Fericirea noastră

Să dormim pe săturate,
Ziua, nu la ceas de noapte,
S-avem tihnă şi haleală,
Ţigări, sticle cu pileală,
Ţoale şic, parfumuri fine,
Gadgeturi, maşini străine,
Carduri multe, cu parale,
Sau monede virtuale,
Telefoane performante,
Jocuri noi, interesante,
Plasme scumpe pe perete,
Pe Tik Tok să fim vedete,
Să mâncăm chipsuri din boluri,
Să ne fâţâim prin Mall-uri,
Să trăim iubiri fugare,
Să nu ne stresăm prea tare,
Doar babacii să muncească,
Pe noi să ne doară-n bască,
Să avem viaţă uşoară,
Să călătorim pe-afară,
Prin ţări mari, civilizate,
În Hawai şi-n Emirate,
Să stăm tolăniţi pe plaje,
Să ne facem tatuaje...
Deci, să ştie omenirea,
Ce înseamnă fericirea.

poezie de Octavian Cocoş (20 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă...

Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopţi de vară
când luna zâmbea voioasă.

S-avem grijă, viaţa-i scurtă
şi ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.

Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândeţe,
să fie bine primite,
împleti-vom coşuleţe
pline cu spor şi poveţe.

Chiar de-i viaţa o povară,
noi ne facem datoria,
fie grea sau mai uşoară,
suportăm toată tăria
şi îi respectăm simbria.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae stresat

Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toţi aşteaptă să primească
Un cadou mai valoros.

Nu banane, portocale,
Bombonele sau rahat,
Toate astea sunt banale
Vremurile s-au schimbat.

Doamna şi-ar dori inele
Şi cercei cu diamant
Brăţări groase, cât mai grele,
Parfum fin, deodorant...

Copiii vor bani la plicuri
Jocuri noi, interesante,
Telefoane, căşti, joystick-uri
Ori tablete performante.

Moşu', cu mişcări dibace,
Bagă cardu-n bacomat
Uitând că de-o vreme-ncoace
Este angajat la stat.

Şi brusc inima-i tresare
Nici nu ştie ce să zică
Că degeaba barba-i mare
Dacă leafa este mică.

Şi începe să regrete,
Nu inele, nu joystick-uri,
Ci o să le pună-n ghete
O grămadă de nimicuri.

Nici n-ar vrea să se mai ducă
Către cei care-l aşteaptă
Şi-ngrozit de cap se-apucă,
Fiindcă soarta e nedreaptă.

Căci va fi o mare larmă,
Şi deşi e sărbătoare
Alungat va fi să doarmă
Pe preşul de la intrare.

poezie de Octavian Cocoş (5 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul ştie

Bucurie, supărare,
Mărire sau decădere
Toate-s lucruri trecătoare,
Biete umbre efemere.

Bani şi-averi pe săturate
Şi-alte lucruri iluzorii
Pe acestea se vor bate
Mai târziu moştenitorii.

Veşnică e doar schimbarea
Ce învârte roata vieţii,
Moartea este nemişcarea
După cum ne-au spus profeţii.

Sfinxul ne priveşte-n tihnă
Cum ne zbatem fără rost,
Ştie că, fără odihnă,
Timpul şterge tot ce-a fost.

poezie de Octavian Cocoş (20 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim.

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila geografie

Ţări îndepărtate, sobre şi şocante,
Ţări fără colibe, fără buburuze,
Ţări cu vize autocolante
Te fură azi cu zîmbetul pe buze...

Ţări cu formulare suspect de precise,
Ţări absurd de scumpe pentru banii mei,
Ţări cu sistem de taxe pentru vise
Te iau de lîngă mine, şi tu te duci şi vrei;

Ţări cu telefoane care nu se strică,
Te sună-n miez de noapte ca să te grăbeşti,
Ţări de aluminiu, de care mi-e frică,
Mă lasă fără tine, şi tu nici nu clipeşti...

Ţări tăiate-n două de linii abstracte,
Ţări cu kilometri de iarbă şi şosea,
Ţări cu dulapuri pline de contracte,
Pe tine, nu pe alta, de-aici vor să te ia...

Am să-ţi dau adresa, am s-aştept scrisoare,
Plicul o să aibă un timbru caraghios,
Tu vei fi acolo, eu voi fi la mare,
Cum să fie bine cînd totu-i pe dos?

poezie de Alexandru Andrieş din Azi (1991)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura olfactivă înseamnă a fi expus constant la o varietate cât mai mare de mirosuri, de la plantele de grădină, tipurile de mâncare, până la varietatea de parfumuri încercate, nu neapărat cumpărate. Cu cât încerci mai multe în viaţă, cu atât ai posibilitatea de a face alegerile juste. Să nu uităm că majoritatea ingredientelor din parfumurile scumpe provin din plante exotice care nu cresc în România. Ele aduc însă Paradisul mai aproape.

