Din primăvara vieţii

Când muguri noi răsar din hibernare
şi rugul sorţii ne purifică alert, solar,
te mai aştept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.

De sevele se urcă-n salcia pletoasă
şi razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.

Un timp solar mă duce către tine
să-ţi mai visez aceiaşi sâni rotunzi;
e primăvară-n sat şi ne e bine...
nu-i bine ca de viaţă să te-ascunzi.

Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noştri tot râde primăvara,
o să-ţi atârn şi flori după ureche...
din gânduri noi o să-ţi alung povara.

Deschide larg ferestrele spre viaţă
să-ţi poposească primăvara-n casă,
să-i dăm bineţe-n orice dimineaţă
la o cafea amară... acolo pe terasă.

Poeme noi, rămase în restanţă
se cuibăresc prin noul meu volum...
ne vom lua de la nepoţi vacanţă
pierduţi în primăvara vieţii de acum.

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sub zăpezile uitării

De- aş mai fi rămas în satul meu
să-ţi ţin de cald, să-ţi ţin de sete
ne binecuvânta chiar Dumnezeu
iubita mea cu blonde plete...

Ne-am despărţit sub salcia pletoasă
şi am pornit pe ale vieţii valuri;
eu spre departe, tu pe lângă casă,
eu prin armată, tu şi pe la baluri.

Mă sfâşiau prin depărtări haine
dulci amintiri din satu-ndepărtat,
mă ucidea şi dorul după tine
şi câte şi mai câte-am îndurat...

N-am mai găsit un strop de fericire
sub uniforma verde, militară,
prin roua dimineţii n-am găsit iubire
nici trenul nostru din bătrâna gară.

Scriam scrisori ce nu-ţi ţineau de sete
iar peste noi s-a aşternut uitarea
iubita mea din sat, cu blonde plete...
cu altul ţi-ai urmat destinul şi cărarea.

Mi te-am pierdut, frumoasă, prea devreme
când peste sat se aşterneau ninsori,
pe frunzele iubiri ţi-am mai scris poeme
şi, încă, mă visez cu tine... uneori!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

e senin pe cer afară...
izbucnesc în primăvară
muguri... flori şi tot alaiul...
iarba verde-mbracă plaiul!

uit de tot... şi uit de mine..
plec cu stupii de albine
în pădurea de salcâmi
s-adun primăvara-n mâini

primăvara nu se lasă
de mine a fi culeasă
e frumoasă... e senină
şi mândră ca o regină!

primăvara mea cu flori
şi alaiul de culori...
cu parfum de tinereţe..
lasă-mă să-ţi dau bineţe!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă!

Lasă-mă să-ţi "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ţi clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ţi doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ţi şoptesc
şoaptele de-amor!...

Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...

Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ţi urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morţii!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorţii!...

Lasă-mă!...
Lasă-mă!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiuri la sărbători pascale

Isus a înviat acum din morţi
dar reânvie, splendid şi natura,
cireşi şi vişini albi la porţi
de iarbă verde-i plină bătătura.

Chiar gânduri verzi înmuguresc,
paşii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ţi spun că te iubesc
şi că. iar, sunt îndrăgostit de tine.

Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.

Cu sânii dezveliţi, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată ţara
şi-au revenit şi berzele la noi.

Muza mi-e în strai de sărbătoare
şi mi-o cinstesc cu vin şi cozonac,
miei albi pe lunci şi pe răzoare
şi-un cuc pe-o creangă de copac.

Trăim miracole la Sărbători Pascale,
pe la biserici toţi ne-am adunat,
cântă păsările-n lung de vale
şi veşnicia, iar, revine-n sat.

La vatra-mi veche dacă mai revin
pot da de multe pauze-n destin...

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog să-Ţi fiu

Mă rog să-Ţi fiu un vas ales de Tine,
să foloseşti din plin viaţa mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aş vrea.
Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă
numai de dragul Tău cît voi trăi,
viaţa mea de Tine să se strîngă
şi numai voia Ta s-o ştiu grăi.

Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară
şi preţiosul meu Mărgăritar,
să-Ţi pot purta şi eu a Ta povară,
să-Ţi fiu şi eu alături pe Calvar.

Ajută-mă, căci făr' a Ta putere
şi fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu şi Harul Tău e Tot.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meluzina

Ce m-a trezit oare în şoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!

Cine-atât de trist şuşoteşte, în vis ducându-şi povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.

O, vezi! Faţa-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înfloreşte bogată şi vie.

Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îţi sărut viaţa-mi în tine.

Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.

Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.

Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură –
Se stinse-atunci lumina angoasă
Şi noapte-adâncă flutură prin casă.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme de nea...

Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ţi cauţi o poveste, să-ţi sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îţi aşezi pe rană,
Să-ţi mângâie tristeţea şi lacrimi şi durerea!

