Miezul nopții
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreață pe un vârf de pin.
Și mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Miezul nopții
Aud miezul nopții, ultima bătaie
se oprește-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.
Dar dispare norul, cerul își întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreață pe un vârf de pin.
Și mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tunetul
Tunetul căzut din norul strâmb
mi-amintea că încă este vară,
luna prinsă-n colțul unui dâmb
cobora pe umbra de la scară.
Dar deodată, parcă din senin,
dinspre munți venea o vijelie
aducând cu ea numai venin
peste așteptarea mea târzie.
Și în roata vântului cuprins,
auzeam urări venind din flintă
în adâncul gândului desprins
din zăpezi căzute peste nuntă.
Am simțit cum cerul se rupea
peste umbra ei întârziată,
vântul peste umăr îmi striga:
nu se va întoarce niciodată!
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privind luna...
Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat și eu nu mă satur,
stau în frig și privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea își croiește o dorință
pe care aș vrea să o șlefuiesc
gândul la tine îl am pe conștiință
și nu aș vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ș-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roșie ș-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
și gândul mă duce la locul unde am copilărit.
poezie de Eugenia Calancea (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndoiala
O, cum se duce și această vară,
pe nori de vis, de dulce ficțiune,
și, iată, toamna se așterne iară
pe umbra ta ce-n asfințit apune.
Din zări târzii trecute împreună
în suflet dor de ducă se strecoară,
iar marea frământată de furtună
desface-n larg icoana ta bizară.
Și gândul meu, pe căile astrale,
hipnotic se întinde peste vreme,
trecând peste bariere ancestrale,
ca din trecut acasă să te cheme,
Să te întreb de-a fost adevărată
iubirea ta, cum astăzi mi se pare,
sau poate să îmi zici că niciodată
doar simplă aventură trecătoare!
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr sus pe bolta nopții
Și de mi-ai fi ultima moarte,
O viață lângă tine aș vrea,
Sperând că poate, dintre toate,
Tu ai să-mi fii ultima stea
Iar dacă raza nemuririi,
Va scrie peste mine... pleci!
Prefer din brațele iubirii,
Să trec în lumea celor reci
Și chiar de-am să devin luceafăr
Pe bolta unei lumi târzii,
Am să aștept precum un nufăr,
Pe apa nopții să-mi revii
Cu riscul de a pierde totul,
Te voi iubi mai mult ca ieri,
Aici simt eu că-mi este locul,
În sărutarea ce mi-o ceri
Și chiar de-mi ești ultima moarte,
Prefer să plec îndrăgostit,
Sperând că ea nu ne desparte,
Acum când iarăși te-am găsit
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfu cu dor
Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut și magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aștept și-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâți aș vrea,
să vă sărut în prag, de veți intra,
când frigul vă alungă de afară.
Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ținându-vă în brațe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agațe.
Veniți pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapții toate să plecați
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunați,
de Buciumeni, de Deal Frumos și Crâng
poezie de Corneliu Neagu (29 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârfu Cu Dor
Atâtea amintiri ce mă-nconjoară,
cu vechi iubiri sosite seara-n zbor,
un nevăzut și magic Vârf cu Dor
îmi readuc pe strune de ghitară.
Un Vârf cu Dor pe chipurile voastre,
femei iubite adesea-ntâmplător,
rămase-apoi în taina unui dor
ivit din miezul zărilor albastre.
V-aștept și-acum, în fiecare seară,
din Vârf de Dor să coborâți aș vrea,
să vă sărut în prag, de veți intra,
când frigul vă alungă de afară.
Eu vă primesc în cameră oricând,
să vă cuprind ținându-vă în brațe,
să mângâi trupul vostru, tremurând,
când vrea de gâtul meu să se-agațe.
Veniți pe rând, când dorul vă doboară,
să vă iubesc, cum o făceam cândva,
nici-una însă-n taină să nu-mi ceară
în locul amintirilor să stea!...
La miezul noapții toate să plecați
spre Vârf de Dor cu brazii care plâng
de Mal Cu Flori, Fieni sau Adunați,
de Buciumeni, de Deal Frumos și Crâng.
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 1016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de toamnă
Curgea apusu-n zarea clară,
o clipă-a stat în vârf de fag
ca un arcuș peste vioară
cu ultimele corzi drept prag.
Dar îl trăgea-napoi îndată
o mână de vrăjit scripcar
de tremura pădurea toată
sub geana cerului de jar.
Mai sus în deal la cetățuie
trei raze din apusul scurs,
rămase-nfipte pe călcâie,
țineau domnițelor discurs.
Și mă uitam așa, din creastă,
cât de frumoase..., cele trei,
cu părul în bentiță-albastră
iar fustele-n culori de tei.
