Am călătorit prin viaţă ca un gheţar. Credeam că va fi odată ca niciodată...

citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te purtam pretutindeni

Te purtam pretutindeni,
ca pe o comoară
viaţă de rouă,
viaţă de vis;
înfloream odată cu tine
şi urcam pe creste mereu,
şi mereu
nimic nu-mi stătea în cale: nici marea
cea mare,
nici fruntea îngândurată a unui zeu
*
te purtam pretutindeni,
ca pe un dar cuvenit,
doar al meu...
viaţă de roze, viaţă de gând
însorit
lăcrimam odată cu tine şi cântam
în furtună, şi cântam:
odată tu, odată eu...

te-am purtat pretutindeni:
prin soare şi vânt, prin viscol
şi ploi,
dar niciodată nu te-am întrebat
de ce sîngerai –
când eu urcam, şi tot urcam
fără să mai privesc înapoi
viaţă duioasă - uneori, dulce,
alteori amară -,
cu zâmbet încrustat
în statui...

8 iulie 2018

poezie de Valentina Becart (8 iulie 2018)
Adăugat de Valery Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tunelul timpului

Prin tunelul timpului am călătorit.
M-am luat la trântă cu tot ce-am întâlnit.
Cu zilele, cu anii,
cu averile, cu banii.
Pe autostrada timpului
mă credeam zeul Olimpului.
În tunelul timpului am descoperit
că viaţa noastră este, un bob de nisip.
O scurtă poveste care ne răsfaţă,
pe care omenirea a numit-o viaţă.
În zadar am crezut că tunelul îl pot străbate.
Mi-am domolit avântul şi-am făcut un pas în spate.
Nu a fost să fie ce am încercat.
A fost o utopie şi am renunţat.

poezie de Dumitru Delcă (15 iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Sunt ideea prin care se intră în cetate.
Nu e de ajuns să dai un regat pe un cal.
Pe un cal trebuie să dai totul,
pentru a nu rămâne în afara cetăţii
ca singurătatea
sau ca marele fiu al cenuşii.
Orice om are nevoie de-un cal.
Niciodată caii n-or să dispară din istorie.
E-o problemă de viaţă şi de moarte.
Dar pe un cal trebuie să dai tot o idee
din care să iasă oameni şi arme,
mai ales că un cal se poate face din orice
chiar şi din compot, chiar şi din fluturi,
cu o singură condiţie însă
ca să nu-l poată mânca niciodată
chibritele şi lupii.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină sfântă - în viaţă far -

"Te port pe buze, ca pe-un fagur plin
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă fir cu fir
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis"
Zorica Latcu
Lumină sfântă - în viaţă far -
Topeşti în mine orice gheţar.
Ca pomii-n luna cireşar,
Curat faci orice mădular.

Iar gustul care-a fost amar
Mai dulce-l faci ca un nectar.
Lumină sfântă - în viaţă far-
Topeşti în mine orice gheţar.

Eram pe lume un hoinar,
Umblam pe-ntunecat hotar
Cu trai parazitar, murdar,
Pân' raza sfântă ai dat în dar,
Lumină sfântă - în viaţă far -.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri...

Credeam că ştiu ce-i frumuseţea
Că eleganţa-am cunoscut
Credeam că ştiu ce e iubirea
Până ce chipul ţi-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că ştiu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roşu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele luceşte
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschişi
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veşnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am ştiut care e piersica şi care caisa. La fel cu raţa şi gâsca. Odată am mâncat o gâscă şi credeam că e caisă...

aforism de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de coşmar

Sunt o fiară tristă, prefăcută,
Sunt o pungă plină de amar,
Simt nevoia cupei de cucută,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Am umblat prin paturi părăsite,
Am iubit, cu suflet, fiinţe de gheţar,
M-am legat la ochi cu fuste prea iubite,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Cine crede, azi, în sentimente?
Preamărim hârtia de-un dolar,
Căci ne vindem ieftin şi cuminte,
Mama ei de viaţă de coşmar!