Eu am rămas acasă şi te aştept cuminte,
Doar gândul e cu tine şi parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în braţe
Şi scâncetul albastru nu pot să ţi-l ascult.

Să ningi frumos acolo, în luna vieţii mele,
Aşa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,

Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.

Voi da noroc cu cerul, voi aştepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ţi rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!

poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi acum ce să fac

şi acum... ce să fac,
să îţi mai scriu, să nu-ţi mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb şi tac,
şi-n mine totu-i arămiu

te înţeleg şi ai dreptate,
căci cine sunt şi de ce vreau,
să îţi vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

şi cum de îmi permit să-ţi cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ţi ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înţeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colţul meu de gură
şi resemnat n-am să insist,
să-ţi fur privirea ce mă fură

mă mulţumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez şi-n vis îţi mai şoptesc,
că pentru mine îmi eşti roză

mă iartă dacă am greşit,
mă iartă şi mă înţelege,
mă plec în faţa ta spăşit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an soseşte,
închide ochii, să-ţi dau flori,
deschide-i mari, şi-apoi zâmbeşte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefon întâmplător

Alo, iubita mea, te deranjez,
Aş vrea să-ţi spun ceva, dar nu se poate,
Decât dacă e vreme să te văd.
Te-aştept la ceas la Universitate.

Doresc să-ţi spun ceva neapărat.
Alo, m-auzi? Te-aştept la ora 6,
Acolo unde toţi suntem frumoşi,
Iar voi cu toatele sunteţi frumoase.

Eu am să port o floare la rever,
Te rog să porţi şi tu o floare-n mână,
Te-aştept la 6, nu cumva să uiţi,
În niciun caz, nimic nu se amână.

Alo, iubirea mea, iubirea mea,
Te-aştept în gară şi te-aştept acasă,
Te-aştept în Univers, pe-o canapea,
Te-aştept la Marea Neagră, pe-o terasă.

Alo, m-auzi? Nu-nchide, dă-mi răspuns,
Nu mă cunoşti, precum nici eu pe tine,
Dar eu te-aştept la 6 şi la 8,
La 5, la 1, când îţi va fi bine.

Voiam să-ţi spun că nu te mai aştept
Şi telefonul zace-n furca-nchisă.
Am fost sinucigaşul ce-a-ncercat
Norocul lui cu cea din urmă fisă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1985)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în flori de nufăr

-odă spiritului eminescian-

De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche şi de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
şi să-ţi trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuieşti
şi cerni dumnezeire pe-al vieţii infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbeşti,
voi şti că, mi-ai primit sentimentul dăruit.

De îngeri purtată, îmi împrumuţi lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viaţa ce-o să vină,
iubirea lumii îţi aduc în sân la mine.

Dorul pierdut pe cale, ţi-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îţi umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.

Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ţi trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ţi cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ţi legi destin de muritor.

Dar ai ales să fii,, nemuritor şi rece",
iubire să-ţi trimiţi pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îţi dau pe flori de nufăr.

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia iubirii de Sfântul Valentin

MAGIA IUBIRII DE SFÂNTUL VALENTIN

Nicicând nu e mai potrivit
Ca-n zi de Sfântul Valentin
Să-ncredinţezi celui dorit,
Iubirea-n viaţă şi-n destin.

Noroc deplin de ţi-e sortit
Să întâlneşti ca dar divin,
Se află-n chip neprihănit,
Cu zâmbetul de farmec plin.

Când eşti bărbat cuceritor,
În dar iubitei să-i dai flori
Şi un sărut surprinzător,
Trezind ai dragostei fiori!

Şi să-i şopteşti cu glas vibrând:
"Aş vrea prin sacru legământ
Să fim în suflet şi în gând,
Uniţi cu-al sorţii jurământ!"

Să-i încredinţezi iubire
Pe-al vieţii vis clădit în zori,
Cu a ochilor sclipire
Răsfrântă-n petale de flori:

"Când lângă tine nu voi fi
Să te alint şi să-ţi vorbesc,
Doar florile îţi vor şopti
În locul meu, cât te iubesc!"

Din muguri de primăvară,
Pe cărarea nemuririi
Să duci lauri de fecioară
În sentimentul iubirii.

În ochii ei, ca zeu să creşti,
Nicicând să nu calci jurământ!
Din dragoste să dăruieşti
Urmaşi ai vieţii pe Pământ!

Fără fiorii iubirii
Să nu treacă niciodată,
Sărbătoarea fericirii,
Deşi e împrumutată!

Cu drag prin timp să-ţi aminteşti
De sărbătoarea iubirii
Şi cu vibraţii sufleteşti
Să sorbi cupa împlinirii!

Să parcurgi prin iarna vieţii,
În păr, cu fulgi de ninsoare,
Iar iubirea tinereţii
Să crească în noi vlăstare!

