în sipet

stă comod iubirea noastră
o udăm în fiecare noapte
cu păcatul adânc şi neobrăzat

punem neruşinare omenească
între noi doar buzele vorbesc
şi ne mângâiem cu privirea

sipetul lăsat în zona cu lacrimi
pe gene rupte direct din suflet
naşte vise care scutură flori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ispita

buzele simt dulceaţă
sărutului stins în lacrimi
dansul e ca o furtună nebună
hainele îs destul de ude
ploaia pluteşte până la stele
le acoperă într-o mantie
sărut secundele din abis
te urmăresc cu privirea flămândă

buzele sapă adânc vise lungi
poteca noastră e bătută de vânt
dansezi lasciv în ochii mei
albaştri împotriva uitării
luptăm cu păcatul ce-l târâm în pat
ispita ne-mpresoară mereu
nu-i cale să-i rezistăm în şoaptă şi gând
ne-mbrăţişăm cu umbrele
ne amintim visul cel vechi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se uita atent

la faţa ei cea de zile bune
din ochii ei săreau schije
albastre pretutindeni
se întreba ce-i cu inima ei
când iubirea muşca adânc
din păcatul plâns
se uita la bătăile timide
de gene care duc povara
lacrimilor fără culori
la nas privirea îngheţă
atemporal pe retina ochilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă-n suflet...

S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneşi nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheaţă
Ne mângâie trupul,
Şi rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preţ, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuţi, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins şi lumânarea de o vreme
Şi plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a aşezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji şi cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele

ca două ţevi de puşcă din mine ochii tăi
bucăţi de suflet muşcă - erup în largi văpăi
şi rezemând tristeţea de vag apus de soare
îşi scutură fineţea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ţii braţele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reţine în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
şi ţevile de puşcă şi crengile căzute
din vise care muşcă se trec în vise mute...

poezie de Iurie Osoianu (13 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

mâinile ei demult m-au uitat
buzele noastre tânjesc
după sărutul lung şi dulce
privirea ei pătrunde adânc
în ochii mei flămânzi şi însetaţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înţeleg unii cu alţii

deşi nu vorbesc nici o limbă
graiul lor şi-l regăsesc
doar în vis aceşti oameni cenuşii
într-un oraş cenuşiu în care şi-au pierdut
trecutul odată cu trecerea oceanului
cumpără cârnaţi într-o zi friguroasă
apoi se întorc la banda rulantă
nimeni nu se gândeşte la ceva
doar mâinile lor trăiesc în bucata
de mecanică pe care i-o repartizează
banda în cele zece ore de muncă
fabrica este la fel de zgribulită în fiecare zi
noaptea dorm tun fără vise
un somn chinuit de emigrant
se înţeleg între ei, deşi nu vorbesc
nici o limbă de pe acest pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţă infinită

Se scutură flori albe de cais
Pe trupuri prelungindu-se în noapte
Se pierd mereu cu fiecare vis,
Tăcut, printre morminte, lacrimi, şoapte...

I-adăposteşte doar frunzişul verde?
Ei au speranţe, dar şi suferinţă
Însă tu nici nu vrei măcar să-i crezi
De ce? Când toţi avem aceiaşi fiinţă?

Toţi suntem fraţi creaţi de aceiaşi mamă
De aceea-n sânul ei ne-adăpostim
De ce-aveţi voi mai mult noroc în viaţă?
Iar noi făcuţi suntem, să suferim?

Iată lumina, dulce sărut
Lume de vise, culori şi iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem mic

iubirea e o ancoră
adânc înfiptă-n suflet
în dezbrăcările nopţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu cu ochii

la televizor câteva versuri
de amor pătruns de şampanie
în ultima noapte de luptă
cu vechiul an lăsat în fumul
fin al ţigărilor duse la buzele
roşii sărutate cu nesaţ un an
întreg îndesat pe gât până-n
inima folosită în fiecare minut
scriu cu ochii la anul care vine
buluc peste mine şi atât

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

pe vremea coronavirusului
fără măşti ne sărutăm
buzele noastre şoptesc
aşchii de sânge fierbinte
în
ţeapă inimile - noi ne simţim
loviţi de fulger - ardem
mistuiţi de pasiune
ne
atingem mângâiem pipăim
fără mănuşi se ating epi
dermele noastre tu eşti cal
dă
încă un sărut
şi catifelată ca o cafea
cu
ciocolată miroşi a pasiune
a flori sălbatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

voiam un măr roşu
de poftă
păcatul se naşte din plăcere
picură nopţii focul sălbatic
zidit între gene

gogyohka de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul îngerilor

prins în ceaţă se zbate
să se trezească din lacrimi
străzile albastre îşi scutură
somnul prin care rătăcesc
de câteva nopţi de pândă
şi
şi
şi seducţie pe alei ce mă-ngheaţă
cu privirea lor din noapte
copacii cu tainice farmece
mă animă în suflu lor iubitor
cartierele deşarte până dimineaţă
au fost ferecate cu dezmierdări
viorile îngână o melodie
lângă geamurile aburite
de
de buze de femeie
respir precipitat alături de un ochi
de apă pe loc îngheţat
un cerb statuie luminat
de-un răsărit rău pictat
aparatul difuzează un program
de jazz-fusion sau
sau
sau
concert de bach la o oră nepotrivită
statuile stau în poziţia lor incomodă
albastre din cauza efectelor
razelor ultraviolete care scaldă oraşul
din povestea noastră de iubire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naşte fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori şi pace şi lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Şi un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăşi m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Şi mărşăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăşi zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naşte fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori şi fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-şi măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-şi cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori şi pace şi lumină,
Ning la tâmple veşnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Şi prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ţi sufletul ofrandă,
Celor care-ţi sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să uneşti munţii cu ape.

