Aripă lX

Te simt cum simte un orb lumina
ce-i bandajează ochii,
când lacrimile îi ară sub piele, adânc,
şi nu plânge, chiar dacă durerea
îi muşcă din carne...
Te simt ca pe o zbatere sub sticla icoanei,
atinse de buzele unui copil,
după ce şi-a fărâmiţat bucata de pâine vrăbiilor...
Îmi eşti ca o frânghie de cer,
de care sufletul meu se prinde,
ca să urce la Dumnezeu
pentru a-i sărută cireşii din palmă,
din care ne vom face o cămaşă
pentru amândoi.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ne ducem iubirea ca pe o cruce,
amândoi ţinem de ea
cu mâinile tremurânde
şi nu ne dor pietrele
care sunt aruncate în noi,
lumina ne şterge lacrimile de pe faţă
la fel ca o mamă blândă,
iar rănile au jarul stins.

Ne minunăm cât de frumos
ne cresc cireşii din carne,
aruncând peste toamne
cel mai frumos curcubeu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi cer timpului bucata de pâine, în care e conturat un chip de copil...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ochii plini de tine şi simt cum o duminică îmi înfloreşte sub piele...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi creşti sub piele
şi îmi cânţi în fiecare dimineaţă
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculţ...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghiţitură,
apoi, îmi iei inima în palme
şi eu îti sărut buzele,
simţind cum sângele îmi musteşte-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezeşti teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
şi mă înveţi cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foşnet prin carne,
iar de când timpul nu-şi mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi întind mâna, ai grijă de bucata de suflet din palmă...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Unde eşti Tu
lumina creşte din tălpi
şi nu curge sânge...

Lacrimile
au ars piroanele
şi cerul şi-a deschis ochii
către noi.

Suntem copii,
Dumnezeu ne ia de mână
şi ne împarte Pâinea la toţi...

Lemnul crucii
numai e rană
şi orice inimă rastignită
devine psalm de iubire.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire e atunci când amândoi nu au nimic, dar simt că au totul împreună.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina zilei, ochii sărută cerul în semn de mulţumire!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exersând zborul în doi

Atunci când cobori în mine
eu fac paşi către cer
şi primăvara nu-mi mai încape în piele,
e ca o ţigancă ce vinde flori
la marginea drumului...
Numai tu ai un fel aparte
de a te rezema de inima mea
exersând zborul în doi
cu ochii închişi
şi mâinile fluturând
deasupra câmpului cu păpădii
ce-i trimit semne lui Dumnezeu.

Ştiu, tu mi-ai clădit în palme cuiburi de cuvinte
născătoare de ploi parfumate
după sânii cărora
îţi bei în tihnă paharul cu vin
spunându-mi că doar în buzele noastre
simţi din plin gustul unui ciorchine
de sânge aprins...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare lucru te caut

În fiecare poem mor câte un pic de dragul tău,
când scriu, mă trec cruci de jar
şi cerul începe a mă ustura sub pleoape,
simt picioare de sfinţi, trecându-mi prin ochi
apăsând-i până la lacrimi,
dar eu nu mă opresc
până nu storc din cuvinte toată viaţa.

În fiecare piatră te caut cu dalta sufletului
şi te cioplesc până îţi simt zâmbetul că se zbate,
la fel ca pasărea din colivie, flămândă de cer,
apoi te pipăi cu toate simţurile
ca şi când aş sărută degetele lui Dumnezeu
în care stau atârnată...

În fiecare durere mă sprijin de tine
şi tot ce sunt mă transform
într-o pâine fierbinte, din care aş vrea
să rupă îngerii în fiecare dimineaţa,
să înfloresc la fiecare înghiţitură a lor,
fluturând in tine rochia de mireasă a cărnii mele.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unire e atunci când inimile tuturor românilor simt la fel pentru ţara lor.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu eşti setea
ce sapă tot mai adânc
fântâna din mine,
peste care
luna îşi aşterne fruntea
în fiecare noapte
scrijelindu-mi pielea
în mod repetat
ca şi când ar face cărare
îngerului meu păzitor...

Eşti străinul acela care
cândva
mi-a dăruit cele mai gustoase mere,
păstrând şi acum
pe buze
gustul dulce-acrişor
ce a prins crustă
pe sufletul meu...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt rană, vreau să respir bucata mea de cer doar cu Dumnezeu!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ce o trăiesc

Doamne, aş vrea să te privesc în ochi
şi să îţi spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
şi să recunosc în faţa ta că mă arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
mă doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniţă:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinşi pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toţi porii,
iar ca să pot trăi, mă furişez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
şi mă ustură carnea unde îmi creşte,
ca tăietura unui păcat,
aşa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi laşi,
această dragoste
chiar şi sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe braţe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi pleca dacă există cineva pentru care eşti totul!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă zi

Lacrimile mele
se jucau în podul palmei tale
ca un copil orfan

durerea mă strângea
precum un şarpe
în jurul inimii

abia când am simţit iarba
că îmi creşte pe coapse
am început să învăţ
paşii vieţii

în o altă zi
Dumnezeu m-a îmbrăcat
într-o rochie lila

eram cea mai frumoasă
în umbra mea răstignită...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În inima mea
un înger îşi face semnul crucii...
mă simt ca un curcubeu.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu primăvara aceasta mă simt de parcă aş fi iarbă crescută la sânul lui Dumnezeu!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu pe talpa unui înger

Acoperă-mă cu plamele tale
si lasă ploaia să se prelingă printre degete,
voi râde ca un copil la furat de cireşe,
apoi îmi vei citi din acel poem
în care mi-ai cerut să intru goală,
cu luna prelinsă pe coapse...

Eu sunt fluturele din zona inimii tale,
acela care l-a privit pe Dumnezeu
cu fiecare respiraţie,
rămând o pată de cer pe pielea ta
din care, zboară păsări,
când îti muşti buzele de dor...

Şi scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă Magdalena

Aripi de vecernie îmi cad peste umeri
şi ochii îşi fac semnul crucii
la sânul lui Dumnezeu,
iar eu, precum un copil, cu pumnii plini de cireşe,
calc peste cioburi de icoană spartă
şi nu mă rănesc...

Atunci când lipseşti din mine, nici poemul nu-şi deschide ochii să lumineze,
iar prin sânge parcă mi-ar trece lebede somnambule
şi oasele prind să-mi înflorească
în gura uscată a tăcerii
ce muşcă din noapte...

În visele mele curg apă neatinsă,
ca o rugăciune mă preling,
o altă Magdalena la piciorele lui Iisus,
acea jumătate de măr
ţinută între palmele tale...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!