Octavian Coifan în interviu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neant sau pulbere de stele

Dintr-un neant sau pulbere de stele,
O bună mamă ne-a primit în pântec
Şi ne-a adus pe lume-n chinurile grele,
Dar ne-a crescut frumos, cu dor şi cântec;

Ne-a ocrotit, somnul să ne fie lin,
Cu sacrificiul ei de sfântă mamă,
Şi am visat frumos la pieptu-i divin
Şi am crescut fără s-avem vreo teamă;

Ne-a oferit dragoste şi candoare,
Ne-a luminat cu sacra sa lumină,
Şi am zburat ca şi lăstunii-n soare,
Trăind în lumea încărcată, plină.

Cât mai avem norocul s-avem mamă,
Nu ne dăm seama ce de bogaţi suntem,
Iar visele ni-s tari, nu se destramă
Şi un bun reper în univers avem;

Şi dacă am avut cândva o mamă
Ce a plecat în pulberea de stele,
E de ajuns să ne uităm în ramă
Şi relele din suflet să se spele;

În viaţă, dacă suntem împovăraţi,
Nu disperăm şi nu ne este teamă,
Avem speranţă şi suntem împăcaţi,
Cât timp în suflet mai avem o mamă;

Doar de la mamă învăţam ce-i bine,
Prin ea ne facem visele curate,
Nu facem rău, c-o facem de ruşine...
Cu mama nu ne temem nici de moarte.

Doar ştim că pe pământ suntem în treacăt,
Trudim şi facem, din nisip, castele,
Rodim prin mame cum copacii-n freamăt
Şi-apoi urcăm în pulberea de stele.

poezie de Nicu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră şi răcoare,
Apă rece şi curată,
Granita şi îngheţată.

Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Ţuică fiartă, ceai cu miere...

Suntem dependenţi de vreme
Şi trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Şi pe urmă ne împăcăm.

Că şi lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viaţă, ne omoară.

Şi se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.

poezie de Octavian Cocoş (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.

Octavian Paler în Polemici cordiale
Adăugat de NATASA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem oameni, nu maşini. Avem şi zile proaste. Avem probleme mintale. Suntem inspiraţi şi totuşi dăm greş. Nu suntem unidimensionali. Avem inimi ce se frâng şi suflete cu care nu ştim ce să facem. Ucidem şi distrugem, dar şi construim şi facem lucrurile posibile. Am fost pe Lună şi am inventat computerele. Am delegat majoritatea lucrurilor, dar tot trebuie să trăim cu noi înşine.

citat din Jeanette Winterson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e, la noi, partidul?

Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gaşcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,

Dar nu vă spun ce mult el ne iubeşte,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toţi suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are peşte!

Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ţine monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Şi-l credem pe cuvântul de onoare;

Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieşim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turişti, nici vorbă de căpşuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,

Dar nimenea, nicicum nu vrea să plece
Prin alte locuri unde să muncească,
Partidul a decis, şi să trăiască!
Ridichea s-o frecăm oricât la rece,

Şi de va fi s-avem doar peşte crud
La cină sau dejun, tot îl iubim...
Din inimă, partid, îţi mulţumim,
Noi... pinguinii de la Polul Sud!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The cool man

Doar sâmbătă trăim
Şi suntem tineri...
Poate şi vineri...
Restul nu muncim.

Doar vânăm nururi
Şi avem maşini.
Trăim din tunuri,
Nu ştim de ruşini.

Şi-avem "fetiţe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fiţe"
Şi le "ocrotim"?!

Suntem în gaşcă,
Şcoli nu prea avem.
Viaţa-i o "pleaşcă"
Timpul ni-l pierdem.

Babacii-au bani
Şi-i moştenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?

Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O ţară... suntem!!!

So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ziua Europeană a Limbilor - unei poliglote

S-a descurcat prin lume bine
Şi satul o bârfeşte-ntruna,
Că ştie multe limbi străine,
Dar foloseşte numai una.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia-i salvarea

Evanghelia-i lumina
nouă care ni s-a dat
să trăim întotdeauna
toţi cu sufletul curat

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
luminată s-avem faţa
trăind astfel noua eră

nu-i lumină nicăieri
ca Ea azi să lumineze
să ne scape de plăceri
şi în rai să ne aşeze

Domnul doar este Cuvântul
El Isus Hristos Mesia
ce ne oferă Legământul
să intrăm în veşnicia

unde nu mai e hotar
şi nici timp şi noapte nu-i
ci al Domnului sfânt har
dăruit este oricui

celui care împlineşte
voia Tatălui Cel Sfânt
şi fiinţa-şi dăruieşte
Domnului azi prin Cuvânt

Evanghelia-i destinul
omului de pe pământ
prin Isus Hristos azi Domnul
şi credinţa în Cuvânt

