Lumea mea eşti tu

În ochii tăi văd strălucirea soarelui
în primele ore ale dimineţii,
chiar dacă afară e viscol şi ninge, totul e-ngheţat.
Găsesc căldura ta şi o adiere de vânt uşoară ca o briză marină,
iar în părul tău simt răcoarea valurilor înspumate,
şi trupul tău emană un miros plăcut de flori...
Lumina puternică vine de la tine
şi se propagă peste tot către apus
ca şi cum ai creea un univers în jurul tău
ca şi cum tu eşti toată lumea mea.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge în colind străbun

Vin să vă colind străbun
Flori de măr şi Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe

Ninge cu argint din cer
Flori de măr şi Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe

Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Ţara minunată
Florile dalbe

Ninge până-n Orăştie
Leru-i ler şi flori de iie
Peste Lupi şi peste Glie
Florile dalbe

Ninge aspru peste noapte
Flori de măr şi diamante
La Blidaru, pe Cetate
Florile dalbe

Ninge-n rânduri, ca o salbă
Floarea Soarelui, raza Soarelui
Sarmisegetuza-i albă
Florile dalbe

Ninge slava, an de an
Leru-i ler şi cânt de-alean
Sfânt, pe Crucea Caraiman
Florile dalbe

Ninge, fiindc-aşa vrea Domnu'
Flori de măr şi Leru-i ler
Pe Bucegi şi peste Omu'
Florile dalbe

Ninge-albastru, ca în vis
Floarea Soarelui nestins
Ninge viscolind pe Sfinx
Florile dalbe

Ninge burniţat, mărunt
Flori de măr, zburate-n vânt
Trezind Dacii din pământ
Florile dalbe

Ninge tare, vine ger
Flori de măr şi leru-i ler
Peste sufletul stinger
Florile dalbe

Ninge-n cugetul curat
Flori de măr, Ler argintat
De Dragoste însetat
Florile dalbe

Ninge-n Suflet de nomad
Floarea cetinii de brad
De ninsori, Carpaţii ard
Florile dalbe

Ninge alb, pe Ţara mea
Flori de măr şi flori de nea
Ninge sfânt, în Dacia
Florile dalbe

poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau lângă tine

Văd că stai lângă mine clipă de clipă,
Iar tot ce-i mai pur, în mine se-nfiripă
Eşti lumina, visul, dorinţa şi iubirea,
Eşti căldura, nădejdea şi chiar simţirea,
Eşti liniştea, calmul, eşti flacăra vieţii,
Eşti raza de soare, prinos a dimineţii,
Eşti valul, limanul ce-mi dă siguranţă,
Eşti sprijinul meu, eşti vis şi speranţă,
Eşti crezul ce-atestă arzătoare credinţă,
Eşti freamătul viu ce-mi stârneşte dorinţă,
Eşti murmurul blând adus de departe,
Şi totuşi, în tot, eşti doar vorbe deşarte,
Şi cum timpul trece atunci când sunt cu tine,
De parcă mâine e azi şi azi nu e mâine,
Voi reuşi vreodată să pătrund în lumea de har,
Sau stau lângă tine şi privesc în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreme rea

Stau în casă la căldurică,
Şi privesc afară, mi-e frică.
Lemnele trosnesc în sobă
Fără foc să stau, nici vorbă..

Îmi e dor de primăvară
Să mai ies puţin pe afară,
Să-mi mişc oasele bătrâne,
Să simt căldura cum vine...

De-aş fi un răsărit de soare,
Un vânt cald, aş transforma
Şi-aş goni cu-nverşunare
Vremea rea, din calea mea..

poezie de Eugenia Calancea (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieţii.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul şi sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
mă privesc şi vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoţii frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub gene văd flori

Unde eşti înflorită primăvară,
Vin-o încet cu miros de flori iară,
Adu pentru noi multă veselie,
Să fie pentru noi o nouă temelie.
Soarele arde acum departe,
Dar pe noi nimic nu ne mai desparte.
Lumina ochilor mei e o desfătare,
Sub gene văd flori cu o dulce aspirare,
La ziua caldă cu multă mişcare,
Iar noaptea pe cer vezi stele căzătoare.
Privirea din ochii tăi duioşi mă doboară,
E ca o rază ce pe pământ coboară,
Şi vii tiptil cu flori, dar eu îţi simt pasul,
Ca muzica de primăvară ce-mi îngână glasul.
Razele tale primăvară fac un mic contur
Ş-apoi mă uit în depărtare şi văd verde împrejur.

poezie de Eugenia Calancea (22 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu dor

Ninge peste lacul nostru îngheţat de dor,
ninge peste salcia ce plânge de al tău fior,
ninge peste-ale noastre locuri
calde şi dulci amintiri,
iar fulgii coboară în valuri uşor,
şi iară ne ia al nostru fior,
de-ar ninge cu dor şi cu lacrimi
şi liniştea să stea în-mprejurimi,
aşa aş umple un gol din suflet,
şi vreau ca neaua să cadă-n buchet
iar tu mă iartă căci mult ţi-am greşit
şi de durere mă simt răvăşit.

poezie de Eugenia Calancea (23 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să văd în ochii tăi

Vorbeşte în linişte,
dă-mi mâna ta,
pot să văd în ochii tăi,
dacă eşti serios sau confuz.
Acea mică femeie din inima ta
se află în interiorul tău
dansând frumos ca o zână
chiar dacă tu nu îndrăzneşti
să dai totul pentru ea.
Ea îţi va face viaţa fericită
şi împlinită, dar aşteaptă puţin
şi toate vor reveni la normal.
Întotdeauna lucrurile simple
dau emoţii în ochii tăi.

poezie de Eugenia Calancea (28 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşte natura

Vin brize calde purtate de vânt
Şi apa intră în pământ,
Mă păcăleşti tu primăvară
Că sunt muguri din nou afară.

