Oraşul mirosea

a somn şi frunzele şopteau ştiri
în adierea unui vânt pofticios
o floarea soarelui se înnegreşte
cu pălăria îndreptată spre uşa
unei grădiniţe închisă la ora aceea
razele lunei se hârjonesc
pe capotele
maşinilor sub care se zgârâiau
mâţele negre cu mâţele albe
după ce şi-au mieunat ariile lor
războinice
la lumina unor vitrine cu produse
din carne aranjate cu pricepere
oraşul era tăvălit în întunecimea
ce-i sporea farmecul nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea Soarelui

Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria
Spre înaltul cerului
Aurind toată câmpia.

În bătaia vântului
Îşi arată bucuria,
Mândră-i floarea soarelui
Când îşi mişcă pălăria.

Se înalţă ciocârlia
Pe deasupra lanului,
O admiră păpădia
De pe malul lacului,
Mândră-i floarea soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senryu

produse bio -
lan de floarea soarelui
vizitat de ciori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De spălată ce-i, o ling mâţele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

început

ploios de toamnă cu poveşti
de groază prin cărţile citite
la lumina unui bec pe jumătate
chior în camera unde stau florile
la geam se uită la stropii
care se aruncă în faţa maşinilor
vântul a început afară să plimbe
frunzele vagaboande decise
să-şi facă un rost în viaţa lor
de jumătate de an de bunăstare

ochii se plimbă de la o crimă
la altă crimă cu scrisul ce fuge
dintr-o pagină pe altă pagină
şi detectivii care beau whisky
nu te lasă să priveşti toamna
începută de curând în oraşul tău

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

crescut cum vor ei
poţi să-l faci aşa
cum vrei tu
este un privilegiu câştigat
în schimbul unei sume de bani
pe care o laşi smerit
la casieria oricărui magazin
din colţul blocului
l-au crescut cu amfetamine
şi are muşchii unui culturist
trecut prin făină de grâu
sărat pe toate părţile
intime sau la pipote
îl aranjezi în farfurie
aşa cum îţi doreşti ai dreptul
după ce l-ai prăjit nesănătos
într-o baie de ulei
de floarea soarelui ai bani
sau fiert sănătos într-o oală
obţinând o carne mai puţin
gustoasă dacă nu adaugi condimente

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mâţe şi-un căţel (poezie pentru copii)

Două mâţe şi-un căţel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic şi frumuşel
Se mai odihnea niţel.

Mâţele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Şi-au chemat şi pe căţel
Ca să-l privească şi el.

"O fi câine care muşcă:
N-are casă, n-are cuşcă"
Au gândit mâţele proaste
Miorlăind ca nişte broaşte.

Dar săracul mititel
Era simplu... mieluşel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.

Căţelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Şi-a-nceput lung al lătra
Mieluţul al speria

Mieluţul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâţele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!

Dar mieluţul, nu era...
Şi nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Şi se odihnea niţel

- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mieluşel
Şi nu e... mare căţel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Şi apoi, pe loc, "lătrate".

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era frig şi ploua

neîntrerupt, fără milă, aşa cum
numai în oraşe poate să plouă
lăsând impresia că o s-o ţină
aşa un veac bătând în geamuri
în capotele maşinilor
sau pe asfalt

era frig şi ploua, fără milă
cu alte cuvinte, inundând staţiile
de metrou la coborârea
în întunericul plictisitor

era o ploaie bună pentru începutul
unei depresii care se instalează
mai uşor în frig şi umezeală

era o ploaie de sfârşit de februarie
cum nu mi-ar fi trecut prin minte
că poate exista vreodată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o libertate

filosofică în ochii unor morţi
fericiţi că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
şi anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiţi
după aceea uscaţi cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite

libertatea lui se uită chiorâş
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
şi umplea oraşul de veselie
cu zâmbetul ei roşu carmin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă vântului

smintit de ceasul târziu revărsat
peste mine ca o pedeapsă
mă bate grozav la cap ce cazne
îndur de dragul unui firicel răcoros

ridic odă unui vânt care aduce
zvonuri zi şi noapte pe-un liman
nisipos cu miei de material plastic
aproape albastru în bătaia soarelui

vântul mângâie tot ce iubesc
de aceea merită să-l slăvesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

e o plimbare cu pălăria
pe cap şi cu o mână
în buzunar (!?)
pălăria îţi dă o eleganţă
nostalgică după timpurile de altă
dată
într-o viaţă te plimbi
cu pălăria pe cap
şi toţi cei din jurul tău
purtau pălării - era un festi
val al pălăriilor
de toate modelele şi culorile
în special cele feminine
au stârnit un real interes
şi a plăcut mai ales celor bătrâni
în timpul liber mă plimb
cu pălăria pe cap

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plămădind lumina după uşă

Morile de vânt mătură seminţele norilor,
Razele soarelui sunt făina luminii,
Icoanele miresmelor aşteaptă în ramuri
Să înflorească în neştire spinii.