Cu cât se-ntuneca mai tare
pe toate le doream mai mult,
viorile-mi cântau barbare,
dar am fugit să nu le-ascult.
Și m-am oprit mai jos, în vale,
la mica cârciumă din sat,
beam vin din antice pocale
privind în urmă cu păcat!
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 14.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echinocțiul boreal
ECHINOCȚIUL BOREAL
(Corneliu Neagu, 20.03.2024)
.
Când ziua cu noaptea se-mbină egale,
sub geana cerească-a-lui Marte fălos
vestale de strajă, în temple astrale,
întorc într-o clipă-anotimpuri pe dos.
Atunci te-ai născut neuitată speranță,
să vii înspre mine în strai hibernal,
din vraja tăcerii să-mi dai cutezanță,
trecând peste timpuri, doinind din caval.
.
Veneai din neant într-o casă săracă,
când noaptea cădea peste jarul încins,
iar timpul din mers se oprise să treacă
prin porți redeschise de gând necuprins.
Pornisem din cer pe cărări temerare,
un prunc fără nume, și fără destin,
când ziua cu noaptea oprite-n hotare
vorbeau la zenit despre cei care vin.
.
Iar eu printre ei, cu ursita-mi divină,
la ceasuri răzlețe, de greu început,
naiv așteptam peste vreme să vină
doar har din vrăjit paradis neștiut.
Primit-am și nume, de bună chemare,
să-l trec peste vreme cu gândul pios,
când timpul astral, necuprins în hotare,
din noi anotimpuri își lua un prinos.
.
Mergeam înainte, spre căi de lumină,
trecutul primea doar un spațiu închis,
când ziua cu noaptea abile se-ngână
sub zorii aprinși peste cerul din vis.
Dar anii trecut-au pe căi temerare
lăsându-mi în prag neștiute chemări,
pe toate le-am strâns să le pun în tipare
croite din franje cu lungi întrebări.
.
Și totuși, tu viață mi-ai dat fericire,
să trec peste lume mesaj prin Cuvânt,
gustând din pocale cu har nemurire
ajunsă-nlăuntru prin Duhul Cel Sfânt.
Primesc în tăcere și ultima clipă,
trecută prin vreme de ceasul banal,
aștept fără teamă Preasfânta Aripă
să-mi pună pe frunte mirajul astral.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale, Ed. www. Coresi. ro (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La miezul nopții va cădea o stea
la miezul nopții va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine liniște senină,
chemând dorința de mine să vină...
la miezul nopții am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet și-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de șoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce știu că tu nu poți să-mi dai,
cerând iubirea-ți, desi știu că n-ai...
la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...
poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme si vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne..., ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec anii peste vreme...
Trec anii peste vreme și vremea peste ani
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.
Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.
Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
prin poezii orfane și fără pic de duh
ce și-au găsit cuvântul în coada de lopată.
Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
să regăsesc uitarea sub umbrele opace
aduse peste noapte de vântul ascendent
din margini de iubire, venită să mă-mpace.
Îndată și tăcerea se-așterne, ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Stau culcat privind printre arini
cum se-ntinde apa-nvolburată
peste gândurile care-mi vin
dintr-o lume ce-mi părea uitată.
Și revăd măceșii înfloriți
adunându-și crengile-ncărcate
sub alunii stând nedumeriți
lângă zidul rupt de la cetate.
Înlăuntru parcă te zăresc,
la fereastră stând îngândurată,
ultimul vlăstar de os domnesc,
în trecutul năruit uitată.
Gândul îmi aleargă înapoi
să ajung la tine pe terasă
oare ce s-a întâmplat cu noi?
nu mai ești precum erai, crăiasă!
Îmi vorbești cu glasul abătut,
cu privirea-ntoarsă într-o parte,
vorbele sunt grele ca un lut
adunat din zeci de oale sparte.
Și deodată simt și înțeleg
că ce-a fost dispare dintr-odată,
cugetul se zbate în talveg
într-o albie de râu secată.
Dar rămân să te aștept pe mal,
vei mai coborî de la cetate?...
Te zăresc în tristul carnaval
căutând iubiri neconsolate.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet pereche
Ai venit... șoaptă-n ureche
Ca un freamăt sufletesc,
Te-am simțit suflet pereche,
Am știut că te iubesc
M-ai rugat cu bunătate
Inima să mi-o deschid,
Să-i fac dragostei dreptate
Chiar dacă sunt un timid
Să cern vorbe-n vindecare
Peste suflete încet,
Să le fie alinare
Gândul dulce de poet
Fără tine... nu-s cuvinte,
Aș rămâne numai dor,
Răvășit, tăcut, cuminte
Și nu aș putea să zbor
Dar acum mi-e casă cerul,
Norii grei s-au risipit,
Tu mi-ai dezlegat misterul
Și m-ajuți să fiu iubit
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
Peste iarbă și prin oase
Trec numai lumini de coase
Și prin gene de izvor
Trec numai bărbați de zbor...
