Crocodilul albastru

creşte în mine cu viteza
luminii îi trebuie nopţi
să ajungă la el strecurând
fluxul prin pietrele puse-n cale
de neprevăzut se umple
cu whisky turnat din ceaşca
îmbrăcată în tablă inoxidabilă
m-am jucat cu el de mic
am crescut mare-n carne
şi oase şi piele
el a rămas mic şi periculos
şi albastru
de material plastic rezistent
făcut de fiul unui barman
care şterge masa de oţel inox
îi dau marijuana să fumeze
îl ajută să crească fără durerile
întinderii de spini şi solzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergi călcând

pe bombeu un manhattanian răsărit
din oţel şi beton şi sticlă
în insomnia unui vapor care fluieră
după un velier tras undeva alături
de zeci de ziduri periculos de înalte
zâmbetul alb îţi sare în ochi
e plasat mai sus de cravata roşie
strânsă în jurul unui guler albastru
miroase a whisky şi a deşert
te aştepţi să scoată un pistol
din haina care plesneşte pe trup
te-ai rătăcit prin oraşul fără înţeles
rescrii din mers nevolnica poezie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă vântului

smintit de ceasul târziu revărsat
peste mine ca o pedeapsă
mă bate grozav la cap ce cazne
îndur de dragul unui firicel răcoros

ridic odă unui vânt care aduce
zvonuri zi şi noapte pe-un liman
nisipos cu miei de material plastic
aproape albastru în bătaia soarelui

vântul mângâie tot ce iubesc
de aceea merită să-l slăvesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsat lângă

cocoşul de tablă răţoiul de lemn
era bătut de vântul venit din spatele
birtului cu mese de material plastic
scrise de poeţii beţivi care-şi lăsau
operele pe colţurile alea albicioase

salvat în extremis de valul care a luat
calul în lipsă de ceva cu sânge cald
nu simţea în fibra lui de lemn ce cireş
pericolul apei venită în valuri peste sat

stătea aproape de cocoşul ruginit
înfipt într-o ţeapă lungă îmbrăcată
cu migală în faimă de un tinichigiu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viteza a treia

Eu nu mă iscodisem ce este lumina.
De fapt, nici nu ştiam că există.
La fel a fost cu Dumnezeeu:
Când m-am întrebat ce-o fi,
S-a cam supărat pe mine,
Îndepărtându-se cu viteza luminii
La pătrat.
Atunci, l-am conceput ca pe un triunghi,
Întrucât mai zăream
Numai două linii paralele,
Îndepărtându-se asimptotic
Spre una singură.
Asta m-a făcut să cred că Dumnezeu
E un punct...
Fix atunci
N-a mai fost.
Cu iubirea am păţit la fel:
Când m-a simţit iubind, şi-a luat zborul
Din stomacul meu, ca nişte fluturi,
Gonind cu viteza luminii
La cub.
Dumnezeu, cu viteza Lui,
A creat lumea cu două viteze:
Viteza luminii
Şi viteza iubirii.
Dar cea mai mare dintre toate
E
Viteza iubirii!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eschimoşii cărau

bucăţi de soare în ligheane
de tablă de la iglu-magazin
cu de toate la preţuri diferite
în iglurile de familie
le târau prin zăpada tasată
de urşii albi achiziţionaţi
pentru treburile săteşti

aşezau lumina soarelui în mijloc
după instrucţiunile de folosire
care aşteptau în cutiile cu bere

eschimoşii cărau ligheane
de material plastic pline cu larmă
păsărească înghesuită în fugă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

în humor o pun la pahar cu două
degete de whisky şi unul de weekend
cer culori înainte de a porni la drum
înarmat cu un stilou şi un penel
torn
puţin albastru de voroneţ prin rigolele
oraşului ce stă drept în calea picăturilor
picur
un pic de ploaie în paharul unde stau
rostogolite în whisky două cuburi
de gheaţă luate aleatoriu dintr-un răsărit
de soare ieşit dintre munţii purificaţi
de noaptea care şi-a făcut de cap

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teoria relativităţii a lui Einstein a arătat că noţiuni ca spaţiul si timpul, care anterior păreau independente şi absolute, sunt de fapt întrepătrunse şi relative. Eistein a arătat că şi alte proprietăţi fizice ale lumii în care trăim se întrepătrund în mod neaşteptat. Faimoasa lui ecuaţie oferă unul dintre cele mai importante exemple în acest sens. Prin ea, Einstein a arătat că energia (E) şi masa (m) unui obiect nu sunt concept independente; putem determina energia, cunoscând masa (înmulţind-o pe ultima cu pătratul vitezei luminii), sau putem determina masa, cunoscând energia (prin împărţirea ultimei la pătratul vitezei luminii). Cu alte cuvinte, energia şi masa, precum dolarul şi euro, sunt valute convertibile. Dar, spre deosebire de cazul banilor, rata de schimb, egală cu viteza luminii la pătrat este şi va fi mereu fixă. Cum această rată de schimb e atât de mare (viteza luminii la pătrat), atunci un obiect de masă mică poate produce multă energie.

