Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iașul lui Eminescu

Prin Iașul cu multă floare de tei
Parcă se aud și acum pașii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta așteptat...

Tu, trubadur cu lira-ți sfântă
Mai vin-o dată și colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!

Vino, mai dă o raită prin Țicău
Te-așteaptă și acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniți
Că aveți multe să vă povestiți!

Și Plopii fără Soț au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când așteptai nebun, de dor, pe ea
Și ai fi vrut, măcar un semn să-ți dea...

Dar, nu-i nimic, ție îți duc dorul
Codrul, țara, neamul și izvorul
Pe tine te iubește Universul
Așa, cum tu ai scris și ai iubit versul.

Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Și timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne privești
Prin Codrii de Aramă, tu trăiești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ioana Gărgălie

Lui Eminescu

Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi s-arată

Ochii ageri, fruntea lată cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
,,... plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră

,, Tot ce mișcă-n țara asta... râul, ramul''... și... Universul
El, poetul nepereche le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Lui Eminescu

Scârțâie sub tălpi zăpada, gerul țese flori pe geamuri
Iarna își arată colții, vântul șuieră prin ramuri
După deal răsare luna, sus pe bolta înstelată
În Luceafărul de noapte chip de geniu mi se-arată

Ochii ageri, fruntea lată cuprindă Universul
El, poetul nepereche, strălucește-n cer cu versul
Prin Copou îmi poartă gândul vara când e teiu-n floare
Și mă ninge cu steluțe iarna-n zi de sărbătoare

Când trec,, codrii de aramă'' freamătă de dor pădurea
,, Buciumul sună cu jale'', taie prin copaci securea...
...,, plopii fără soț'' și teiul, lacul și floarea albastră
Mi-amintesc de Eminescu și de pana lui măiastră

,, Tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul''... și-Universul
El, poetul nepereche, le-a cântat duios cu versul
El lucește printre stele și ne luminează calea
Astăzi îi aduc omagiu țara, codrul, munții, marea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Cărările ce duc spre luncă

Revăd din nou cărările ce duc spre luncă,
pe malul râului, sub pașii tot mai grei,
iar zarea-n depărtare-mi pare mai adâncă
când ochii-mi zăbovesc pe florile de tei.

Chiar glasul ciocârliei, dincolo de baltă,
se-aude, peste apă, parcă mai schimbat,
cu triluri rătăcite-n clinchetul de daltă
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.

La asfințit, când zarva de pe râu dispare,
eu încă te aștept sub plopii de pe mal,
dar timpul, evadat din vechile tipare,
mă cheamă peste râu c-un cântec de caval.

Rămân orfane-n luncă gândurile toate,
trec râul, mai în jos, prin vadul blestemat,
în fața mea aud doar dalta care bate
pe lacătul ce-mi ține dorul încuiat.

poezie de din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino acasă, băiatul meu

Te aștept, băiatul meu. Vino acasă...
Anii au trecut, îmbătrânesc, puterile mă lasă.
Chemă-i și pe ceilalți care-s duși departe,
Pensia mi-e mică, n-am bani, nici măcar pentr-o "carte".

Să vină și nepoții. Câți sunt? ... nici nu-i știu.
De când voi ați plecat, pe icea e pustiu.
Avem recolte bune, a ploiet bine, și câmpul este verde,
Nu-i cine le strângă, pe câmp prea mult se pierde.

Curtea este mare, în sat este frumos,
Drumu îi dat cu "zmoală" și nu-i mai noroios.
Copiii pot "fugă" pe câmp și la părău,
Să prindă câte-un pește, că nu le-o părea rău.

În sat sunt televizii, de cele cu panou,
Sunt multe "discoteciuri" și totul este nou,
Aveți unde duce. Eu vreau să vă mai văd
Măcar o zi cu mine. Apăi... mă prăpăd.

- O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi,
Cu vocea-ți tremurândă la tine tu ne chemi,
Mereu te simt aproape, îți mistui bunătatea,
Și noi la fel ca tine, simțim singurătatea,

Căci seva care curge, în "pomii" ce-au crescut,
E binecuvântată de când tu ne-ai născut,
Acum, pomii sunt mari, au rădăcini adânci,
Iar seva ta, măicuță, roade și pe stânci,

Ei cresc prin văi și dealuri sau malul unor ape,
Cu harul tău, măicuță, mereu ne-ai fost aproape.
Noi... îți simțim durerea, și-a noastră este mare,
Dar nu putem acum, vrem mică amânare.