14 Februarie Maria FILIPOIU

poezie de Maria Filipoiu (15 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu psihosomatic. Sinestezie

Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă
şi noi în timp alegem amintiri rămase,
culese din tristeţe, dar cine ne condamnă
că-n vise moi şi dulci, natura îngheţase?
O prea frumoasă doamnă, acum este târziu
şi este început de iarnă,
iar frunzele îngălbenite
au plâns stingher de dorul ploii.
Eu aş dori să-ţi scriu poeme,
nimicitoare, cu poveşti
să te-ncălzească în simţire
iar tulburarea să-ţi parvină
cu preţul miraculoaselor enzime
ce sapă-n minţi,
şi te fereşti de-acest pericol aiurit
căzut din paradiziace pagini
mistuite-n evoluţionismul
chemărilor prea-ancestrale
şi-atavicul fermecătoarelor năzbâtii
iar la final aş vrea să-ţi pipăi gândul îndelung.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere

Nu, n-am să-ţi spun la revedere
Nici lacrimat nu am să-ţi fiu
Chiar de e ultima şedere
Am să renasc într-un târziu

Cu tine gânduri se vor duce
Intr-un abis al nimănui
Bătuţi de vânturi la răscruce
Să nu ai teama cui s-o spui

În preajma inimelor noastre
Gradini cu flori tu să rasai
Şi să dispari apoi spre astre
Pe muzica acestui grai

Nu, n-am să-ti rătăcesc dorinţa
Prea bine ştii ăst drum ales
Chiar de ascundu-mi neputinţa
Visez să te visez mai des

Şi de la mine pân la tine
Nu e nimic, nici loc nici drum
Rămân aceste serpentine
Cu doru-mi presărat de fum

poezie de Emanuel Ciprian (mai 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mă visez cu tine

Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub paşi pietre în rânduri
Cum înţeapă din pământ.

Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ţi strâng clipele din gând.

Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Dimineţile sunt pline
Doar de mine prin odăi.

Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.

Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbaţi bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă în noapte cu un potop de gânduri,
Fulgere-mi luminează amintiri despre tine,
Mă aşez să-ţi scriu pe suflet câteva rânduri,
Şi-ncetişor închid ochii ca să te văd mai bine.

Simt timpul trecându-mi printre degete,
Şi destinele noastre împletindu-se-n ploaie,
Îmi las trecutul în întuneric să cugete,
Şi apa prin simţuri să-mi curgă-n şuvoaie.

Şi-mi tună trecutul prin al vieţii întuneric,
Îmi scânteiază prin amintiri câte-un fulger,
Vreau să-ţi vorbesc chiar acum ca un cleric,
Aşa că la icoană am să te chem ca pe-un înger.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, eşti binecuvântarea mea,
Şi pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.

Te-aş scrie-n mii de versuri şi te-aş repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viaţa mea doar ca să ţi-i dau ţie,
Aşa cum tu din viaţa ta mi-ai dat viaţă şi mie.

Te simt în fiecare gând şi-n fiecare dor,
Şi mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îţi sărut iar mâna de atâta timp aştept.

De-ai putea să pierzi din bani să-ţi cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ţi cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aş sacrifica întreaga viaţă doar să te ştiu bine,
Aşa cum ţi-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.

M-aş urca până la cer, ţi-aş scrie chiar şi-n stele,
"Te iubesc, fiinţă dragă, eşti sensul vieţii mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierţi pe mine, draga mea, sfântă mamă.

poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti de mine

Să-ţi aminteşti de mine atunci când voi pleca,
Când voi pleca departe, într-un ţinut tăcut,
Când să mă iei de mână tu nu vei mai putea,
Nici eu ca să mai stau, cu toate c-aş fi vrut.
Să-ţi aminteşti de mine când zi de zi de-acum
În van vei încerca de viitor să-mi zici
Vreau doar să-ţi aminteşti că e sfârşit de drum
Şi nu mai este timp de rugăciuni şi frici.

Dar dacă tu mă vei uita o vreme
Şi-apoi îţi vei aduce-aminte iar
Nu dispera, că totu-i necesar,
Căci prin aceste gânduri eu persist
Dar e mai bine să le-alungi devreme
Decât să-ţi aminteşti şi să fii trist.

poezie de Christina Georgina Rossetti, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare ardentă

timp posomorât lacrimi se scurg în ceas
din tinereţea mea nimic n-a mai rămas
doar amintiri închise într-un sertar
şi-un dor aprins să am în cer un avatar.

aştept primăvara cu ziua Învierii
când muguri de lumină invadează merii
când fac din cireşe cercei la ureche
şi armonii însufleţesc iubirea mea veche.

aştept curcubeie să-şi ningă culoarea
peste melancolia care agită zarea
nu rănesc natura nu o deformez
cu splendorile ei mereu mă formez.

hai bucurie da o raită prin mine!
să sădesti în minte sămânţa de bine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!