Avea o libertate

filosofică în ochii unor morţi
fericiţi că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
şi anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiţi
după aceea uscaţi cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite

libertatea lui se uită chiorâş
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
şi umplea oraşul de veselie
cu zâmbetul ei roşu carmin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E numai o eroare

Clovni travestiţi în poeţi,
birocraţi aroganţi,
văicăreţi pedanţi,
voi sunteţi stegarii standard:
purtând drapele decolorate.

Nu-i un motiv de mândrie dacă eşti poet.
E numai o eroare a naturii.
O povară pe care trebuie să ţi-o asumi
cu teamă.

poezie celebră de Eugenio Montale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul mirosea

a somn şi frunzele şopteau ştiri
în adierea unui vânt pofticios
o floarea soarelui se înnegreşte
cu pălăria îndreptată spre uşa
unei grădiniţe închisă la ora aceea
razele lunei se hârjonesc
pe capotele
maşinilor sub care se zgârâiau
mâţele negre cu mâţele albe
după ce şi-au mieunat ariile lor
războinice
la lumina unor vitrine cu produse
din carne aranjate cu pricepere
oraşul era tăvălit în întunecimea
ce-i sporea farmecul nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica flautelor

a sosit în oraşul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie şi câteva cuţite
venea din asia în deşert
cerul era roşu nisipul era roşu
avea trupul unui asasin
şi sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor ucişi
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roşu nisipul era roşu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalţi membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
aşa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristeţea
morţii instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viaţă
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veşnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipăreşte pe faţă
e fericit pentru prima dată
cerul e roşu nisipul e roşu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în oraşul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungherul ascuns

ascundea un leagăn prins
în plase de păianjen
mirosea a vechi mirosea
a
uitare lângă leagăn carcasele
de gâze stăteau uscate
într-o privelişte macabră
scârţia o tablă
bătută de un vânt cald acum
colindam fără somn de dimineaţă
ascultam cariile cu bucurie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nota în caietul

cu pânză din scoarţă de copac
ce visa când lua sămânţa
de azorele cu efecte halucinogene
asemănătoare lsd-ului. visa copii morţi
numai copii morţi înveliţi în frunze
de palmier şi îngropaţi fără ceremonie
visa copii năpădiţi de termite sau furnici
visa copii prinşi de păianjeni mari
care îi injectau şi apoi le sugeau interiorul
visa copii devoraţi de jaguari sau tigri
visa copii arşi pe ruguri în ceremonii
de iniţiere pentru şefii de triburi
visa şi nota totul în caietul acela
din scoarţă de copac. copii prinşi
în hăţişurile copacilor lacomi
apoi stătea în pat şi se gândea
câţi copilaşi morţi văzuse în viaţa lui
privea tavanul cu ochii înlăcrimaţi
primul copil mort a fost o fetiţă
de nici un an dintr-un trib care a dispărut
a fost muşcată de spate de un păianjen
cu spatele roşu şi înainte de a muri se umflase
au aruncat-o în trestiile din apă
fără nici un ceremonial de înmormântare
visa copii morţi şi nota în caiet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea incredibilă

a crabului roşu de la natură
culoarea lui originală
şi darul vorbirii şi
şi
şi mai ales ştia să povestească
mai frumos decât homarul povestitor
a recunoscut-o chiar bătrânul jo
sau
sau jos
cum îi spunea shag chitaristul
care le cânta sclavilor: dacă
pleci, niciodată nu vei liber
ştia shag să ne bage cântecul
în subconştient după ce-l auzeam
prin pub sub ochii crabului roşu
care sărea din apă când solistul
răcnea cuvinte într-o limbă nepământeană
erau la masă şi
şi
şi nimeni nu vorbea sau
dacă vorbea, o făcea doar
ca să spună o minciună
vorbeau despre cursele de cai
cum au pariat prosteşte
de meciurile de rugby
şi
şi de berea neagră guinness
a mai povestit crabul roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedea cu ochiul

