Teamă
De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund și mă mai tem,
Căci va pluti și dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.
Se-ascunde-n umbre,-n taină și în gânduri
Și scormonește dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.
În inimă-i vulcan, taifun și tunet,
Înfiorați în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs și zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.