Evanghelia iubirii
nouă ni s-a dăruit
ca pe drumul mântuirii
să mergem pân' la sfârşit

ni s-a dat lumina sfântă
prin Isus Hristos Mesia
să intrăm cu toţi la nuntă
moştenind dar veşnicia

cine dar azi se încrede
în Hristos are viaţă
moştenirea nu şi-o pierde
raiul sfânt doar îl înalţă

prin Isus doar ni s-a dat
şi iubirea şi credinţa
s-avem sufletul curat
Lui să-i dăm pe veci fiinţa

numai El ne izbăveşte
de păcatul cel amar
sufletul ni-l curăţeşte
prin sânge de pe Calvar

în Hristos doar ni s-a dat
tot ce-i bun şi e-n lumină
fie Domnul lăudat
căci suntem fără de vină

Isus ne-a răscumpărat
şi ne-a dat a Lui iertare
pe-a Lui braţe ne-a luat
să avem pe veci salvare

Evanghelia-i viaţa
care azi ni se oferă
pururea curată faţa
s-o avem în noua eră

nu-i nimic mai de valoare
ca Ea azi pe acest pământ
Ea e singura salvare
e-al vieţii vii Cuvânt

Adevărul e lumina
şi Ea-i Adevărul Sfânt
ce ne-nvaţă-ntodeauna
sfinţi să fim pe acest pământ

din lumină în lumină
ni se cere să păşim
înspre patria Divină
ochii să ni-i aţintim

prin Isus Hristos Mesia
să ieşim biruitori
s-avem raiul veşnicia
numai Lui să-i fim datori

prin Isus şi pentru El
să ne fie aici umblarea
harul Lui Emanuel
să-l trăim şi îndurarea

Evanghelia-i iubirea
oferită pentru noi
să trăim neprihănirea
de lumea acesta goi

goi de fire — goi de lume
însă plini azi de Hristos
de-a vieţii-nţelepciune
ce ne este de folos

Evanghelia-i salvarea
noastră azi a omenirii
harul sfânt şi îndurarea
de pe căile pieirii

prin Ea doar avem credinţa
oferită de Hristos
şi asemeni biruinţa
tot prin Mielul glorios

Evanghelia-i Cuvântul
ce ne leagă pe vecie
noi să moştenim pământul
Hristos Mire să ne fie

glorie dar Lui Mesia
slavă Celui Prea Înalt
ce-a creat şi veşnicia
şi-n noi sufletul curat

cinste slavă şi onoare
Tatălui cel veşnic Sfânt
ce ne oferă azi salvare
numai prin al Lui Cuvânt

numai prin Hristos Mesia
şi prin jertfa din Calvar
ce ne oferă veşnicia
viaţa veşnică în dar

poezie de Ioan Daniel Bălan (9 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă tristă

Pădurea este plină de păsări mari şi mici,
Cu pene colorate şi glas ciripitor,
Autohtone cârduri pe câmpuri, prin urzici
Şi multe alte păsări din neamul călător,
Cu gust de aventură, s-au răsfăţat la soare,
Prin ţări mai călduroase şi pline de bucate
Din alte zări de lume, cu mult mai primitoare
Şi-au hoinărit prin ramuri cu fructe încărcate.
În zor, de dimineaţă, în mijloc de ogor,
Făcu o adunare tot neamul păsăresc,
Doreau ca să aleagă un for conducător
Şi, toate deodată, prea tare ciripesc.
Le înjurau cumplit cele ce-au stat în ţară
Şi propuneau o lege prin care, în final,
Să stea un timp de-o parte cele ce-au fost pe-afară,
Să nu poată conduce în mod oficial.
Concluzia e clară în codrul de la noi:
În for conducător acum să se aleagă
Acei autohtoni ciripitori de soi,
Care-au trăit în ţară viaţa lor întregă.

Morala:
Azi toţi ciripitorii
Pun mâna pe putere,
Ei sunt devoratorii
Butoiului cu miere.

fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Şi te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai ştii cum să te bucuri,
Munceşti din zori pân' la apus de soare.
Şi încet-încet puterea îţi slăbeşte,
Iar ce făceai cândva cu uşurinţă
Acum te-apăsă şi te copleşeşte
Şi te vei prăbuşi cu neputinţă.
Cu trupul sau cu mintea toţi lucrează,
Dar cine e deştept, ştie prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.

Când simţi că nu mai poţi, ce mult contează
Că cineva povara-ţi uşurează.

poezie de Octavian Cocoş (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare cu ţepi

- Iubito, hopa sus! Priveşte! Ce apus!
- Ce muşte, ce bondari! Şi... n-am nici ochelari!

- Aruncă o privire, tu, marea mea iubire!
- Aş arunca, mai bine, tot praful de pe mine!
- Hai, suntem în natură, doar dăm şi noi o tură!
- Ce minte creaţă ai! Vrei să mă-nţep c-un pai?
- Aici aş vrea să fim, o viaţă să trăim!

- Ooooo, ţi-ai făcut un plan! Tu singur. Mitocan!
Ţăran! N-ai nici Merţan! Speram, acum un an,
Că o să-mi fie bine prin alte ţări străine,
Să fiu şi eu ferice. Acolo, nu prin spice
Şi nu mai vreu s-amân. Adio, nu rămân!

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!