Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aţi văzut vreodată?

Aţi văzut vreodată
Nişte tigri zburători?
Sau vreo capră care
S-ascunde printre nori?

Aţi văzut vreodată
Un şoarec cât un om?
Sau vreo vacă care
Se urcă drept în pom?

Aţi văzut prasade
Cum se coc pe tei rotat?
N-am văzut nici eu, desigur,
Dar aşa v-am întrebat.

poezie de Cornel Banari (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Cornel Banari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Holly Kennedy: Dragă Gerry, ai spus că vrei ca eu să mă îndrăgostesc din nou şi poate că o voi face într-o zi. Dar există mai multe feluri de iubire pe lumea asta. Nu am decât o singură viaţă care este teribil de scurtă şi niciunul dintre noi nu îi supravieţuieşte. Nu am un plan... doar că e timpul ca mama să zâmbească din nou. Ea nu a văzut lumea niciodată... nu a văzut Irlanda niciodată. Aşa că o duc acolo unde a început totul între noi doi... Poate acum va înţelege. Nu ştiu cum ai reuşit, dar m-ai readus la lumină. Îţi voi scrie în curând... P. S... Ghici ce?

replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii discontinue

Poezii discontinue

Realitatea înfricoşătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aş putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta – şi că asta-i de ajuns?

Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.

Am scris destul de multe poezii
Şi poate voi mai scrie încă multe.
Deşi-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-şi proclamă-întotdeauna existenţa.

Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,

Dar mă bucur pentru existenţa ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.

Câteodată aud cum bate vântul
Şi realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.

Nu ştiu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar ştiu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort –
Şi fără ideea că alţii aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.

Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Şi m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aş fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenţie
de-a mea.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un om al mării

Am fost un om al mării.
Am lucrat pe vapoare cu inspirate nume.
Am văzut, strălucitoare, gloria Domnului.
Buzele mele s-au bucurat pe-acestă lume.

Am trăit o viaţă de navigator.
Întreaga lume-a fost vecinul meu.
N-am rămas Necuratului dator,
Fiind prin aventuri vegheat de Dumnezeu.

Am urcat multe culmi, am trecut prin umbrele morţii,
Ieşind la lumină cum iese catargul prin etambreu.
Am navigat de-a lungul şi de-a latul celor Şapte Mări.
Convoiul plin de viaţă-al navelor este manifestarea evidentă
A lui " Sesasm deschide-te" şi a respiraţiei lui Dumnezeu.

Am fost un om al mării.
Eu chiar am văzut de-aproape cerul.
Domnul este Căpitanul meu.
Domnul mi-a conturat caracterul.

Ca navele trecând prin noapte,
Mi-am urmat şi eu menirea
Alături de prietenii şi bunii mei tovarăşi.
Am fost un om al mării.
Mi-am împlinit destinul – şi-aş trăi aceeaşi viaţă iarăşi.

poezie de Charles W. Mitchell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

Despre viaţă şi taine,
Numai ochii vorbesc,
Dezbrăcaţi ca de haine,
De minciuni şi livresc.

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu spre destin,
Trecător fără nume,
Augustin clandestin.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turist prin lumea largă

La nebunie-mi place să merg prin lumea largă,
Cum mânzului îi place pe câmpuri când aleargă.
Când vizitez castele, muzee, munţi sau grote,
Eu rup, la o "plimbare", trei rânduri de ciubote;
Sper cá mulţi ani-nainte, şi fără de fasoane,
Să mă mai ţină încă bătrânele-mi ciolane.

poezie de George Budoi din Turismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (23 aprilie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viaţa mea.
Şi n-am să-mi însuşesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aş fi primit mai mult
Nici un cuvânt…
Nu am să-ţi zic.
Oricum n-ai înţeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deşert ce ne desparte.
Şi chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte…

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul e o curvă bătrână şi, ca orice curvă, e nestatornic.

aforism de George Budoi din Aforisme (3 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ross: Nu vreau ca pe piatra mea funerară să scrie "Ross Geler: Trei divorţuri".
Phoebe: Nu-ţi face griji pentru asta. Pe piatra ta funerară poate să scrie ce vrei tu! Ar putea să scrie "Ross Geller: Bun la însurătoare!". Pe a mea o să scrie "Phoebe Buffay: Îngropată de vie".

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am văzut

Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Şi-am ştiut că Tu eşti sfânt.

Te-am văzut iubind o lume
De venetici şi tâlhari
Şi-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.

Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Şi-am ştiut că înainte
Ai rostit numele meu...

poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctoriţei Oprea Gabriela, de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Clinica de Gastroenterologie (pamflet)

Deşi e mică de statură,
În ea-i o uriaşă ură;
Cu nasul e mereu pe sus,
Iar omenia a apus.

Te-aştepţi, la ea, la omenie,
Dar parte ai de mojicie.
De s-ar muri de vanitate,
Ea ar muri în chinuri, frate.

