Bunăstarea omului este rădăcina căruia îi aparține. Dacă a călătorit prin viață și s-a lăsat dus de furtuni, și-a pierdut libertatea de a fi el însuși mugur ...
Bunăstarea omului este rădăcina căruia îi aparține. Dacă a călătorit prin viață și s-a lăsat dus de furtuni, și-a pierdut libertatea de a fi el însuși mugur al rădăcinii. Rădăcina e sacră, explică ceva desăvârșit: te împământenești ca cetățean al vieții, te numești națiune. La auzul acestui cuvânt arzi și te purifici de toate furtunile prin care ai trecut.
Camelia Oprița în Așa am învățat să redevin român, Revista Boema, nr. 152, oct. 2021
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.