Muzica flautelor

a sosit în oraşul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie şi câteva cuţite
venea din asia în deşert
cerul era roşu nisipul era roşu
avea trupul unui asasin
şi sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor ucişi
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roşu nisipul era roşu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalţi membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
aşa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristeţea
morţii instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viaţă
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veşnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipăreşte pe faţă
e fericit pentru prima dată
cerul e roşu nisipul e roşu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în oraşul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu aprins

când m-am trezit dis de dimineaţă
cerul era roşu
indubitabil era roşu aprins
se transformase în arbore
păsările i se aşezasera între ramuri
se cuibăriseră printre frunze
şi cântau la trompetă
auziiiiiiiiiiiiiiiiiii
sună deştepatarea
cerul roşu
păsările ascunse între frunze
ningeau triluri albe
din aripi desperecheate de fluturi
albastrul mi se scursese
ca o mare întinsă la picioare
cerul meu roşu
ca un imens arbore mă ţinea
prieteneşte de mână.
trăieşti, trăieşti, trăieşti,
îmi ciripeau îngereşte păsările.
din cuiburi roşii puişorii roşii
căscau înspre mine gurile flâmanzi.

poezie de Florica Iacob
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dama de roşu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. şi uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roşu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină şerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roşu, să mă recunoşti.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roşu. îmi scot cuiul din inimă şi ea cântă. muşc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lăţit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viaţa mea. uite cât roşu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şcoala şevaletelor

mă înduioşa subtil vederea
pentru prima dată ţineam
strâns un ghidon de bicicletă
transformat în şevalet
aproape scârţâia dar mai mult scurma
era vopsit în roşu
celelalte stăteau de lemn
aliniate de spaimă în magia
unui atelier mare fără obloanele trase
era controlul disperării
pânzele stăteau unse
îmi venea să îmbrăţişez
şevaletul meu vopsit în roşu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o libertate

filosofică în ochii unor morţi
fericiţi că duc un buchet
de trandafiri purtat ca un steag
în bătaia unui octombrie cald
într-o incredibilă eroare a naturii
pe unul din bulevarde
şi anume pe cel principal
care mirosea a păianjeni zdrobiţi
după aceea uscaţi cu o teamă
asumată lângă drapele spălăcite

libertatea lui se uită chiorâş
la o femeie plină de umor
care privea fără motiv cerul
şi umplea oraşul de veselie
cu zâmbetul ei roşu carmin

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna mea de roşu

Doamna mea de roşu, doamna mea de verde
Renaşte pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viaţă şi iubirea lege.

Doamna mea de roşu, doamna mea de floare
Mângâie-ţi urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Şi vântul cară note pe acorduri de vioară.

Doamna mea de roşu, doamna mea de bine
La braţ ai dimineaţa şi soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e şi pasiune
Au muţit poeţii când au venit la cină.

Doamna mea de roşu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din poveşti,
Te iubesc o viaţă cât două la un loc
Tu verşi peste mine plăceri dumnezeieşti.

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU: De ce la intersecţie?
LUPOI: Pentru că acolo se intersectează interesul egoist al agitatorului Guran cu interesul meu naţional! (Ridică receptorul): Alo, Georgică! Trimite-l urgent pe sergentul Beşleagă, cu camionul, la cârciuma Cocoşul Roşu... (Pauză.) Poftim? Nu Drapelul Roşu! Cocoşul Roşu, am spus! (Pauză). Nu ştii unde vine? Înainte acolo era cârciuma lui Matache Răcoare... Acum Matache e la răcoare, iar cârciuma a trecut în gestiunea poporului. Îi spune Cocoşul Roşu...
LIMBĂU: E pe Fundătura Belşugului...

replici din Procesul, scenariu de Valeriu Butulescu (21 septembrie 2019)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu

Roşu. Culoarea pasiuni în variantă pur sânge.

definiţie aforistică de David Boia (24 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cod roşu"

Mergând la ea, ca tot cocoşu',
Mi-a zis, cu ezitări umile,
Că a ajuns la "codul roşu"
Şi s-o amân câteva zile.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu geraniu

ca de la boem
cuminţit la boem cuminţit
îi spun – în poem – fratelui creator
de ascuns asfinţit, cum e vinul
frumos învechit, că marea e numai a noastră
iar soarele
când apune se duce la pescuit de sirene
cum şi noi
într-o vreme scurtam, ah, drumul până-n ocean
petrecând
clipele vieţii la sânul
unor femei numai valuri de vastitate! –
cerul e roşu geraniu
iar unghiile
fecioarelor mării sunt clar
de un alb de titanic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu

Roşu este culoarea strălucirii şi a revelaţiei în acelaşi timp.

definiţie de Diana Vreeland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norma Desmond (crede că Joe e antreprenor de pompe funebre): Sicriul vreau să fie alb iar în interior să aibă atlaz alb sau... roz. Sau poate roşu! Roşu aprins! Să-l facem cât mai vesel!

replică din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, femeie iubită!