Şi un dulce dor de tihnă
Pieptul să ţi-l împresoare!
Trăind veşnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche şi te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieţii rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu eşti diavol de lumină,
Prima carte de poveşti,
Tu răzbaţi din întuneric...
Numai tu mă mai iubeşti!

Mă aduce printre ele
Şi un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori şi pace şi lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naşte fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubirea noastră e o problemă
complicată de matematică
pe care o rezolvăm în fiecare zi
iar noaptea îi ştergem răspunsul
mâine vom găsi altă soluţie

gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru întuneric

După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, şi din spasmul agoniei de lumină împrumuţi aspecte noi monotoniei.

Întuneric... Întuneric... Întuneric!...
Cu veşmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrăţeşti o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...

Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumuseţea cu urâtul şi-ntregeşti prezentul cu trecutul, când nimicul şi cu totul făceau una...

Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi incrustate între gene, tu te-nalţi şi te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...

Întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul şi cu crima - tu eşti ritmul infinitului şi rima, ce ne legi în somn cu veşnicia.

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefer poporul care mănâncă direct din pământ delirul din care s-a născut; vorbesc despre Tarahumaras care mănâncă Peyotl direct de pe jos chiar în timp ce se naşte.

Antonin Artaud în Pentru a pune capăt judecăţii lui dumnezeu (2004)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

seara, păşeam pe ţărmul umed
de lacrimi, gânduri şi păcate
întrebam destinul nostru mut
despre ceva ce a fost demult
în depărtarea agoniei priveam prin cuiburile tăcerii
visam cu vise nevisate
vocea vieţii sta ascunsă
trăiam între căderi de ape
între valuri şi nori
nevăzut de nimeni, de voi
mergeam pierdut în noapte
eram copilul care nu mai sunt
doar amintiri şi tăceri împletite
de-a lungul unei vieţi uitate
căutam un suflet pentru un suflet
ascultam cum plânge în noapte, marea
mă înţepam în tăceri
anii dispăreau, stele cădeau în palma vieţii, azi
de ieri, doar amintiri, toate târzii
ardeam mereu, pe rugul lumii, în triste singurătăţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul scrie

despre sărutul care a pecetluit
tratatul scris în fiecare noapte
între cearşafurile pline de seducţie
unde ne-am unit celulele
şi
şi înlănţuiţi primeam soarele
în fiecare dimineaţă
de
de tăceri frânte pe sânii tăi
copţi de mângâieri năvalnice
şi
şi
şi zăgazurile cad din minut
în minut prin păcatul jilav
surpat în lumina clipei
poetul scrie din patul de cetină
atins de trupul tău de floare
cuvântul e grindă pe care păşeşti
cu graţia unei lebede
sunt
sunt
sunt soldatul versului
care şi-a zgâriat peniţa
de o lună plină şi un nor pufos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-ascunzi?

De ce te-ascunzi? În frunze şi în lacrimi
Te regăsesc... Şi-n fiecare ceas.
Iubirea ta, privirea ta şi marea
Din ochii tăi, e tot ce mi-a rămas.

O umbră pe nisipul încă-n lacrimi
De ochii mei scăldat eşti. Şi vei fii...
Vei fii mereu o dulce adiere,
Lumină şi căldură, pace, zi.

Furtună eşti când valul se răzbună
Şi risipindu-se, se-ntoarce-n mare.
Din alge împletitu-ţi-am cunună
Şi-am strâns în noapte perlele din mare...

Te-aştept să vii! Calea poate-i prea lungă,
Ori soarele la tine n-a ajuns.
Oh, eu te voi purta mereu în suflet,
Privirea ta iubite m-a sedus!

Doar eu sunt Sfinxul tău săpat în stâncă,
Prin labirintlu vieţii de-ai să treci,
Mă vei vedea. Tăcerea mă alungă,
Mi-s umbrele de jar, tâmplele reci...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi sufletul cu atingerile dorului efemer. Sărută-mi ploapele ude şi soarbe din gene tăcerea amintirilor, tăinuite într-o raţiune umbrită de orgolii. Lasă-mă să văd apusul soarelui în privirea ta senină ca o noapte de vară şi să gust roua dimineţilor calde de pe buzele tale. Învaţă-mă să te iert, să lupt şi să cred în sentimente pierdute. Şi dacă vreodată voi vrea să plec, nu încerca să te opui. Doar sarută-mă şi îmbrăţişează-mi inima cu iubirea ta...

Andreea Palasescu (23 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!