...

poezie de Cornelia Păun Heinzel
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vis etern

Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ţi-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătaţi de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce pluteşti
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
şi priveşti lumea de haos,
tu străină azi te simţi
peste tot şi peste toate.
Străin mă simt şi eu, iubito,
neînţeles în lumea mea,
aş pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.

poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumea într-un haos ...

E lumea într-un haos, nimic nu-i de-nţeles.
Mă-ntreb cu-ngrijorare, vreo ordine a fost?!
Cât timp plăti-vom oare nemăsuratul cost,
Al legilor injuste, scoase din interes?!

E lumea într-un haos. Sămânţa lui s-a pus
În brazdele trecute şi-n zbuciumul de ieri,
Ieşind din cruzii germeni ai noi primăveri,
Lăstarii gata veştezi ai lumii la apus.

E lumea într-un haos... Ne zbatem fără rost?!
La moartea omenirii ne vom uita absenţi,
Lăsând nepedepsite vechi clici de prepotenţi,
Riscând în mod nevrednic al firii adăpost?!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea eşti tu

În ochii tăi văd strălucirea soarelui
în primele ore ale dimineţii,
chiar dacă afară e viscol şi ninge, totul e-ngheţat.
Găsesc căldura ta şi o adiere de vânt uşoară ca o briză marină,
iar în părul tău simt răcoarea valurilor înspumate,
şi trupul tău emană un miros plăcut de flori...
Lumina puternică vine de la tine
şi se propagă peste tot către apus
ca şi cum ai creea un univers în jurul tău
ca şi cum tu eşti toată lumea mea.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea celor drepţi

(lui Mihai Eminescu
lui Nichita Stănescu
lui Traian T. Coşovei)

mă entuziasmez în lumea bravilor poeţi
sunt creatori de litere unite în cuvânt
vorbele lor răsună trec şi prin pereţi
ca să se întâlnească pe aripi de vânt.

idei şi principii fac viaţa superbă
poeţii cutezanţei vânează fantezii
mulţi au murit, florile plâng în jerbă
dar au lăsat în urmă rafturi de poezii.

vibrante personaje nu se tem de moarte
i-au compus şi imnuri cântate de rapsozi
faima şi strălucirea îi poartă departe
în zări aristocrate sunt ultimii lorzi.

în lumea cealaltă ne-om întâlni pe Marte
dar într-o fericire scăpată dintre corzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi în iubire şi în fericire se moare

când se cutremură istoria
unui sentiment aparte
suntem o clipă nebuni
şi apoi plecăm fiecare pe alte porţi
să ne găsim centrul fiinţei
şi să umplem un spaţiu gol
între ceea ce crezi că eşti
şi ceea ce încerci să afli că eşti
e ca şi cum te-ai privi din exterior
rămas singur în iubire
aduci restul lumii cu tine
şi dai lucrurilor un alt nume
delta îngheţată o laşi
în spatele tău fiindcă- dincolo-
e limita nordică a călătoriei
viaţa şi călătoria sunt sinonime
viaţa - panglică de lumină şerpuitoare-
am pornit într-o călătorie spre soarele - răsare
să trec spre ţara fericirilor, iubite
şi în iubire şi în fericire se moare.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe viaţa mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca să mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieţii:
Viaţa
Şi-al morţii:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai săracă –
Pensionară,
Văduvă
Şi fără apometre
Sau repartitoare.
Şi-a tăiat şi căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
Să-i bat în cuie un geam
Şi m-am dus
Nu mi-e ruşine s-o spun.

Că va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
Să mă ia pe la ea
Şi mă voi duce...

Nu v-o spun să mă laud
Că voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viaţa mea.

Moartea stă pe viaţa mea.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iluzii, viaţa n-ar avea sens sau n-ar fi.

citat celebru din Traian Demetrescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătorul

Se profilează-n zare, se joacă printre raze,
lumini scânteietoare - aureole sfinte.
Sărută lin văzduhul, trăieşte în extaze,
Înalţă rugi divine aceluiaşi părinte.

Intens, absoarbe viaţa-n nemărginite zări.
Se-arată-n lumi de farmec, scânteie şi dispare,
şerpuitor, o undă pe-a' cerului cărări,
transformă viaţa toată-ntr-o zi de sărbătoare.

El cântă nemurirea şi moartea o dezminte.
Trăind, el moare-o clipă pentru un om de rând,
Se naşte-apoi din tină şi creşte din morminte,
El este zburătorul ce moare renăscând.

Un supraom, el pare un pământean mizer
când nimeni nu-nţelege menirea-i pe pământ.
Trăindu-şi vesel viaţa, între pământ şi cer,
Apare ca un fulger, dispare ca un cânt.

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin (16 iunie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun

De Crăciun, sub fulgi zglobii,
pe Isus din nou vestindu-L
trec pe uliţă copii
cu colindul.
Şi din zori până-n apus,
pe-o steluţă cu făclie,
ei duc lumii un Isus
de hârtie.

*

Dar tu, frate credincios,
porţi tu Pruncul ce trăieşte?
Duci în tine un Cristos
care creşte?

Nu-i vreun gând ce te-a-nşelat,
un simbol sau o icoană?
Simţi că-i viu cu-adevărat?
Cere hrană?...

După bezna cea de ani,
şi-a adus copilul zorii?
Vin la tine cei sărmani?
Vin păstorii?

