Profeție
Voi muri ascunsă-ntr-o baracă
În inima unui codru de-arin ocrotitor,
Cu ușa din spate zăvorâtă și opacă,
Cu ușa din față închisă tuturor.
Voi zăcea-nfășurată ca un sfânt,
Într-un cearceaf de in înmiresmat,
Pe-un pat vopsit cu dungi albastre, alternând,
Îngust și rece și curat.
La geam, miezul nopții va fi negru și lucios
C-un vânticel având însărcinarea
Să-și pună gura pe-o crăpătură și, sfios,
Să sufle și să-mi stingă lumânarea.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Și-acum, nu vreau ca speranțele....
Și-acum, nu vreau ca speranțele,-n mila lor,
Să-mi prindă mintea-n a lor clei
Cu imaginea unui vultur sau a unui căprior:
Eu nu fac, de la natură, parte dintre ei.
Om fiind, m-am născut în singurătate;
Femeie fiind, sunt puternic asaltată;
Trăiesc storcând puțin lapte,
Puțina mea hrană, de la o piatră.
Cu măști scandaloase și-austere
Trec anii unul după altul, trec mereu;
N-am avut de niciunul vreo temere
Și niciunul n-a scăpat surâsului meu.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul nebunului
Mai bine-ți văd chipul uscat, neg lângă neg,
Mai bine-ți văd tâmplele-nvinețite, piatră flint,
Decât să uit s-alerg, s-alerg
După sunetul fermecat al unui corn de-argint.
Mai bine-ți leg fruntea cu o nuia de sălcioară
Și-alerg, alerg până-n ceasul în care o să mori,
Decât s-adorm pe-o pernă moale-n fiecare seară
Făr-a-nălța capul când trec pe dealuri vânători.
Mai bine-ți văd obrajii cenușii precum scaieții
Și părul sur negru-acum cum sunt cărbunii,
Decât să uit s-alerg în vara vieții
După ogarii albi ca laptele ai lunii.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O glumiță
Despuind migdalu-n floare, petală cu petală,
Farmacistul isteț, în dibăcii deloc sărac,
Doar un singur strop de licoare letală
Reține din dulceața întregului copac;
Din amăreala împachetată în eflorescență
Și otrava-i ucigătoare peste măsură
Poetul extrage translucida florilor esență,
Decât orice strop de mied mai pură.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somn de august
Pustiul rece al nopții
doarme în cenușa
înca fierbinte,
fără cuvinte,
a focului de tabăraă
Stelele-s treze pe cer,
clipind din gene albastre,
când luceferi pier
printre astre...
Din țnaltul bolții,
la miezul nopții,
luna iubită
se uita uimită
la stânca prăvălită,
demult adormită
în unda râului îngust,
în noaptea de august.
În corturi cenușii
tineri și copii,
călătoresc prin vise
alergând cu brațe dechise
cu gânduri senine
spre ziua de mâine,
iar nopții vrajă,
le șade de strajă.
Lapușna, jud. Mures, august 1968
poezie de Ioan Friciu (august 1968)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie înecată
El îmi va fi viitorul temnicer,
Cel care mă va elibera din strânsoarea
Cătușelor fragile ca mugurii în luna lui prier,
Pentru ca apoi să învolbureze marea.
El îmi va fi dascăl, cel care cu noblețe
Va striga "Capul sus, nu-ți fie frică"
Unei creaturi plângărețe
Dintr-o peșteră cu pereți de sticlă.
Dar el îmi va fi adevăratul frate,
Cel ale cărui batjocuri în dezinvolt plonjeu
Se-avântă și se sufocă disperate
În bălăriile părului meu.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanul Pământ
Nu-i raiul, semințele amare își dospesc
Conținutul lor aici cu disperare;
E-un astru unde dragonii se prăsesc,
Iar diavolii forfotesc pe fiece cărare.
Cerul l-a hărăzit unor rele horoscoape;
Soarele l-a legat la carul lui de foc;
Drumul i-i șerpuitor, căci vrea să scape
De ștreang, de capcană și de voloc.
Se balansează pe cer și face piruete
În lațul spațiului, inventând tertip după tertip;
Îi iert toate păcatele, știute sau secrete;
Îi sărut cicatricile nenumărate de pe chip
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă cineva are o piatră de aruncat, acea persoană nu sunt eu.
citat din Elinor Wylie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi las inima pe spate într-un hohot liber
nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârșit învingător
este doar un nebun de negru și un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulțesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar așa
ca să găsesc un sprijin înălțimii
steaua polară încă se mai crede regina nopții
iar afurisiții aștia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripați nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuși pe orice himeră
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La miezul nopții va cădea o stea
la miezul nopții va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine liniște senină,
chemând dorința de mine să vină...
la miezul nopții am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet și-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de șoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce știu că tu nu poți să-mi dai,
cerând iubirea-ți, desi știu că n-ai...
la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...
poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceartă
Hai să ne certăm așa, fără niciun chichirez:
Nu-ți place sarea cu care-mi asezonez
Cuvintele... iar mie luminile mi se sting
În veninul în care dubiile tale mă împing.
