Pastel
sub veghea timpului în stropi de limpezime
marea își urcă pe mal apele
aburii verii se rotesc aiuriți deasupra pământului
unde dorm Grelele
în lanuri prea înfloriți și pe haturi până departe
șifonați de atâta somn maci
rușinați își strâng straiele
prin geamul cețos un mic semn cu mâna
o semnătură indescifrabilă
le risipește petalele
dincolo de fereastra trenului în câmpuri mai arse
florile roșii se pierd în apus
sub ochii poetului pe ultima filă întoarsă
galben înfloresc sânzienele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre somn
- poezii despre vară
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre rușine
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.