Doar văzând cum macii trec în sânge
Şi plumbul pedepseşte crunt vânatul,
Faţa suptă-a bucuriei noastre
Traversează în genunchi înaltul.

E nevoie să-nchid nostalgia
Din rana unui suflet chinuit
Ce a rămas să-şi bea singurătatea
Sub flacără gălbuie de chibrit.

Bate-n mine o armată beată
De încercări în duhuri de cenuşă,
Te voi găsi în morile de vânt
Plămădind lumina după uşă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele îmbrăcat

în zale metalice de cavaler templier
stă-n dosul unui bloc strâmb
cuprins în braţe de frig
un semafor timid clipeşte
dirijat de bastonul unui bătrân

pe strada plină de asfalt încins
rar trece vreun călător dus de acasă
printre frunzele strânse în grămezi
ce strălucesc în soarele de după bloc

cerul s-a pliat şi arată curios
în lumina unui poem lung cât părul
unei cadâne care-mi cântă la pian

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii se agaţă

de perna udă cu-un miros
greu de moarte care-şi culege
morţii împinşi de aripi mari
albe de neodihnă păcătoasă
aerul sfâşie în bucăţi sâni
lăptoşi sărutaţi de guri ştirbe
de moşi strămoşi comuni
cu ochi de plumb peste pajişti întinse
privind înotătorul mort şiroind
pe pieptul lăţos mirosind
a celule saturate închise în burta
unei balene descompuse
de la cap la coadă
zac zorii peste gardul
unui cimitir pe care s-au uscat
broaştele ieşite din lac
asemenea unor mâini stafidite
o regina nopţii se înclină
în faţa unui pantof jerpelit
săgetată de razele unui soare
chior de mister
orbecăind de nesomnul greu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

luna speriată se preface că doarme
sub un nor răscolit de vânt
în candela tăcerii
razele unui bec scaldă
istovite oglinzi de cleştar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre necunoscutul din noi

Răsare soarele,
Linii în culori diferite,
Printre păsări şi crengile copacilor
Se observa o usoara lumina...
Lumina soarelui patrunde-n ochi
Lumina imi vorbeste, prin cuvinte
Nu se poate distanta, ci continua
Continua sa-mi vorbeasca descifrat
Apoi incepe sa-mi transmita diverse
Simboluri... pe care sa le descifrez eu...
Accept cu drag, lumina si caldura
Si multumesc de 3 ori Divinitatii
Ma simt linistita, fericita, iubita
Si asta ii permite iubirii de sine, manifestarea
Nu caut un lucru... nu descifrez misterele vietii
Dar patrund in necunoscutul...
Adevarul si multicolorul cer...
Printre nori si ispite, printre vise si vise.
Brazi, mandrii imi deschid calea,
Sunt adierea, lumina, alteta
Ma las scaldata de lumina si
Simt dragostea ta, cum ma cuprinde
Simt linistea si mangaierea ta, de la distanta.
Simt, cugetul si bucuria...
Adierea si parfumul unei nopti de Toamna.
Ating cu palmele... incurabila calatorie
Inspre mine, inspre interiorul unui suflet...
Spre a pasi cu smerenie pe drumul vietii.
Renasterii si binecuvantarii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cald de cască mâţele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobor vaca

pe asfaltul încă rece la şase
se arată soarele de după munte
şi ne mângâie pe rând cu raze
de carton presat aproape albe
apoi se clatină talanga de la gât
se pregătesc cănile de lut ars
copilul se uită după clătitele
aranjate să înveselească lumea
deschide cartea cu văcari
pistolari cu lassou şi pălării
pe asfaltul întins pe jos soarele
se tăvăleşte tot mai încins

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara acestora, în despărţituri speciale se desfăşurau şiraguri de perle nespus de frumoase, care străluceau sub lumina electrică, perle trandafirii, smulse din "pinele" Mării Roşii, perle verzi din haleotidul "iris", galbene, albastre, negre, produse curioase ale diverselor moluşte din toate oceanele şi ale unor scoici de apă dulce din nord, în sfârşit, câteva piese rare, a căror valoare nu poate fi socotită şi care au fost produse de pintadinele cele mai rare.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuşca câinelui
îndreptată spre soare -
sfârşit de iarnă

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!