Îmi place Shelley... pentru Keats inima-ți tresaltă,
Ceva ne desparte și ceva ne ține laolaltă.
Îmi plac salatele.... ție cotletele-ți plac foc;
Ceva funcționează bine și-altceva deloc.
Ceva-și ascunde plânsul, lacrimile-amare,
Ceva tremură; ceva moare.
Eu ador panglicile-albastre de la iarmaroace,
În schimb ție să despici firu-n șapte-ți place.
Mi-i drag adevărul, ți-i drag și ție-am observat....
Nu-i așa că ce spun e cu adevărat adevărat?
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă întorc acasă
Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca și cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte și în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece și negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare și cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Și doar un simț necunoscut să lucreze, uriaș, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârșit, într-o noapte de piatră.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fazele lunii
Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n brațe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;
Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ți place,
Și-o să vezi că în mulți copaci ea cuib își face.
Când e doar un fir subțire,-un perlat cearcăn,
Privește-o pe cer printre crengi de mesteacăn;
Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Privește-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolții zâna,
Luminoasă ca apa și albă ca lâna,
Privește-o cum își așterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte rece de toamnă
E o noapte rece de toamnă
Și eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist și cam sfios.
E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Și undeva departe,
Adoarme un pui de om.
E o noapte rece de toamnă
Și se aude cum latră un câine,
Un cocoș sprinten ne anunță
Că o nouă zi vine.
E o dimineață rece de toamnă
Și eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam și mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.
poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasămite, aveau zmeii cunoștință de vitejia lui Greuceanu. Apoi intrară câteștrele zmeoaicele în casă și se puseră la sfat. Greuceanu numaidecât se dete iarăși de trei ori preste cap și se făcu o muscă și intră în cămara zmeilor. Acolo se ascunse într-o crăpătură de grindă de la tavanul casei și ascultă la sfatul lor. După ce luă în cap tot ce auzi, ieși afară și se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde și acolo se ascunse subt un pod. Cum se vede treaba, din cele ce auzise, știa acum că zmeii se duseseră la vânat în Codru Verde și aveau să se întoarcă unul de cu seară, altul la miezul nopții și tartorul cel mare despre ziuă. Așteptând Greuceanu acolo, iată măre, că zmeul cel mai mic se întorcea și, ajungând calul la marginea podului, unde sforăi o dată și sări înapoi de șapte pași.
Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Marasm de toamnă
Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri,
Aștept un semn, aștept să mă inspiri
Bătut de dor, culcat pe-un pat de scânduri.
Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri,
Și gura ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalți în vis, marasmul mi-l răsfiri!
Ideea de a te citi-n priviri
Odată cu privirea nopții cade.
Mă uit pe geam și plouă cu-amintiri,
Dar tu din balul serii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Și plouă iar, cu ape și cascade...
poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreață pe un vârf de pin.
Și mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreață pe un vârf de pin.
Și mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu este să am o casă pe plajă, chiar și o mică baracă undeva, ca atunci când mă trezesc să-mi beau cafeau, să privesc delfinii, să fie liniște și să respir aer curat.
citat din Christina Applegate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spiriduș
De la fereastra luminată cum galbenul de ou lucios,
Plecat din buzele în freamăt de frăgeziri de roșii maci,
Se înalță cald fuior de vis în ruga gândului sfios
Cu timp ușor, de zbor... copila, doar ochi-i desfrunzind copaci.
Ar vrea, cu mâinile întinse din vârf de muguri, să atingă
Și ea din bolta toată stele, să-și simtă astrul fără nume
Acum, când încă n-o cunoaște, dar știe că de-ar fi să stingă,
Copila-i va fi o scânteie, o zi, sau noapte... lăsând lume.
Nu știe că-i așa firavă, numai speranțe, de va fi
O rază să-și îndrume licăr în umbra astrului pribeag
Și ar vrea în palmele-i să-l țină, în răsăriri de zi cu zi...
Să și-l culeagă din sclipiri pe-o ață în colier, șirag.
Întreabă licărul, copila, cine o așteaptă în prag femeie
Și cum va fi pășitul roșu de drag, din sânge de fecioară,
Iar dacă dor este etern, sau spulberări veșnicu' încheie
Și, lacrimile-s de extaz, ori stoarcere... de-ar fi să doară?
În palme își încălzește starul, cu răsuflarea întretăiată,
Plăpânda fată cu păr moale, tot o mătase sclipitoare
Și vrea în dar să dea la stea cosița-i, coadă ea să-și facă...
Cometa lui să poată fi, de vrea... lucinda călătoare.
Și astrul rece parcă înmoaie din albăstrimea de ghețar
Și parcă pâlpâie a ou, un galben cald de gălbenuș,
Ce se topește în sticla în ramă, ca bobul de-un mărgăritar,
Jurând să stea suflet ferestrei copilei, partener de urcuș...
Când vor pleca, o zi, o noapte, cu același nume... Spiriduș...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!