Viață de coșmar
Sunt o fiară tristă, prefăcută,
Sunt o pungă plină de amar,
Simt nevoia cupei de cucută,
Mama ei de viață de coșmar!
Am umblat prin paturi părăsite,
Am iubit, cu suflet, ființe de ghețar,
M-am legat la ochi cu fuste prea iubite,
Mama ei de viață de coșmar!
Cine crede, azi, în sentimente?
Preamărim hârtia de-un dolar,
Căci ne vindem ieftin și cuminte,
Mama ei de viață de coșmar!
Dusă-i vremea, anii-s la trecut,
Mă căiesc, Părinte, lasă-mi doar
Crezul în iubire, efemer pierdut,
Mama ei de viață, de coșmar!
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.