Vedea cu ochiul
acela scos o pisică care încerca
să dea viață acelui peisaj lunar
la un geam chicotea o dungă
de lumină ca speranța unui mort
îmbălsămat după o rețetă străveche
un cititor rumega un rest
de carte ce mirosea a mucegai
continua să zâmbească și
se simțea bine fără nici un dinte
în gura ce păstra atâtea secrete
luna se strâmba într-o cratiță
abandonată lângă un brad ras
de rășină împotriva voinței lui
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.