Ispita
buzele simt dulceață
sărutului stins în lacrimi
dansul e ca o furtună nebună
hainele îs destul de ude
ploaia plutește până la stele
le acoperă într-o mantie
sărut secundele din abis
te urmăresc cu privirea flămândă
buzele sapă adânc vise lungi
poteca noastră e bătută de vânt
dansezi lasciv în ochii mei
albaștri împotriva uitării
luptăm cu păcatul ce-l târâm în pat
ispita ne-mpresoară mereu
nu-i cale să-i rezistăm în șoaptă și gând
ne-mbrățișăm cu umbrele
ne amintim visul cel vechi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.