Dusă-i vremea, anii-s la trecut,
Mă căiesc, Părinte, lasă-mi doar
Crezul în iubire, efemer pierdut,
Mama ei de viaţă, de coşmar!

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul ori necunoscutul ori domnul de scrum prin somn, prin copac mă strângeau de gât prefăcându-mă în mac mi-am scuturat petalele şi-un vânt le-a dus, el ştie unde...

citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunăstarea omului este rădăcina căruia îi aparţine. Dacă a călătorit prin viaţă şi s-a lăsat dus de furtuni, şi-a pierdut libertatea de a fi el însuşi mugur al rădăcinii. Rădăcina e sacră, explică ceva desăvârşit: te împământeneşti ca cetăţean al vieţii, te numeşti naţiune. La auzul acestui cuvânt arzi şi te purifici de toate furtunile prin care ai trecut.

Camelia Opriţa în Aşa am învăţat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori

Ninge, copile,
nouri spumoşi
deapănă basme
cu eschimoşi.

Zâna Zăpezii
atinge-un gheţar,
gheţarul devine
palat de cleştar.

Ninge agale,
ninge şoptit,
fulgii par semne
de infinit...

O puşcă atinge
vrăjitul cleştar,
palatul devine
din nou gheţar.

poezie de N. Petrescu-Redi (2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s – muguri –
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câţi ghimpi,
câţi ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi –
credeam, c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc. Zâmbesc
şi hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mersul soarelui pe boltă

credeam că sunt o stâncă-n viaţa ta
dar stâncile sunt primele ce cad la datorie
căci vânturile, ploile, îngheţul
muşcă încet, încet din carnea sa

credeam că sunt cuvânt în poezia vieţii
dar poeziile se sting ca lumânarea în fereastră
mă strâng şi din tot versul mai rămâne doar un punct
ce va fi şters odată cu-amintirea sa

cândva credeam că lumea este bună
dar lumea îşi vedea de-ale ei
căldura soarelui topeşte ceaţa toamnei
sunt ceaţa ce curând va dispărea

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporul poate fi păcălit odată, şi încă odată, şi încă odată... Şi niciodată mai mult!

aforism de Ninus Nestorovic din Din aforistica Serbiei, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit

Ne-am regăsit am povestit
Vedeam aceleaşi raze de soare
Fiecare prin viaţă am călătorit
Viaţa a avut cu noi răbdare

Un răsărit ne-a dat puterea
Împreună până la sfârşit
În asfinţit o linişte ca pulberea
Se-mprăştie ajunge-n zenit

Între cer si pământul reavăn
Zumzet de albine s-a iscat
Un ecou răsună zdravăn
Pe dealuri fluturi au zburat

Sunt visele ce prind viaţă
In dimineţile cu răsărit
Plutesc pe raze de speranţă
Strigăt al valurilor am reuşit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai călătorit, drumul nu se termină niciodată ci va fi re-explorat mereu şi mereu în cele mai liniştite încăperi căci mintea nu se poate detaşa de călătorie.

Pat Conroy în Prinţul Mareelor (1986)
Adăugat de Irina Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de echipaj

florile erau mai puternice decât cedrii
cine are voie să dea fericire altora?
mustrându-ne, iubim

dimineaţa am douăzeci de ani
trebuie să ne mulţumim cu durerea
seara mă fac înger şi cerb
şi pe urmă viscolul îmbrăcat în uimiri
şi pe urmă lucrurile ca nişte seminţe
apuseseră două perechi
de generaţii în jur
dogorind se deschidea sub mine ca o pâlnie
oraşul în care florile n-au vestejit niciodată

semafoare legate la ochi
prin paralaxa cealaltă

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa în Lisa nu era de invidiat pentru cineva care judecă doar prin prisma confortului. Mucosul care nu putea zice " răsărit" şi "călătorit" umbla în opinci prin zăpadă.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezordinea se va potoli odată prin disciplină şi frică, niciodată de la sine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!