Îţi dărui roşu trandafir
Să-l prinzi la piept, iubita mea,
Sub unda caldă de zefir
Să fii strălucitoare stea.

Când plete-mi laşi să le răsfir
În umbra dată de perdea,
Îţi dărui roşu trandafir
Să-l prinzi la piept, iubita mea.

Eu vorba dulce îţi respir
Mărturisindu-mi dragostea
Şi-ţi gust pe buze elixir.
Sub cer senin de peruzea,

Îţi dărui roşu trandafir
Să-l prinzi la piept, iubita mea...

poezie de Marian Malciu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinta

roşu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu ştiu cum s-au încurcat
şi cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
şi cerul nu era albastru
era roşu ca sângele lui
m-am apropiat mirat şi m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, şi cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, paşii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
şi-am văzut şi nimicirea
mi-a dispărut şi amintirea
şi doar nefiinta mă aştepta

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi place când se pisicesc zorile
pe geam îşi alintă blănurile tărcate
pămătufuri de cozi şterg uşor întunericul
un praf care se depune zilnic la ora ştiută
din reflex
pun de un ceai în ibricul roşu cu fluierici
şi visuri pe on ca pe o melodie
în ritm de blues-rock dorul se întinde
trece prin aburii de ghimbir şi scorţişoară
se face un fluture mare şi roşu
mai roşu ca ibricul
să fie despre iubire acest fusion

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Răsare soarele din mare ca o minge,
Roşu aprins, ieşit din al iubirilor furnal,
Luceafărul de dimineaţă încet se stinge,
Trecându-şi încă o noapte albă în jurnal.

Îmbujorat, pe valuri el sărută marea,
Printre corăbii albe ce navighează-n larg,
Cu razele întinse îmbrăţişează zarea,
Arborând zorii zilei pe vârfuri de catarg.

Când răsăritul frânge a visului aripă,
Pe cerul blând şi roşu din fină catifea,
În zori, cu sete, chiar din prima clipă,
Te-aş soarbe ca pe o picătură de cafea.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot (îşi dă cu ruj roşu, pregătindu-se pentru o întâlnire): Doctore Cox, nuanţa asta de roşu mă face să arat ca un clovn?
Dr. Cox: Nu, Barbie, nu! Te face să arăţi ca o prostituată care oferă exclusiv servicii clovnilor.
Elliot: O, da... greşeala mea, tot uit că eşti o persoană oribilă rău de tot.
Dr. Cox: Ooo, Barbie are coloană vertebrală!

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui ce a dispus coborârea steagului României de pe clădirea Guvernului pentru că nu suportă roşu

Cu roşu taurii se-ntartă
Căci pentru ei lupta-i o artă.
Prin fapta-i se crede un erou,
Dar nu este taur... este bou.

epigramă de Adrian Timofte (noiembrie 2021)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În roşu, în toamnă

Îmbracă-te în roşu şi fii frumoasa doamnă
Ce-mi dă din nou puterea de-a nu privi-napoi,
Când timpul dă să treacă din vară înspre toamnă
Şi-şi încrustează-nsemnul în tot ce suntem noi.

De-a fost atâta vară cu gust de foc şi sete
Ce-a ars până şi cerul şi norii-s azi de fum,
Să nu îţi fie teamă că ploaia lasă pete,
Eu, chiar şi prin cenuşă, spre tine îmi fac drum.

Trăieste-aceste zile ce par că-s infinite
În care se mai simte că arşiţa e-n toi...
Răbdarea nu ţi-o pierde... Eu ştiu că sunt ispite
Ce pentru-a ne convinge ne-ngroapă în noroi.

În toamna aburindă de sânge şi motive,
Deschideţi ochii mândri şi aşteaptă-mă! Eu vin,
Şi nu m-ascund în taine sau motivări tardive,
Când spun că îmi ştiu rostul, dar ţie mă închin.

Îmbracă-te în roşu, să-mi fii frumoasă doamnă,
Cu gândul te ridică spre cerul înstelat,
Te bucură că-ncepe această scurtă toamnă
Ce ne va fi-mplinire, cu sens de rod bogat.

Priveşte cerul nopţii ascuns de ceaţa deasă
Să poţi găsi-nţelesuri la toate câte-au fost,
Din marea rătăcire mă-ntorc acum acasă,
Mă-ntorc venind spre tine să dăm vieţii rost.

Dezbracă-ţi haina neagră, nu-ţi este potrivită,
Arsuri simţeai în suflet, acum e-al vieţii foc,
Şi caută-mi privirea şi lasă-te privită,
Să ne redăm puterea de a avea noroc.

Eu vin din lumi uitate, de mulţi necunoscute,
Ştiind că pragul umbrei e lesne de trecut,
Să conturăm prin fapte hotare absolute,
Să fim perechea Phoenix ce-n foc a renăscut!

Îmbracă-te în roşu să fii frumoasă, doamnă,
Şi lasă-te purtată de sufletu-ţi senin,
Priveşte doar în faţă să simţi că-i prima toamnă
În care nu-ţi e frică de iernile ce vin...

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (9 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!