Răzătoarea cu capac

reuşeşte precis să-ţi ferească
degetele de metalul ascuţit
care ar smulge bucata de piele
cu aşchia de carne ciudată
crescută acolo zeci de ani
fără să te deranjeze nu-ţi aduci
aminte s-o aperi cu o platoşă
de metal e răzătoarea care ştie
să felieze cu zgomot redus

scoţi banii pentru răzătoarea
minune de plastic cu metal
sclipitor ca o săgeată pentru
mintea care nu cere nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare metal are o anumită putere, care diferă de la metal la metal, de a pune fluidul electric în mişcare...

citat din Alessandro Volta
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehno-haiku

făcută la strung -
şurubul strâns prea tare
metal pe metal

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezilienţă

pentru bara de metal
european pe post de cetăţean
încovoiată sub o pandemie
timp de peste un an
care încearcă să revină
cu disperare la forma
şi dimensiunea iniţială
alimentată cu o mie
de miliarde de euro
pentru terapie intensivă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii "lichizi" sunt, de fapt, bani solizi: din hârtie, din plastic, din metal.

aforism de George Budoi din Banii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (4 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăia iarbă

la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile şi scaieţii înfloriţi cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieţii lui şi urmărea atent jarul ţigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
şi asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de nobleţe
care a venit la plic cu siguranţa
se simţea sigur pe situaţia creată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm (Ruga mea e fără cuvinte...)

Ruga mea e fără cuvinte,
Şi cântul, Doamne, îmi e fără glas.
Nu-ţi cer nimic. Nimic ţi-aduc aminte.
Din veşnicia ta nu sunt măcar un ceas.

Nici rugăciunea, poate, nu mi-e rugăciune,
Nici omul meu nu-i, poate, omenesc.
Ard către tine-ncet, ca un tăciune,
Te caut mut, te-nchipui, te gândesc.

Ochiul mi-e viu, puterea mi-e întreagă
Şi te scrutez prin albul tău veşmânt
Pentru ca mintea mea să poată să-nţeleagă
Nengenunchiata firii pe pământ.

Săgeata nopţii zilnic vârfu-şi rupe
Şi zilnic se-ntregeşte cu metal.
Sufletul meu, deschis ca şapte cupe,
Aşteaptă o ivire din cristal,
Pe un ştergar cu brâie de lumină.

Spune tu, Noapte, martor de smarald,
În care-anume floare şi tulpină
Dospeşte sucul fructului Său cald?

Gătită masa pentru cină,
Rămâne pusă de la prânz.
Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,
În care paşte-un mânz.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii de asasin

se aud şi noaptea asta în grotele
minţii călcând printre rimele
aşteptate la chef în colţul birtului
cu afişe mâzgălite de beţivii
care se poticnesc după o bere
scoţi cuţitul şi străpungi pornirea
spre altă lume prin ferestrele deschise
se furişează un liliac înflorit nesănătos
după asasinul cu floare de oţel
la ureche ţipătul de metal încins
auzi scârţâitul unui rimel care unge
coada de cal ascunsă la subţiori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metal cenuşiu

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinţii-ţi cad şi în oglindă vezi o faţă ca de cal,
Ce rânjeşte din maşină-n drumul către abator.

Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru caşcaval,
Purpuriile globule îţi incărunţesc şi mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal

C-o iubită de-o noapte, te iubeşti în dormitor,
Eşti viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură şi un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte?...

Îţi mai aduci aminte de norii plumburii?
Îţi mai aduci aminte de ploaia ce
ne-nvăluia sărutul
într-un parfum de trandafiri?
Îţi mai aduci aminte de nopţile târzii
Când visam la nemuriri?...

Pentru atunci când amintirile îşi vor cânta refrenul...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există trei versiuni pentru un cârlig. Există unul din metal solid, foarte greu. Este ascuţit, iar din cauza greutăţii se pot face unele daune grave cu el. Şi apoi există unul din aluminiu care este puţin mai uşor, iar al treilea este din garnitură de cauciuc, care este bun dacă vreţi să faceţi cascadorii. Uneori îmi place să-l păstrez! Este suportul perfect pentru o ceaşcă de cafea - are dimensiunea exactă.

citat din Colin O'Donoghue
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şocul

M-ai aruncat pe un câmp de metal,
pe-un câmp arzător de metal
care mi-a reflectat căderea
şi, astfel, am văzut cum cad,
şi rănile mi s-au dublat,
şi m-am ciocnit de propria-mi durere
ca de un adversar adevărat.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când o să intri în pădure o să-ţi scoţi tricoul
şi-o să-l agăţi de bicicletă.

O să treci pe sub fâşiile de soare dintre copaci
şi mai târziu o să-ţi priveşti pielea arsă în diferite părţi
ale după-amiezii. O să-ţi urmăreşti încet pe spinare
cum se prăbuşeşte ziua.

O să se termine şi vara şi soarele o să fie din ce în ce
mai slab până când o să-ţi dispară tot de pe piele.

