Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
Și se pune-o întrebare
Ce putem să facem oare?
Dar există un răspuns
Care-n inimă-i ascuns.
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.