acela scos o pisică care încerca
să dea viaţă acelui peisaj lunar
la un geam chicotea o dungă
de lumină ca speranţa unui mort
îmbălsămat după o reţetă străveche
un cititor rumega un rest
de carte ce mirosea a mucegai
continua să zâmbească şi
se simţea bine fără nici un dinte
în gura ce păstra atâtea secrete
luna se strâmba într-o cratiţă
abandonată lângă un brad ras
de răşină împotriva voinţei lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi călcând

pe bombeu un manhattanian răsărit
din oţel şi beton şi sticlă
în insomnia unui vapor care fluieră
după un velier tras undeva alături
de zeci de ziduri periculos de înalte
zâmbetul alb îţi sare în ochi
e plasat mai sus de cravata roşie
strânsă în jurul unui guler albastru
miroase a whisky şi a deşert
te aştepţi să scoată un pistol
din haina care plesneşte pe trup
te-ai rătăcit prin oraşul fără înţeles
rescrii din mers nevolnica poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am îndrăgostit

de o dansatoare de flamenco
sub cerul sidefat s-aprinde
un jar din inimă urcă în ochii
albaştri spre ea îi îndrept
apoi fac şi primul pas în ritm
nebun andaluz am greşit
rămân înlănţuit pe veci
de trupul ce dansează îndrăcit
îmbrăţişarea ei mă duce-n iad
iar buzele ei roşu carmin
suflă în vântul ce mă strânge
cenuşa iubirii se risipeşte
în ritmul castanietelor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bolnavilor

se îngrămădesc organele
recondiţionate de roboţii
pe jumătate goi pe jumătate
durere şi plictiseală
care ţes viaţă
ansambleză brăţări pentru bolnavii
care scriu cu abur mesaje
cer ajutorul florilor de oţel
medicamentele curg în jeturi
din tavanul luminos
un ceas bate fără ordin
într-un perete - oraş
spital de nebuni recondiţionat
nepăsător se uită în oglindă
medicul de gardă se-ntreabă
dacă faţa lui de gâză
e cea mai frumoasă din visul
soldatului decupat din cartea
de colorat obiecte
strânse într-o debara plină cu şoareci
gri îngrăşaţi pentru mesele bolnavilor
rod organele - rebut
îngrămădite în burţile oamenilor - păianjeni
fără mască pe feţele palide

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tastez tot

ce-mi trece prin cap
sub formă de poezie
şi laptopul rezistă
la marea mea chibzuinţă
scrisă în strigătul
unui rotopercutor
care bate într-un perete
de cărămidă roşie
comunistă care rezistă
şi rezistă mai mult
decât scaunul de plastic
de un roşu carmin prea
strident în fumul jilav
tastez atent câteva versuri
şi simt că sunt cuprins
de un entuziasm
care mă surprinde şi pe mine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi convalescenţi

eram atunci doi convalescenţi
ne reveneam după lunga boală a dragostei,
norii treceu pe lângă noi
ca nişte draperii fantastice,
falduri de plumb
care cădeau
ca o cortină
peste despărţirea noastră.
vântul ne aducea miros de stropi irizaţi
şi ne amintea de miresmele depărtării
iar eu îţi priveam ochii,
acei ochi luminaţi de o aură
plină de tristeţe.
... şi ziua aceea de toamnă
când eu aveam în mână doi trandafiri
şi ne plimbam tăcuţi pe străzile oraşului
n-are să mai fie niciodată.
oraşul acela părea o corabie
care se pregătea să plece departe
şi tu mergeai alături de mine
pentru ultima oară...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 august 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grămada de gunoi

