Strofe pentru întuneric
După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină, și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi monotoniei.
Întuneric... Întuneric... Întuneric!...
Cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești o noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
Tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețea cu urâtul și-ntregești prezentul cu trecutul, când nimicul și cu totul făceau una...
Ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi incrustate între gene, tu te-nalți și te cobori alene, alternând asfaltul cu Carrara!...
Întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul și cu crima - tu ești ritmul infinitului și rima, ce ne legi în somn cu veșnicia.
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
1 Mademoiselle S. [din public] a spus pe 6 mai 2010: |
| Superbe versurile marelui poet, Ion Minulescu! |
2 IURIE OSOIANU [utilizator înregistrat] a spus pe 22 mai 2012: |
| ...nici un cuvant, ba nu, chiar nici un semn in plus, si nici n-am observat ca intunericul s-a dus si-i ziua alba-n noaptea din feresti si strofe pentru intuneric mai cersesc... |