Cerul senin
se uita la mine printr-un cristal
era curios să vadă mersul meu
pe asfaltul care frige până ce noaptea
se lasă de sus perpendicular
privea îmbufnat lipsa mea de voință
cerul senin scutura un anotimp
peste orașul fragil mistuit
până la sânge te vezi rătăcit
prin secunda ce prinde culoare
cerul senin mă urmărea cum vărs
lacrimi de iubire pe o hârtie
printre copacii de ceară parfumată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre secunde
- poezii despre oraș
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre copaci
- poezii despre anotimpuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.