se clătina şi scuipă un cap de peşte
cu ochii sticloşi învelit
într-o pungă transparentă
o mână de coji de cartofi
viermuiau spre el
păreau hotărâte să-l înghită
câteva cotoare de măr rulau
spre pantofii lui negri
o coajă de banană stătea pe capul
unui şobolan roşu şi mustăcios
gunoiul mirosea a iute
s-a uitat lung în semiîntunericul
care dădea să-l sfâşie tăcut
retras lângă zid simţi
surprins că se trage înapoi
neasigurându-i spatele
era o capcană fluierătoare?
o bună bucată de vreme
mare cât o friptură
a stat nemişcat lângă o porţie
de macaroane cu carne
intrată în putrefacţie prin uşa
de metal ruginită prematur
apăsându-şi tâmplele cu mâinile
îşi vorbi năucit cu glas tremurat
un ton înota prin mizerie
trăgând o pisică care muşca din spinarea lui
a trecut dând din coada
care bătea în burta felinei mârâitoare
unde puteai să fugi de această mizerie?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bateria stă

pe masa de lemn negeluit
vinul alb ajunge gâlgâit
în paharul clătit de mântuială
de o fată blondă cu zâmbet
roşu carmin
ochii se aruncă pofticioşi
pe sâni şi lunecă pe talie
sifonul se-nvârteşte
cu vinul încearcă o comuniune
tânăra-mi răspunde cu ochii ei
verzi ispititori
de vrăjitoare a bateriei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

îl trecea

prin stomac o foame copilărească
care îi amintea de iubita lui
de o frumuseţe incertă
refuza să consume alimente
pentru că dorea să fie o divă
şi să-l părăsească imediat
cu toate că nu a ajuns star
l-a părăsit într-o noapte
când galopau constelaţiile pe cer
îl trecea o foame care îl făcea
să se strâmbe de durere
privea marea cum cântă
şi în jur mirosea a peşte prăjit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeziile plâng lângă uşă

ea stă nemişcată în frumuseţea ei
e un martie pe înţelesul tuturor
scriu ultimul vers până când lumina
pândeşte după corpul mult iubit
secunda găseşte încă o literă
o aşez pe buzele roşu carmin
adun tăcerile târzii şi le pun la picioare
le calcă doar străbătând cartea

spectacolul începe să se cabreze
poezia e acum o iscoadă pe trei
cărări umblă beată de fericire
privirea-i o legendă irosită şi înscrisă
la erată luciul ierbii într-o zi la ea revin

poeziile plâng după o noapte de taifas
roiul de cuvinte se ascund în sufletul ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul senin

se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voinţă

cerul senin scutura un anotimp
peste oraşul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare

cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai ascuns

în ochii unui îndrăgostit
sau poate în ochii mei
avem timp să ne găsim
cuprinşi de teamă să ne iubim
şi să plutim peste o pătură de nori

să te ascunzi în gândul unui iubit
sau poate în mintea mea
să ne regăsim îndrăgostiţi
unde se ascunde drumul

te-ai ascuns în nevăzut şi neştiut
gândurile zac în luntrea răsturnată
te regăsesc şi ne facem iluzii
în timpul somnului spargem un vis
şi după aceea îl învăluim în mister

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

în podul care miroase a teamă
era instalată luneta indiferentă
de unde astronomul-copil
veghea o stea lovită
de un monstru astral fără niciun motiv

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc şi acum cu emoţie clipa în care am văzut pentru prima oară o hartă a ţării. Ştiu că la început nu înţelegeam cum tot pământul ţării despre care mi se spunea că este mare poate să încapă desenat pe hârtia aceea care acoperea mai puţin decât un perete. Apoi, când ni s-a explicat că şesurile sunt verzi şi dealurile galbene, că munţii sunt bruni şi apele albastre, că oraşul nostru este un punct roşu şi hotarele sunt liniile acelea punctate de jur împrejur, am descoperit geografia ca pe un joc minunat, cel mai frumos dintre toate. Şi pentru ca jocul să fie şi mai frumos, şi mai captivant, învăţătoarea ne-a spus să privim harta cu atenţie şi să observăm că ţara noastră are forma unui buchet de flori. Un buchet de flori aşezat într-o vază: Marea Neagră.

Ana Blandiana în Buchetul de flori
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!