Brian Greene în Universul elegant
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O consecinţă foarte importantă a relativităţii este relaţia dintre masă şi energie. Din postulatul lui Einstein, conform căruia viteza luminii trebuie să fie aceeaşi pentru toţi, rezultă că nimic nu se poate deplasa mai repede decât lumina. Dacă se foloseşte energie pentru a accelera un corp, fie că e o particulă, fie că e un vehicul spaţial, masa corpului creşte, astfel încât e tot mai greu să-l accelerezi în continuare. Accelerarea unei particule până la viteza luminii ar fi imposibilă, fiindcă ar cere o cantitate infinită de energie.

Stephen Hawking în Universul într-o coajă de nucă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul joc

demult, odată, poate într-o altă dată
eu căutam credinţa pură
azi ţipă agonic ochii în orbite
văd urme între lacrimi şi mă plâng
pe frunte am coroană
din cioburi, sticle, spini şi cale
aici trăiesc cu morţii vii
şi drumul n-are cale
eu am găsit în moarte esenţa vieţii
şi scriu la toţi cu lacrimile morţii
ei au fugit cu toţii, toţi netoţii
în noaptea asta fără margini
m-am lepădat de lume, de păcate
nebun, mai rătăceam prin ceruri
tot căutând lumina vieţii
am ars gândirea la o lampă
am demolat principii norme
de etică, morală, toate goale
şi am jucat la masa sorţii
destinul vieţii şi al morţii
a mai trecut gândirea, clipa
eu am rămas la porţile cetăţii
să joc un joc nebun cu morţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzătoarea cu capac

reuşeşte precis să-ţi ferească
degetele de metalul ascuţit
care ar smulge bucata de piele
cu aşchia de carne ciudată
crescută acolo zeci de ani
fără să te deranjeze nu-ţi aduci
aminte s-o aperi cu o platoşă
de metal e răzătoarea care ştie
să felieze cu zgomot redus

scoţi banii pentru răzătoarea
minune de plastic cu metal
sclipitor ca o săgeată pentru
mintea care nu cere nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

natură moartă -
trandafirii de plastic
pe masa veche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa

Tablă pe patru picioare
La plural numite mese;
Ajută la avansare
Dacă sunt bune şi dese.

epigramă de Ştefan Marinescu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morţii la ospaţul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai şi, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credinţă pe care ţi-l făcusem îmi cerea să astept şi să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferinţele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preţ prea mare pentru viaţa pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunţării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; şi faptul ca te-am cunoscut şi te-am iubit m-a împăcat cu viaţa. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzaţie nelămurită de nelinişte într-o conştiinţă arzătoare. Viaţa pe care am descoperit-o de când bucuriile şi durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile şi durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naştere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă şi nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieţii, care a crescut pe masură ce înţelegeam viaţa altora, căci pâna atunci, constiinţa dureroasă a înfaţişării mele mă ţinuse departe de ceilalţi.

George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem bancnote pe suport de material plastic

Bani de plastic, daţi pe piaţă,
Au valoare colosală:
Rezistenţi, au altă faţă
Şi ce bine se mai spală!

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De copilăria asta

mă joc cu o maşinuţă gri
scrie poliţia pe portiere
trag în bandiţii care vor
să-mi fure copilăria
urmăresc altă maşinuţă
de curse cu mâna dreaptă
maşinile prind viteză şi trec
prin ţara cowboy-lor răi
pistoalele scoase în lumina
reflectoarelor puse pe indienii
apaşi şi comanşi în prerie
cai de material plastic
albi şi negri şi maro
încep cursa de urmărire
pusă la cale de şeriful
care mestecă tutun şi bea whisky
ţine ţigara în mâna rănită
trage cu puşca în cei
veniţi să jefuiască trenul
în pauză mănânc clătite
cu dulceaţă de nuci
beau pepsi-cola şi pun
altă scenă în jocul meu
o divizie de tancuri însoţită
de soldăţeii de plumb
ador soldaţii de plumb
duşmanul trage rafale de mitralieră
gloanţele şuieră în jur
tancurile mele străpung
liniile adverse şi omoară
militarii sunt îngropaţi cu muzică
de copilăria asta mă joc frumos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul obosit

