Astă noapte, trezirea din beție
La căderea galbenă-a amurgului
Petrecerea s-a spart,
Iar eu, greoi, sprijinit de-un prieten,
M-am întors acasă și m-am culcat.
La miezul nopții aburii vinului dispăruseră,
Risipți de-un somn bun
Eram din nou treaz.
În fața turnului, luna se ridicase din ocean
Acompaniind mareea.
Rândunelele, gata să-și ia zborul de sub grinzi,
Începuseră să gângurească.
Lumânarea de la fereastra mea,
Gata-gata să se stingă, și-a regăsit deodată flacăra.
Gândurile nu mi s-au limpezit până-n zori,
Iar în urechi auzeam îndepărtându-se încetișor
Sunete de viori și de flaute.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Bai Juyi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.