Iubito, vis etern
Dacă lumea când mi-o vezi
nu e decât lumea ta,
atunci lumea când ți-o vezi
nu e decât lumea mea?
Pe alee se scutură copacii
îmbătați de culoarea toamnei,
clipele în clipe trec
scufundându-se-n întreg.
Corabie de vis ce plutești
pe oceanul de durere,
unde-i moartea cea senină
să scufunde totu-n vreme?
Singură stai la fereastră
și privești lumea de haos,
tu străină azi te simți
peste tot și peste toate.
Străin mă simt și eu, iubito,
neînțeles în lumea mea,
aș pleca tot mai departe,
dar nu am unde pleca.
poezie de George Cătălin Cudalbu
Adăugat de George Cătălin Cudalbu

Votează! | Copiază!
| I [din public] a spus pe 3 februarie 2020: |
| Atat de profund..străine. |
| Cudalbu Cătălin [din public] a spus pe 7 mai 2020: |
| Profundă este doar uitarea. |
| Cristina Cudalbu [din public] a spus pe 18 noiembrie 2020: |
| Îmi este dor de tine geniule! |
| eu2 [din public] a spus pe 24 noiembrie 2020: |
| Va gratulati in familie?mi-ar placea sa cred ca "geniule"este peiorativ! |
| cudalbu cătălin [din public] a spus pe 17 decembrie 2020: |
| Noi suntem fiii acestui pământ și nu avem cum sa nu fim o familie. Așa glumește ea! Cine ține cont de toate cuvintele spuse de toți nu știu cine pe diferite medii online? Dar un eu2 și-a făcut apariția dintr-un miez al răului pentru a nu se simți inutil, că doar dracii trebuie băgați în seamă. Te salut, Cristina! |
| Loredana Stoica [din public] a spus pe 16 iulie 2023: |
| Foarte profi!😊 |
| Loredana Stoica [din public] a spus pe 16 iulie 2023: |
| Serendipity 😊 |