adăpostit într-un hangar
lângă navete spaţiale
alimentate cu pepsi
mestecă orbit winterfresh
şi bea whisky la litru
stă la taclale cu iapa lui
despre critica raţiunii pure
la început a mers uşor
cu metafizica
apoi a venit cawboy-ul
să-l ducă la păscut pe dealurile
pline cu fire de iarbă albastră
care nu cunoşteau fotosinteza
trăgea voinicul dintr-un trabuc
mai trăgea şi calul afară
pintenii zornăiau pe pietrele crăpate
de moarte călcate de cizme
din piele de crocodil
nu-i venea să se plimbe alături
de băieţandru cu pistoale la cingătoare
avea în gură o porţie serioasă de tutun
tratat în whisky bun
mestecase şi el când obişnuiau
să împartă tutunul de mestecat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

cu şpan şi cuie bătute
trăită de ucenic
făcea sicrie pentru pistolarii
mai puţin ageri mai puţin pricepuţi
a ţinut şi el pistolul în mână
trăgea în cutiile de tablă galbenă
atunci plecase din arizona
era prea cald pentru un pistolar
care avea căruţă cu termopane
şi aer condiţionat
călărea un cal albastru teleghidat
era decupat din lumea lui van vogt
era la un picnic la marginea drumului
într-o clădire a morţii
dintr-o zonă a morţii şi a fenomenelor paranormale
intrase în zona vizitată de extratereştrii
mânca burger şi bea whisky
fără gheaţă direct din sticla deschisă
spre lume
calul fuma marijuana dintr-un trabuc
când s-a dezlănţuit anomaliile
spaţiu-timp
focul a izbucnit brusc lângă tribunal
ardeau dosarele cu învinuirile procurorilor
depozitate pe trotuar
din tribunal a ieşit cu părul negru
potrivit de lung potrivit de scurt
zâmbetul arunca foc şi chemări
a simţit pericolul
avea un artefact şi îşi riscase viaţa
să-l recupereze
era înarmată cu o pereche de sâni
şi el a căzut în extaz

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de la tata

Când ziua de mâine va veni fără mine,
aş vrea să nu plângi.
Ştiu cât mă iubeşti,
că te gândeşti la mine,
mie îmi va fi dor de lume.

Când umbra mea nu va mai fi pe pământ,
vă rog să întelegeţi,
că nu m-am risipit în vânt.

Îngerul a venit, m-a luat de mână,
apoi mi-a spus că sunt sfârşit
şi trebuie să-l urmez,
să las aici tot ce iubesc.

Când am făcut pasul eram o lumină rece,
lacrima-mi căzuse peste lume.
Am zis în sine că totul trece,
La fel se uită ochiul nevăzut, un nume.

M-am gândit la voi, copiii mei cum aţi crescut,
la tot ce v-am împărtăşit;
cred că o să-mi crească aripi în necunoscut
şi o să mă văd în umbra voastră,
de-atât cât v-am iubit.

M-aş întoarce pentr-o clipă
să-mi iau rămas bun,
lacrima să mi-o ridic din lume,
fie cât o bătaie de aripă.

scrisoare de la tatăl meu \ 9 \ Mai \ 2019

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echerul umblă

pe foaia caietului de matematică
mânuit vitejeşte de degetele
lungi şi subţiri care-mi cântă
la vioară wagner. ajută la realizarea
unei figuri geometrice complicate
pentru ochiul reptilianului obişnuit
nu are glas să spună ceva
este dintr-un material plastic
cu numeroase gradaţii de merit
în urma muncii depuse în anii
optzeci sau nouăzeci
când stătea aruncat într-un sertar
opac lângă o riglă de calcul
care extrăgea pătrate pătate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

cânta într-un bar cu mult fum
aprinzi o marijuana
şi visul era agăţat de o femeie
cu zâmbet carnal
saxofonistul a început bella ciao
se bea whisky cu lapte
din sânul femeii în roşu şar
mant
transpiraţia se scurge pe mese
ajunge la picioarele ei
o prinde de tocuri urcă pe gleznele
ei fine urcă pe pulpe
becurile au început să se stingă
îngerii beau vodcă a
mestecat
cu sânge la masa vampirilor
trag ocheade prostituatelor
agăţate de cariile dentare
saxofonul cântă jazz şi atmosfera
de început de secol 20 se instalează peste tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!