Tăia iarbă

la câini cu vajnic ropot de metal
pe metal întâi lua vârfurile uscate
fiind cu veselie mare tăia de-a valma
păpădiile şi scaieţii înfloriţi cu freamăt
culca totul la pământul ce părea
o babă cu buzele crăpate de timp
tăia iarbă înfierbântat de scopul
vieţii lui şi urmărea atent jarul ţigării
era un plăcut mod de a nu face nimic
şi asta nu-l apăsa niciodată prea tare
chiar a prins un soi de nobleţe
care a venit la plic cu siguranţa
se simţea sigur pe situaţia creată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehno-haiku

făcută la strung -
şurubul strâns prea tare
metal pe metal

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare metal are o anumită putere, care diferă de la metal la metal, de a pune fluidul electric în mişcare...

citat din Alessandro Volta
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nodul gordian

de la mască nu-l voi tăia
din mo
tive
de elastic vom spânzura
în baie de duş ultima mănuşă
să ne
amintim de repaos somn
şi de tavanul plin de i
grasie şi crăpături - nu vom
tăia nodul gordian nici de la su
tien nici de la chilot nici şiretul -
fără clişee o să ieşim la soare
în bă
taia soarelui şi a vântu
lui nu-i duci nodul gordian

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzătoarea cu capac

reuşeşte precis să-ţi ferească
degetele de metalul ascuţit
care ar smulge bucata de piele
cu aşchia de carne ciudată
crescută acolo zeci de ani
fără să te deranjeze nu-ţi aduci
aminte s-o aperi cu o platoşă
de metal e răzătoarea care ştie
să felieze cu zgomot redus

scoţi banii pentru răzătoarea
minune de plastic cu metal
sclipitor ca o săgeată pentru
mintea care nu cere nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metal cenuşiu

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal,
Dinţii-ţi cad şi în oglindă vezi o faţă ca de cal,
Ce rânjeşte din maşină-n drumul către abator.

Te transformi încet dar sigur, într-un sumbru caşcaval,
Purpuriile globule îţi incărunţesc şi mor,
Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător,
Care lent îţi intră-n venă, te intoxică mortal

C-o iubită de-o noapte, te iubeşti în dormitor,
Eşti viril, frumos, romantic, un Apollo actual,
Brusc se-aude-o pocnitură şi un glonte-ucigător
Drept în inimă se-nfige, un deznodământ fatal...

Plumbul nu-i o vitamină, ci metal ucigător!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o zi

i-am spus aşa:

în secunda premergătoare
morţii tale
tatăl tău va sparge capul
crucii de metal
armat

din flintă-n flintă
sunt copiii tăi
dar el o va face

mi-a spus aşa:

el este capul crucii mele
de metal

să-nchin un pahar

pentru asta

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am construit

un castel pentru tine
tot mai sus pe munte
inaccesibil celorlalţi
am pus piatră pe piatră, piatră mare
lângă piatră mare
sau
piatră mică lângă piatră mare
un palat de vis în visul de
venit realitate
trebuie să vii acolo
să fii regina mea din palatul de piatră
peste piatră să stăpâneşti
inima mea lăsată-n caseta cu bijuterii
să mă aştepţi în balconul de la ultimul etaj
voi urca în corzi
te rog să nu te joci cu inima mea
nu tăia din ea
cu ea te iubesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezilienţă

pentru bara de metal
european pe post de cetăţean
încovoiată sub o pandemie
timp de peste un an
care încearcă să revină
cu disperare la forma
şi dimensiunea iniţială
alimentată cu o mie
de miliarde de euro
pentru terapie intensivă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprevăzutul

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te strâng pantofii, nu-ţi tăia totuşi vârfurile degetelor.

aforism de Mihail Mataringa (30 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia adulteră era arsă la saxoni. La egipteni i se tăia nasul, la romani i se tăia capul. Acum în întreaga lume se râde de soţul ei.

citat din Philippe Bouvard
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia adulteră era arsă la saxoni. La egipteni li se tăia nasul, la romani i se tăia capul. Acum în întreaga lume se râde de soţul ei.

citat din Philippe Bouvard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorea cu pluta

de vreo jumătate de veac
şi acum s-a împotmolit
undeva în versurile postmoderne
aştepta apa mare şi simţea
o poftă nebună de a umbla
haihui mai mult pe facebook
pluta a prins rădăcini întâi
în apă şi după aceea în pietriş
apoi au intrat într-o stâncă
erau nişte braţe de caracatiţă
în primul an au pătruns în pământ
se înnodau cu jivinile din adâncuri

tăia un braţ cu un fierăstrău electric
curgea magmă şi sirop primordial
pluta era ancorată în realitate virtuală
braţele de caracatiţă s-au făcut braţe
hidraulice extrem de robuste şi de inutile

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia se aşeză; era foarte încordată. Se simţea măruntă, neînsemnată şi nici nu ştia ce ar putea spune. De altfel, toţi i se păreau a fi aliaţii lui, nu o Comisie care să-l judece în urma unei acuzaţii... Iar ea, se simţea în plus; şi singură... Reclamaţie afurisită şi idioată; doar din cauza acelei reclamaţii se afla în situaţia asta neplăcută! Dar cine depusese reclamaţia? Oare nu chiar ea?! Vai... Auzi glasul plăcut al preşedintelui Comisiei, domnul profesor Doru Dragoste...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Prea multe ţipete şi prea puţină lână!" spuse bătrâna în timp ce tăia porcul.

proverbe suedeze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Cezar Cristea, inginer silvic

Trebuia să luăm măsuri
Căci prea pe nerăsuflate,
Tăia Cristea ca-n păduri
Şi la verzi şi la uscate!

epigramă de Octav Sargeţiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut

ce mult te deranjează privi
rea mea contagioasă
pasul
verde trăit intens de ano
timp frumos şi peri
cu
los în anul şobolanului
de metal cu pandemie
primăvară cu miros de izolare
în apartament închi
soare rostogolit în zare
peste o rostopască
fără mănuşi şi mască (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şocul

M-ai aruncat pe un câmp de metal,
pe-un câmp arzător de metal
care mi-a reflectat căderea
şi, astfel, am văzut cum cad,
şi rănile mi s-au dublat,
şi m-am ciocnit de propria-mi durere
ca de un adversar adevărat.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vipera calmă a clipei

în tăcerea asta ca o viperă calmă
mă pornesc a scrie

la început de an totul pare de neatins
curajul încropeşte poveşti
şi ei
stau cuminţi sub covoarele de iarbă veştedă

numărăm cuvintele lor

ultimele cuvinte în tăcerea asta
ca o viperă calmă

înainte de otravă uneltele tainelor
ni se zvârcolesc în mâini
apoi
se deschid porţile unui alt timp

inexistent timp

ca o formă de metal care
ne absoarbe în lucirea lui
apoi ne reconturează

alchimii nenumărate se împletesc
în aceeaşi mişcare
a unei pete metalice
în care carbonul
capătă coduri neînchipuit de frumoase
imposibil de dezlegat

dar

se deschid porţi prin vipera calmă a clipei
în care noi
trăim retrăim la nesfârşit
copilăriile

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!