Şi în alte vieri care vin o să intri în apă
şi densitatea apei mai mare în unele locuri o să-ţi chircească
mintea pentru o clipă. Uneori pe drumuri
o să treci prin metri cubi întâmplători de aer
în care o să simţi puţin că te-ai putea ghemui.

Şi unele ore ale unor zile în care n-o să poţi intra.

poezie de Dan Sociu din Nord-Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multă poezie îmi aduce aminte grădina noastră, în care era o corlată (un chioşc făcut din haragi de fasole) bătută cu flori delicate de tot felul de fasole, pârâul din grădină, pe care făceam mori, şi balconul casei, care suna a metal când umblam pe el cu paşi apăsaţi. De la moşiile celelalte îmi aduc aminte puţin, căci am stat puţin.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul albastru

creşte în mine cu viteza
luminii îi trebuie nopţi
să ajungă la el strecurând
fluxul prin pietrele puse-n cale
de neprevăzut se umple
cu whisky turnat din ceaşca
îmbrăcată în tablă inoxidabilă
m-am jucat cu el de mic
am crescut mare-n carne
şi oase şi piele
el a rămas mic şi periculos
şi albastru
de material plastic rezistent
făcut de fiul unui barman
care şterge masa de oţel inox
îi dau marijuana să fumeze
îl ajută să crească fără durerile
întinderii de spini şi solzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripă lX

Te simt cum simte un orb lumina
ce-i bandajează ochii,
când lacrimile îi ară sub piele, adânc,
şi nu plânge, chiar dacă durerea
îi muşcă din carne...
Te simt ca pe o zbatere sub sticla icoanei,
atinse de buzele unui copil,
după ce şi-a fărâmiţat bucata de pâine vrăbiilor...
Îmi eşti ca o frânghie de cer,
de care sufletul meu se prinde,
ca să urce la Dumnezeu
pentru a-i sărută cireşii din palmă,
din care ne vom face o cămaşă
pentru amândoi.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi cer nimic

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ar fi să-ţi cer
N-ar fi ceva ce n-ai putea să-mi dai
Ţi-aş cere ziua asta-n care stai
Cu ochii verzi, cuminţi şi sâni de fier
M-aş mulţumi să-ţi fiu chiar şi amic...
Şi-n plus, nu ţi-aş cere nimic.

Nu-ţi cer nimic...
Dar dac-ai vrea să-mi fii
Numai o oră, una cu iubirea
Ne-am contopi-ntr-un foc şi am fi ştirea
Cea aşteptată de toţi morţii vii
Şi-un pergament micuţ am pune-n plic...
Iar viaţa noastră ar pluti un pic.

Nu-ţi cer nimic aici, nimic acum...
Dar dacă m-ai simţi şi ai alege
Ai vede-n mine Raiul bun, cel de poveste
Şi mări adânci şi munţi cu-nalte creste
Am fi Adam şi Eva-n noua Lege
Şi nimeni n-ar putea să ne stea-n drum...

De-ar fi să-ţi cer ceva, aş fi nebun?

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 4 aprilie 2018 (4 aprilie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o zi

i-am spus aşa:

în secunda premergătoare
morţii tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat

din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face

mi-a spus aşa:

el este capul crucii mele
de metal

să-nchin un pahar

pentru asta

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restart

Fac curat în inbox, şterg mail-uri nevinovate
şi spam-uri
şi mi-aş dori
să fie la fel de uşor
să trimit la recycle tot ce-mi
virusează mintea, să păstrez
doar calmul şi fericirea,
fragmentele
de memorie care încă-mi electrizează
pielea,
ar fi mai simplu
să fiu
un haos legat cu şuruburi
şi piuliţe, cabluri şi metal
rezistente,
noaptea să-mi sting
toate luminiţele
şi să plutesc
în eter, să te iubesc
matematic şi să-ţi dedic
ecuaţii, să mă poţi deschide
şi să vezi singur
dezastrul pe care ştiu
să-l ascund atât de bine,
ar fi mai simplu, ar fi
mai
adevărat,
oricum mâinile mele
sunt tot timpul
la fel de reci
ca o
bucată
de metal,
oricum suntem cu toţii
absorbiţi
în universul artificial,
criptic,
şi cablurile
cresc prin noi
ca nişte rădăcini,
pune degetul aici,
apasă pe buton
şi dă-mi
restart.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă să priveşti banii ca pe un slujitor ascultător de care te poţi folosi pentru a câştiga încă şi mai mulţi bani, dar şi pentru a aduce lumii în care trăieşti servicii cu mult mai mari decât cele pe care le aduci la ora actuală.

Bob Proctor în Te-ai născut bogat, Eu şi banii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-o să mă cunoşti niciodată prin trecutul meu, ci numai prin ceea ce sunt pentru tine şi cu tine; şi asta pentru că tu, aşa cum eşti, scoţi la iveală tot ce e mai bun în mine; exorcizezi şi aduci la suprafaţă un eu pe care alţii nu l-au cunoscut. Şi nu vreau să spun că voi înceta să fiu ceea ce sunt, pentru că am multe să-ţi dăruiesc.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!