Orice ai face, ne'ncetat
Ea te socoate vinovat,
De toate relele ce sunt
În Cer şi-oriunde pe Pământ:

Desigur că a ta e vina
De uraganul zis Catrina,
Că e cutremur de pământ,
Că unii oameni n-au cuvânt,

Că sunt eclipsele de lună,
Că multă lume e nebună.
Eu n-am văzut nicicând sub soare
O scorpie aşa de mare!

pamflet de George Budoi din Medicii şi medicina în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (5 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Compozitor, sculptor, pictor, poet, învăţat, profet, aceştia sunt făcătorii lumii de după această lume, arhitecţii Paradisului.

citat clasic din James Allen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reforma la români

Mari minuni pe lumea asta,
Multe am văzut şi basta,
Cum la noi e domn Prostia,
Indexat-au... sărăcia.

epigramă de George Budoi (2002)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se scrie
Scrâşnind din cuvinte, poemul inept
Pe care-l numea fraudulos poezie
Şi este desigur un mare-nţelept.

El nu are nume, nici eu nu am nume
Dar viaţa o punem adesea la cub,
Plutim aiuristic spre toamnă prin lume
Şi-avem câte o piesă murind pe YouTube.

Mi-a cerut prietenia, să văd cum se face
Poemul cu vorbe-ncruntate urât,
În care războiul aduce a pace,
Prefer poezia, lumina şi-atât.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las cu limbă de viaţă să petreceţi la arderea trupului meu otrăvit

nu-mi doresc loc de veci pe un tărâm limitat
nu vreau cruce nici piatră funerară
la ce bun să însemn locul în care putrezesc cu un monument
oricât de vesel ar suna vreau să dau ţeapă viermilor
şi celor de la fisc desigur
nu-mi place să plătesc taxe direct proprţionale cu infinitul
chiar dacă nimeni nu ştie cum să colecteze asemenea dări
se va găsi cineva să limiteze prin lege şi nesfârşitul
cum altfel ar învia alba ca zăpada când apare prinţul
în ciuda tuturor maşterelor şi în nefericirea piticilor
se vor sparge toate oglinzile care ar putea să devină fermecate
chiar şi mioarele năzdrăvane ar învăţa să tacă
a iarbă verde prin pustiu
...........................................
toţi copiii ar fi trecuţi prin sabie
doar să nu se-mplinească
împlinitul
cu scuza datoriei soldaţii-şi omoară şi taţii
la schimb cu o paradă şi o medalie strălucitoare
.........................................
iar eu visez grădini suspendate şi coloşi din rhodos
într-o lume fantomă descărnat şi suspect de viaţă
caut superman pentru ultimul vis
adresaţi-vă mormântului meu fără adresă
de la izvorul oltului până-n aripa focului sacru
în caz că nu răspunde nimeni
se prea poate ca şi visul să fi trecut dincolo

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu taci!

nu vreau să taci suflete care baţi aripi, sus acolo
lumina ta adună în nimbul ei suspine, în cruci prin cimitire
nu-i loc şi bate timpul
trupurile noastre în vid, iubindu-se se zbat
un fir de mare suspină noaptea, în deşertul însetat din noi
chipul tău prividu-mă prin el, tu să nu taci
asasinând ce-a mai rămas din drumuri de răscruce
alungi albul din mine, pe care l-ai uitat
scriu cu fulgi de iarnă-n felinare de anotimpuri, privirea ta
când taci
să nu cazi şi pe genuchiul vieţii tale, tu nu scrie
piatră nu te lovi în colţul tocit al vieţii mele!
cărarea nu se opreşte în crucea drumurilor, fântâna setei nu s-a dărâmat
nu te îndoi te rog, scrie prin arderea din tine începuturi pentru toate
să nu taci, renaşte cu încă-o primavară
nu aşteapta să fiu un singur drum prin paşii care ne despart
nu fi departe
nu pune soarele în răsărit cu apusul să ne despartă
aveam o altă viaţă
întorsul poate fi în noi, iar, răsucirea vremurilor neterminată
să nu taci, căci avem aceaşi soartă

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima e curvă grea

Inima e curvă grea,
Deşi-s în vârstă ea tot vrea...

Mulţumită-i cu puţin,
Cu ochii tăi plini de senin...

Cu sânii de merişor,
Cu torsul care-mi dă fior...

Pe-o bancă de catifea
Ţi-am spus că inima te vrea...

Râs-ai prin colaci de fum
Şi am împins viaţa în scrum...

Inima, ce curvă grea,
Deşi sunt ars ea tot te vrea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel puţin odată în viaţă, cu toţii am crezut că o anumită poezie a fost scrisă în mod special pentru noi: adevăr şi emoţie. Aşa creionul mi-a devenit prieten şi terapeut. Nu m-am gândit niciodată la ce voi face până la urmă. Nu am avut năzuinţele unui scriitor, dar am luat un creion în mână şi nu l-am mai pus jos: mi-am văzut în el sufletul cum îşi arunca flăcările străvechi la rădăcina cuvântului. Cred că fiecare autor are ceva unic în felul său de a scrie, se identifică cu propoziţiile care izvorăsc din inconştient prin asocieri mentale spontane şi asta il face unic. Nu sunt unul dintre marii scriitori, pot scrie puţin, şi trebuie să o fac. Dacă vrei să devii un bun scriitor, tot ce trebuie să faci este ca dintr-un cuvânt mic să obţii un cuvânt mare pe care să-ţi pui amprenta artistică. Este minunat să trăieşti într-o lume în care unii dintre noi scriu poveşti, alţii le trăiesc; eu le respir.

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte păcate am făcut în viaţa mea? Mai multe decât numărul de fire de nisip din toate deşerturile lumii şi de pe toate plajele mărilor şi oceanelor.

aforism de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii (21 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!