Peste fum și nopți de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Și la moară și la plug
Trec numai bărbați de rug...
Și pe zări și pe sub zări
Trec numai bărbați călări,
Și pe mări și pe sub mări
Trec bărbsați de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbați de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Și la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă și prin oase
Trec numai bărbați de coase
Și pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbați de drum...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricine iubește o floare
Oricine iubește o floare
e-aproape de-un sacru mister.
Oricine se-oprește-n cărare
s-asculte un glas de izvoare
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine iubește seninul,
când soarele urcă-n eter,
oricine-și înalță suspinul,
când licăre-n mare rubinul,
e-aproape,
aproape de cer...
Oricine pe munții albaștri
privește granitul sever,
oricine pe căi de sihaștri,
străbate păduri de jugaștri,
e-aproape,
aproape de cer...
Dar cine-a primit îndurarea
din rănile blândului Miel,
acela e frate cu floarea,
cu râul, cu munții, cu marea,
și-oriunde îl duce cărare,
tot cerul,
tot cerul e-n el.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub geana nopții
Pe sub geana nopții curge
O scânteie dintr-o stea,
Din înaltul cer ajunge
Toată la inima mea.
Vrea să reaprindă focul
Ce-l aveam pe când iubeam,
Pe nimic eu am dat totul
Crezând că iubirea am.
Pe sub geană nopții cade
Un amor din altă vreme,
Într-un vis de mult el șade,
La el vrea ca să mă cheme.
Iarăși dragostea întinde
Ale sale grele mreje,
Iarăși sufletu-mi cuprinde
Cu-ale sale adânci vârteje.
Orizonturile albastre
Se deschid - Din Rai coboară,
Îngerul iubirii noastre,
A făcut din stele o scară.
Vine cu-ale lui povețe
Pline de înțelepciune,
Ce-am uitat să ne învețe,
Viața fără amărăciune.
poezie de Răzvan Isac (17 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un felinar în noapte
Ca un felinar în noapte, stau la țărmul viselor
Marea bântuie tăcută, valuri poartă al meu dor.
Adieri, brize mi-aduce, astăzi veste de la tine,
Pescărușii țipă-n larg, soarele meu nu mai vine...
Bat cu aripa în val, timpul zic să nu-l mai pierd
Că iubirea mea-i plecată, astăzi sunt o amintire.
Și pe cerul înnourat astăzi plânge lacrima,
Cu amintirile în brațe, eu te strig iubire acuma.
Mă ascund după un val, pașii să-ți aud sunând
Pe nisipul ruginiu... peste cerul fără soare,
Pescarusii trec în zbor... țipă, în valuri se aruncă
Și o lacrimă căzută... înapoi vor să-mi aducă.
Eu privesc în noapte iară, nici un suflet nu zăresc,
Pași-ți drumu-au rătăcit, drumul vieții e pustiu.
Doru-mi frânt într-o basma, îl leg bine să nu-l pierd
Și în sân, la inimioară eu tăcută mi-l așez.
Cerul este plin cu stele, fă-ți cărare printre ele
Raze de argint în palme, bolta cerului-i albastră.
Ca aripa unui flutur, mângâie-mi fruntea ușor
Și o clipă azi eternă, s-o păstrezi în al meu somn.
Departe, la țărm de vise, ascunsă astăzi, eu plâng
Vântul îmi poartă în neștire rândurile ce le scriu.
Târziu... pâlpâie lumina, când vântul o poartă lin,
Felinar aprins în noapte, inima-mi bate-n pustiu.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Se lasă înserarea peste sat
Când soarele se-ascunde lunecând
Sub norul plumburiu- întunecat
Și ultimele raze se ascund
Pe-amurgul cu nuanțe violet
Se-nșiră siluete cenușii
Și cerul pare ca pe-un șevalet
Pictură cu fundaluri stacojii
În zbor bezmetic trece-un liliac
Cu fluturii de noapte, în zig-zag,
Și mii de greieri îmbrăcați în frac
Își dau concertul pe al nopții prag
Răsună-un cor de broaște pe pârâu
Când vălul negru cade peste sat
Și umbrele scăpate ca din frâu
Aleargă spre amurgu-ntunecat.....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steag în zare
Care-au putut veniră după steag,
Era destul de roșu ca să-l vadă,
Iar unii s-au oprit pe câte-un prag,
Rămași nevolniciei proprii pradă.
Eu mă mai duc, dar când nu voi putea
Să merg nainte-n Viață tot năvalnic,
Aprinsul steag în zări l-oi arunca,
Așa cum marea roșul soare falnic
În dimineți senine, rumenind
Întinderile verzi și de argint.
poezie celebră de Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!