Venim sigur la vară, când vremea va fi bună,
Chiar de-i mare distanța, al tău dor ne adună.
Chemarea ta e sfântă, e sigur că venim,
Cu multă bucurie, sperăm să ne-ntâlnim.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prieten drag!

Cerul nu încăpea de-atâta fericire
Când dimineața, mă îmbrăcai cu rouă de iubire
Și toată valea era plină de floare de salcâm
Iar tu, nu mă lăsai plec, voiai să mai rămân!

Știu că furai săgeți de soare dintr-un apus
Și că stăteam îmbrățișați în ploi care s-au dus
Erai un vis frumos, erai o tânguire
Iar eu, o carte cu versuri de iubire.

Demult, voiam cu flori de tei să mă cuprinzi
Dar erai mult prea departe -mi răspunzi
Credeai că rătăcind prin lume, mă poți uita
Furându-mi curcubeul din primăvara mea.

Acum, mă rogi să mai rămân cu tine-o vară
O oră, un anotimp sau chiar o seară
Dar să-nțelegi că ești un prieten drag și bun
Nimic mai mult, e prea târziu să mai rămân!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieși în cale.
Degeaba te aștept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde ești.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, -mi zâmbești.

poezie de (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Și meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Și de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Țara cea română.

Maramureșul suspină
Și Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Țară sfărâmată.

Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.

Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herța, Cernăuți
În graiul nostru cel latin
Își plânge frații părăsiți.

Bucovina e prea tristă
Și-n Muntenia e jale
Cât Țara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.

Și Oltenia, și-Ardealul
Au un suflet sfâșiat
Mureșul, Oltul și Jiul
De dor toate au secat.

Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Țară-Mamă!

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Mirarea unui gând stingher

Tu, suflet rătăcit, cum nu știi, oare,
n-am plecat și nu ne-am despărțit?
Sunt încă-n tine, viu, căci o plecare
Ar însemna pustiul de sfârșit.

Nu simți privirea mea cum îți măsoară
Plăcerea-n jocul noului sărut?
Nu știi că te cunosc și mă-nfioară
Toți pașii tăi prin timpul ce-a trecut?

Nu te sfii de-acum! Din întâmplare,
Te mai privesc și eu, la fel ca tine,
Dar nu cum te priveam, cu-nflăcărare;
Cred că-i dorința mea să-ți fie bine.

Sunt doar un gând acum, ca o mirare
Prin gândul tău Dar știi. Oi știi, tu, oare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Stejarul

Stejar bătrân, uitat de timp
Ce îți pleci crengile către pământ
Stând de veghe secular
Că îți trece timpul, nu ai habar

Privești în jurul tău cu semeție
Doar adierea vantului te mai mângâie
Stai cu fruntea sus fără să-ți pese
Căci timpul peste tine trece

Trecul tău, peste tine anii,
Tu tot mai falnic te înalți
Cu umbra-ți neagră și coroana deasă
Ai fost la multe păsărele casă

M-am așezat îngrijorată lângă tine
te întreb de-ți este bine
Cu ale tele ramuri reci
Prin câte ierni amare treci

De-ți este greu aicea în pădure
Când auzi tăiatul de secure
Atâțea ani ai rezistat
De nimenea nu te-a tăiat

Atunci stejarul îmi răspunde
Cu un aer cald și cu blândețe
Dar tu prin câte necazuri ai trecut?
Și te îndrepți spre batrânețe...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O frunză-n al tău ram...

Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...

Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar

În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.

Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...

Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.

Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...

poezie de din Din suflet
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar poeții

Acum când vreau să te uimesc
Prin vorbe nerostite de niciunul,
Mă sperie poeții ce au fost,
Că te legau în tei sau te dorea vreunul.
Tu erai văzută ca o floare,
Cea mai frumoasă floare,
Doar Universul te iubea
Iar un Luceafăr trist, te adora.
Erai măceș,
Cădeai pe stele
Ba chiar mureai la unu' în brațe
Un alt poet te învia.
Eu cum să lupt cu toată cartea
ești frumoasă și aștepți
Să-ți spun măcar o strofă
Originală, s-o accepți.
M-am dus la țărm -ntreb și marea
Ce vânt te-aduce și de unde
Am stat o zi îmi răspundă
Dar luna m-a gonit acasă.
Am stat și-acasă vreo trei zile
Să aflu cum pot să te iubesc,
Dar m-am blocat,
și-acum, și-atunci.
Tot mai aștept poeții vii,
Să mă ajute găsesc
Măcar un vers, ca revii.