Ciripesc păsări în grădină
Stau şi ascult în surdină,
Florile sunt în reînviere
Şi vor ieşi în premiere.

Inima mea vrea primăvară,
Dar trebuie să fie şi flori afară,
Razele soarelui vin prin geam
Şi trec uşor printr-un ram.

Iese la iveală un suflet îngheţat,
E un ghiocel ce a renunţat
Şi cred că încă îi este frică
Pentru că are încă inima mică.

Mă rog de tine primăvară
Să fie frumos afară,
Să renaşti din nou natura,
Să vină din nou aventura.

poezie de Eugenia Calancea (23 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşti din nou

O mână simt pe fruntea-mi îngheţată că trece uşor
Şi tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis mă prăbuşesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare că totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca să găsesc curajul să pot zbura către tine.
Şi stelele se pare că-s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci şi amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd şi-mi zâmbeşti din nou
Şi sufletul meu o să tresară ca-n tablou...

poezie de Eugenia Calancea (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a preţui strălucirea soarelui trebuie să ieşi afară şi să te avânţi către cer; în caz contrar, nu eşti decât o şopârlă stând nemişcată sub razele soarelui.

citat din Ken Kesey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptarea-i grea

Vântul bate iar în geam
Şi ploaia curge şiroaie,
Speranţa mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.

Afară se vede, e rece iar
Şi tu nu vii la mine,
Stau şi privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.

Eşti acum departe de mine,
Mă simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Şi stau nerăbdătoare ca un foc.

Vine iar un cer fierbinte,
Aştept aşa cum tu ai zis,
Să stau şi să fiu cuminte,
Şi tu vii cum ai promis.

poezie de Eugenia Calancea (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăresc iubirea

Flori albe în vis coboară-n miezul nopţii,
Cu stele argintii în lumina dimineţii,
Visând iubirea-n locul ce aşteaptă
Şi mireasma plăcută a zorilor ce se îndreaptă.

Cerul se zăreşte cu albastru imaculat,
Părul meu zboară în vântul neregulat,
Şi ca o boare strigătul tău coboară,
În liniştea zorilor din această vară.

Te văd în zare cu-n buchet de flori
Şi simt parfumul trandafirilor din zori,
Sufletul-mi saltă voios de fericire,
Când eu zăresc iubirea în a lui privire.

E aşteptarea-n cea mai mare parte,
Când eu văd făptura lui aparte,
Cu calm şi umilinţă-n glas,
Ce ne-aduce visul-n fiecare pas.

poezie de Eugenia Calancea (17 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul tunelului

Gândeşte-te că vine timpul şi vom îmbătrîni,
vom fi nişte epave în faţa celor tineri,
vom sta mult în casă ieşind câte puţin,
dar vrem să ne plimbăm, sau să mergem la munte,
să vedem natura verde, sau apusul soarelui la mare,
să lăsăm grijile şi durerile pentru locuri frumoase şi aer curat.
Crezi că se mai poate să-ntinereşti şi să te simţi mai bine?
E greu să opreşti amnezia, să opreşti acea clipă de sfârşit,
dar se mai poate să trăieşti din amintiri,
să deformezi uşor realitatea din viaţa ta
şi să te visezi mereu că eşti în grădina cu flori parfumate,
în livada cu meri, caişi şi pruni zâmbind cu inima plină de bucurie,
la fel ca un copil ce se bucură de noile lui jucării.
Priveşti în jur la noutăţile apărute şi te minunezi
de felul cum se îmbracă lumea şi timpul trece mai repede aşa,
dar deodată răul apare şi timpul dispare-n univers
şi tu simţi chemarea Domnului cu o lumină puternică,
ce o vezi tot mai aproape ajungând uşor la capătul tunelului.

poezie de Eugenia Calancea (25 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

departe eşti, iubitul meu, departe eşti de mine,
cu ochii minţii te-nsotesc... şi-aş vrea să-ţi fie bine...
aş vrea să fiu cu tine-acum, aş vrea să fiu o boare,
ce-ţi protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...

aş vrea să am acum puteri din har dumnezeiesc
şi, ca o umbră, peste tot să pot să te-nsoţesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu şi să fiu nor,
să fiu tot ce-ţi stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,

să fiu geana dimineţii şi al înserării ceas,
sau un strop micuţ de ploaie ce pe buze ţi-a rămas...
şi, pe ale vieţii tale: căi, şi drumuri, şi poteci,
să fiu iarba ce-ţi păstrează urma paşilor când treci,

tot ce ar permite Domnul ca să-ţi fie de folos,
steaua ce-ţi veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aş vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ţi, că tu... sigur eşti al meu...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieţii
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac,
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngeri şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui, cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului,
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină.
Este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest.
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii...
Verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
ruptă din culorile, anilor vieţii.
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor.
Rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
îmi spui: "ai grijă de tine!"
Ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngerii şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!