Simţi că Cel ce l-ai primit
de lumină-ţi umple gândul?
Şi vin magi din răsărit
căutându-L?

Altfel, Pruncul nu e viu,
altfel, ochiul tău te-nşeală.
Altfel staulu-i pustiu,
ieslea-i goală.

Şi din zori până-n apus,
ca pe steaua cu făclie,
porţi şi tu tot un Isus...
de hârtie.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două ţigări

Pe cer trec nori
Şi nişte ciori
Vestesc ninsori

În viaţa mea
O clipă grea
Să treacă vrea

Un dor şi-un foc
O ţin pe loc
Nu vor deloc

Să plec să treci
Să trec să pleci
Să ningem deci

Şi albi să fim
Să nu mai ştim
Că ne iubim

Să ne uităm
Când ne fumăm
Cum inhalăm

Doi nori pe nări
Din două zări
Două ţigări

poezie de Marius Robu (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erika von Schluetow (cântând): Vrei nişte iluzii? Am câteva de vânzare, aproape noi. Iluzii atât de romantice, şi toate despre tine. Le vând cu un penny, ar fi nişte suveniruri drăguţe. Iluziile mele dragi, unele cu zâmbet, altele cu lacrimi.

replică din filmul artistic Scandal internaţional, după David Shaw (30 iunie 1948)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facere

Îşi poartă mâna pe un trup de lut,
Peste-a lui viaţă, peste chipul mut
Pe care dintru totdeauna l-a ştiut,

Că poate să respire în neştire,
Pe un pământ de rouă şi iubire,
Dar lutu-i slab, se macin-a murire...

Şi imediat după creaţie, îl eliberează
Pe omul care moare şi visează,
Sperând că taina vieţii n-o trişează;

Tu mâna porţi pe trupul meu,
Eu mâna port pe trupul tău,
Naştem alt trup în Dumnezeu

Şi suntem doi şi suntem goi,
Ca într-o noapte de război,
În care moartea a uitat definitiv de noi,

Tu mâna porţi să mă supui,
Să mă deţii, să mă răpui,
Sunt patru mâini care trişează voia Lui,

Pe un pământ ce geme tulburat,
Uitat în veşnicia de păcat,
A primei guri de aer respirat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmonauţilor

Mai luaţi pe loc repaos!
Temerari şi plini de-avânt...
Ce mai căutaţi în haos,
Când e haos pe pământ?

epigramă de Aurelian Păunescu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solia gândului

Am să trimit la tine gândul
să-ţi spună despre viaţa mea.
Să-ţi spună că îmi este rândul
ca să plec din viaţa ta.

Nu-i vina ta şi nici a lumii
că-mi pleacă lumina vieţii.
Pleacă precum strălucirea lunii
când dau zorii dimineţii.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea povară

Îşi cerne toamna frunzele uscate
peste-amintiri lăsate în trecut,
iubitele din viaţa mea plecate
revin acum c-un tren necunoscut.

Apar pe rând în gara neştiută
cu loc plătit la ultimul vagon
şi mă privesc cuprinse de derută
văzând că le salut de pe peron.

Când trec pe lângă mine, supărate,
le strig pe nume, ca la început,
ele se-ntorc din drum înduioşate
văzându-mă cât sunt de abătut.

Şi mă cuprind în braţe resemnate,
ţinându-mă aproape, tremurând,
eu mă îmbăt sub şaluri dantelate,
primind îmbrăţişările la rând.

Când noaptea se aşterne peste gară,
c-un ultim tren, venit din infinit,
apari şi tu, iubita mea povară,
să mă priveşti, de-aproape, răstignit.

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

În iarna asta fără de zăpezi,
Tot lunecând pe colţuri reci de clipe
Stau răstignită în teama că visezi
Metafore-n iluzii şi tainice risipe.

Mai viscolesc polenuri de lumină
Căci reaprinzi amiezile în mine.
Când zbateri de furtuni ne mai anină,
Din fluturi albi, mai cad nişte suspine...

Noi nu apunem prin vise niciodat'
Ne mai scăldăm în ceţi de ierni albastre
Pe drumul greu, cu stele înnodat,
Tot mistuim treptat, durerea vieţii nostre.

Şi ne-am desprinde poate de-aşteptare
O tâmplă cu speranţă-am pune-n doruri,
Dacă ne-ar ninge alb înc-o chemare
Am rupe colivii cu aripile-n zboruri.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt aproape

Te simt aproape, Domnul meu,
În orice împrejurare,
În bucurii şi când mi-e greu,
Tu eşti cu mine tot mereu,
Laud şi slăvesc Numele Tău,
Ce n-are asemănare.

Te simt aproape-n orice ceas,
În fiecare clipă,
Înalţ spre Tine al meu glas,
Şi merg cu Tine pas cu pas,
Înaintez şi nu mă las,
Spre culmi, Tu mă ridică.

Te simt aproape, drag Isus,
Şi îţi simt ajutorul,
Mă las de braţul Tău condus,
Din zori de zi până-n apus,
Te laud şi-Ţi mulţumesc nespus,
Tu-mi eşti Mântuitorul.

Te simt aproape, mulţumesc,
Mă-nchin, îţi dau onoare,
Spre cerul Tău cu drag privesc,
La toţi din jur mărturisesc,
Şi spun sincer căci: Te iubesc,
O, Doamne, Tu eşti mare.

Amin!

poezie de Ica Drăgoi (12 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!