poezie de din Poezie în rampă (3 martie 2018)
Adăugat de milidumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată Sfânt te onorez

Îți aduc cinste — onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viața — Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud și îți cânt în veci Doamne a Ta Ființă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har și biruință
Mă închin o Doamne Ție și te laud te slăvesc
Veșnic închinare Tat㠗 eu o iată-ți dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toți stăm pe acest pământ
Tu ești Tată Arhitectul — Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ție și iată îți mulțumim
De creația Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag și scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuși Chipul Tău Sfânt — omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veșnicie — Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi și-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Și iată a mea ființă Doamne-ți cântă și acum
-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum

Ia-ne Tu dar mai aproape ca fim ai Tăi copii
Să-ți cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veșnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud și îți cânt
Planul Tău și-Nțelepciunea din al Tău veșnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viața și în ochi ne-ai pus lumină
Părtășia și-nchinarea pentru veci Doamne țină
Slavă Ție și mărire Tată Sfânt și Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viață veșnică ne-ai dat
Îmbrăcați în mulțumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă și mărire ți-aducem — te onorăm
Și a noastră ființă Doamne pentru veci noi ți o dăm
Ție dar în veșnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem fim pururi ai Tăi
Pe veci smulși și-n veșnicie din lumea acelor răi
Slavă Ție — slavă Ție căci Tu Tată ne-ai iubit
Și prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi odată? Te implor

Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile -mi țin.

Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
mâine-i.. prea târziu.

Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".

Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m fac,
Mă voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi mor.

Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".

Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet -mi simți dragostea
Iar dorul să-ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".

Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-

Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

De-atâta dor...

Trăiesc mereu același chin
Și mor precum pasărea Spin
Deși copacii de pe-alei
Sărută florile de tei.

Și nu te am și nu mă știi
Când nopțile-s reci și pustii
Iar ochii tăi din noudor
De-atâta dor, de-atâta dor.

Și din albastrul unui vis
Mai am numai un manuscris,
Ascuns de coama norilor
Pe geana disperărilor.

Cer înstelat și-mbrățișari,
Vor merge înspre alte zări
Cu dragostea ce-a asfințit
Și nu știu cum de n-am simțit

Că ne apropiem ușor
De câmpul mărăcinilor,
Unde iubirea s-a rănit
În spini și s-a îmbolnăvit.

Și te iubesc dar nu-ndrăznesc
Din drumul tău să te opresc,
Când tot ce pot să îți ofer
E doar himeră și mister

Deși furtuni de te-ador
Se zbat în plânsul zorilor
Și zilnic fac câte-un popas
Prin amintiri care prind glas.

Și nu zăresc vreun curcubeu
În ploaia din sufletul meu
Ce în tăcere m-a cuprins,
Când despărțirea a învins.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și râd în soare

E prima zi din vară
Și iarăși am ieșit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.

De multă vreme te aștept
Să-ți spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.

Știi, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca intunece-a ta cale,
Și iată, stau de mult și mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine zâmbesc.

Mi-ai spus c-am așteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că și tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ți spun.

Încerc -ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Și chiar incerc îmi aduc aminte
Și amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca zâmbesc.

Dar poate însăși așteptarea
Mă face ca -mi amintesc
Ce poate face azi visarea…
Și dintr-o dată iar încep ca zâmbesc.

Rupând tăcerea, vreau să-ți spun
n-aș fi așteptat nicicum
De-aș fi știut că încercarea mea
Nu-ți va schimba mentalitatea.

Un nor apare pe-a ta față
Întunecând seninul clar
Al ochilor intrați în ceață
Iscând un sentiment bizar.

Dar cum ți-am spus, un nor vine și pleacă
Așa, din nou apare-un soare pe-a ta față,
Căci am știut să îți vorbesc acum
Când suntem la sfârșit de drum.

Și multă vreme a trecut
Și știu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare…

poezie de
Adăugat de Eliana DoruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce fiu aș vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce vreau fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc și mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deși nu sunt viu, par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine știe când...

