Tăia iarbă
la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile și scaieții înfloriți cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieții lui și urmărea atent jarul țigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
și asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de noblețe
care a venit la plic cu siguranța
se simțea sigur pe situația creată
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.