Chiar această poezie
Poate ultima fie.

poezie de din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată, Ție mă închin

Tată Sfânt îți mulțumesc
pentru planul Tău cel Sfânt
prin care și eu trăiesc
rezemat de-al Tău Cuvânt

ți-aduc astăzi mulțumiri
Dumnezeule Prea Înalt
pentru a Tale împliniri
din Cuvântul Tău curat

Ție Tată mă închin
și ți-aduc în veci onoare
căci prin Fiul Tău Divin
ne oferi pururi salvare

Tu Doamne-ai planificat
viața asta pe pământ
și un suflet viu ne-ai dat
trăim al Tău Cuvânt

Tată Tu ai conceput
planu acestui Univers
cu viața — al lui avut
și vederi și ochi și mers

din nimic totu-ai creat
dând la toate-nfățișare
lucruri ce le-ai așezat
pe-a creației cărare

de unde să te inspiri
nicio sursă n-ai avut
ci toate-au fost plăsmuiri
după cum ai conceput

Tu o Doamne ai creat
forme vii și-nfățișare
la toate față le-ai dat
în a Ta planificare

geniu este prea puțin
ca lucrarea să-ți descrie
ci doar Dumnezeul viu
Cel ce e din veșnicie

numai Tu ești Creatorul
prin Isus — El Fiul Tău
ce ne amplifică azi dorul
Tată drag și Dumnezeu

ia-ne-n tainele Scripturii
și nesă te-ascultăm
dăm curs învățăturii
și inima să ți-o dăm

Tată scump și drag din cer
împletește-ne-n iubirea
celor care-n veci nu pier
căci trăiesc neprihănirea

fă-ne Doamne Tată Sfânt
Cuvântu să-ți împlinim
viața-ntreagă pe pământ
pururea să te iubim

căci suntem pe veci ai Tăi
după chipul Tău creați
vrem din lumea celor răi
pentru veci fim luați


dă-ne Tu credința vie
cum voiești dar trăim
să-ți cântăm în veșnicie
Numele să ți-l mărim

Dumnezeule Prea Înalt
noi acum te onorăm
căci iubirea Ta ne-ai dat
și Ție noi ne predăm

glorie cinste onoare
pururea o Tată Sfânt
pentru veșnica-ți lucrare
și al Tău iubit Cuvânt

poezie de (24 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Din inimă

în foșnetul de cifre dispar,
n-am fost decât o urmă de tăcere...
viața ne îmbracă-ntr-un chenar,
unde ne sfârșește din durere.

"cândva" mi-a fost o vreme fără vreme,
sincopa mi-a cântat de două ori...
și de atunci ea nu se mai teme,
zâmbind prin milioane de fiori.

tresaltă anotimpuri în culoare,
dintr-un pastel scrisori cum reapar
le scrie taina vieții, sau taina noastră, oare...?
cum au murit, acuma trăiesc iar.

n-am vrut să știe cât eu l-am iubit,
inconștiența doare când te minte...
din prea multă iubire, el s-a plictisit,
iar eu rămas-am surdă la cuvinte.

întinde-mă pe cerul care te cunoaște,
tu inimă, ai acum puterea...
resetează planul prin care ai renaște,
învățând să îți iubești vrerea.

azi e un mâine rătăcit care suspină,
ieri a trecut pe-aici un călător...
eu am ajuns... și îl aștept vină
-mi dăruiască partea de care-mi este dor...

poezie de din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Strofa mea preferată

Ai apărut într-o zi răcoroasă
Atât afară, cât și în inima mea.
Dar mi-ai făcut viața frumoasă
Și-acum doar pe tine te vrea.

Te iubesc cum n-am mai iubit
Sufletul meu doar ție îți aparține.
Din clipa-n care te-am găsit
Mi s-a schimbat soarta în bine.

Zâmbetul tău timid m-a cucerit,
Formăm un întreg amândoi.
Iar tot Universul mi-ai răvășit
Doar cu buzele tale dulci și moi.

Alături de tine sunt completă,
Te-am așteptat cu nerăbdare.
Mă faci mă simt perfectă,
Mi-ai alungat orice supărare.

Acum îți spun cu sinceritate ție,
Nu te-aș lăsa sau uita vreodată.
Iar de viața-nseamnă poezie,
Tu rămâi strofa mea preferată!

poezie de (19 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook