Despre viaţă...

Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopţi de vară
când luna zâmbea voioasă.

S-avem grijă, viaţa-i scurtă
şi ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.

Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândeţe,
să fie bine primite,
împleti-vom coşuleţe
pline cu spor şi poveţe.

Chiar de-i viaţa o povară,
noi ne facem datoria,
fie grea sau mai uşoară,
suportăm toată tăria
şi îi respectăm simbria.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exasperare

După viaţa ce-o trăim,
Deseori vrem să murim,
Că şi sângele ni-l dăm,
Ca s-avem ce să mâncăm.

epigramă de Victor Becheanu (25 decembrie 2010)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi murim repetat

Şi totuşi, trăim cu chirie,
Şi totuşi, murim repetat...
În viaţa cu gust de lămâie
'Ni-e zâmbetul amanetat.

La pompe funebre e coadă,
Preoţi, liturghii ţin nonstop,
Iubirea e doar o paradă,
De-un secol, e cerul miop...

Se practică groapa comună,
E criză majoră de lut,
Se sapă morminte pe lună,
Iubirea-i partidă de rut.

E criză de braţe întinse,
E moartea un drept garantat,
Candelele toate sunt stinse,
Ce vrut-am să fim, am uitat.

În rest, totul e actorie,
E viaţa cumplitul păcat.
Şi totuşi, trăim cu chirie...
Şi totuşi, murim repetat...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim puţin

Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puţin. Şi nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Şi parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârşit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puţin. Şi doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace –
Deşi puţin, hai să trăim frumos!

poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiajul către viitor

Provocăm viitorul utilizând la maxim prezentul,
Iubirea Universală sperând să găsim,
în voiajul către viitor purcedem deşi uneori nu-l dorim,
gândind că-i mai bine aici să rămânem trăind momentul.
De iubirea tuturor înconjuraţi, convinşi că nicicând
nimeni nu va dispărea şi timpurile bune vom păstra
decât s-atingem întunericul unui mâine plângând,
nefiind poate în măsură clipele negre a gestiona.
Nu te încrede în totalitate dar încearcă!
Ai frică de moarte?
Nu trebuie căci ea e adevărata pace,
e sora ce va răspunde întrebărilor noastre vorace
cele mai de neconceput dar mai întâi de toate,
merităm să trăim viaţa negândind la moarte.
Ne naştem o singură dată
dar murim de multe ori pentru a renaşte
până când moartea făr'de-ntoarcere,
în ceruri ne va recunoaşte
prin pacea şi răspunsurile avute la întrebările toate.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de chiriaş în halta ageamiilor

Trăim în halta ageamiilor,
Ei cu rânjetul burţii către soare,
Noi cu pomelnicul amintirilor
În scheletul ce amarnic doare.

Despuiată-i viaţa de speranţe,
Se răsucesc necazurile-n noi,
Avem îndatorii, de loc creanţe,
În viaţa aşezată pe gunoi.

Plătim venirea noastră-n lume,
Ecografii de sarcini delicate,
Plătim ca să purtăm un nume,
Să păşim pe drumuri înfundate,

Să fim botezaţi, pe-ncreştinate,
Să mergem în şcoli şi-n grădiniţe
Să învăţăm cum se cuvine carte,
Să ne găsim servicii, câte umilinţe?

Plătim chiar ca să spunem: da
Pentru iubirea scrisă într-un act,
Să punem pirostria doar cu mâna sa,
A celui ce cu Domnul a făcut contract.

Plătim propria casă, livada şi câmpia
Prin impozitele lungi nemăsurate,
Pentru că-aceasta este România
Pe drumu-i plin cu furturi şi păcate.

Plătim cu lux chiar patru scânduri
Când mergem la odihnă sub ţărână,
Lăsăm în urmă mormanele de gânduri
Cu care-am dăruit cu tremurândă mână.

Muncim mai mult decât ni-e puterea,
Ce zestre mai lăsăm noi pe pământ?
Doar zăluda moarte ne mai ia durerea,
Chiar şi visul de-a arde în cuvânt.

De-aceea Doamne mă închin la Tine
Ca chiriaş ce-n viaţă mai lăsat,
Luminează totul cu al crucii bine,
Şterge lista escrocilor din start!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul pretinde întreaga lui existenţă că îşi trăieşte viaţa când de fapt tot ceea ce trăieşte sunt gânduri şi gânduri şi gânduri, adică suferinţa separării dureroase. Iată de ce încercăm toată existenţa să ne trăim viaţa şi murim ca şi cum nu am fi trăit deloc.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem, Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

Sfântul Pavel în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel14,7-9
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Ce mi-e mie, ce ţi-e ţie,
Pagini de biografie,
Ne unesc întotdeauna,
Din două vieţi facem una.

Ce ţi-e ţie, ce mi-e mie,
Tril purtat de ciocârlie
Din aproape spre departe
Că nimic nu ne desparte.

Ce e-n noi în noi rămâne,
Jurăminte-n veci stăpâne,
Trăim unul pentru altul
Consfinţit de Prea-Înaltul.

Soarta care ne-a unit,
Viaţa ce ne-a hărăzit,
Respectăm lumii povaţa:
Eu sunt soţul, tu mi-eşti soaţa.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem dovada vie a nemuririi, dar şi dovada vie a unei frici care ne împiedică să trăim nemurirea prin cel mai frumos sentiment: iubirea. Aşadar, ne trăim doar viaţa asta scurtă, acordând valoare inestimabilă lucrurilor care ne-au amăgit în cel mai paradoxal mod posibil.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul vieţii

Cu tandreţi şi mângâieri
Faci tristeţea să tresară,
M-ai pupat, parc-a fost ieri,
Deşi este... de-astă vară.

Afară e frig şi ger,
Dar în suflet am căldură,
Gândul tău, plin de mister,
Face miere şi din zgură.

Nu distanţa, evident,
Este rodul despărţirii,
Nici măcar impediment
Când faci monument iubirii.

Cu o vreme-atât de rea,
Iarna asta prelungită,
Chiar de face viaţa grea,
Nu ne duce în ispită.

Trăim totul îndoit,
Nu interesează costul,
Doar aşa ne e sortit,
Altfel nu-i văd vieţii rostul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

The cool man

Doar sâmbătă trăim
Şi suntem tineri...
Poate şi vineri...
Restul nu muncim.

Doar vânăm nururi
Şi avem maşini.
Trăim din tunuri,
Nu ştim de ruşini.

Şi-avem "fetiţe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fiţe"
Şi le "ocrotim"?!

Suntem în gaşcă,
Şcoli nu prea avem.
Viaţa-i o "pleaşcă"
Timpul ni-l pierdem.

Babacii-au bani
Şi-i moştenim.
"Luând" gologani
Card oferim!?

Nu avem milă,
Dăm "recviem".
Muncim din silă...
O ţară... suntem!!!

So young we are
We like the fun
Life's like a "Bar"
That's the cool man!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce cad frunzele din pom
Şi zilele din bietul om?
De ce mâncăm ca să trăim?
De ce trăim, ca să murim?
De ce ne înmulţim prin sex?
De ce e totul aşa complex?
Când viaţa e atât de scurtă,
De ce, atunci, atâta luptă?
De ce cad ploile din cer?
De ce în jur e-atât mister?
De ce e viaţa un tumult?
De ce iubim atât de mult?
De ce e Universul infinit
Şi viaţa are un sfârşit?
De ce nu-i viaţă fără moarte?
De ce citim atâta carte?
De ce dorim să ştim atât de multe,
În loc să stăm cuminţi în curte?
De ce nu-s frunzele şi iarna verzi?
De ce în Dumnezeu să crezi?
De ce sunt unii aşa optuzi
Şi alţii sunt aşa de cruzi?
De ce atunci când iubeşti
Se mai întâmplă să greşeşti?
De ce când eşti trădat te doare-n piept
Şi plângi în sinea ta discret?
De ce copiii cresc cu anii?
De ce se nasc atât ţiganii?
De ce, când mori, nu mai apari?
De ce când mergi, tu, de fapt, stai?
De ce nu pot să înţeleg
Misterul, ca să-l înţeleg?
Ai să-mi răspunzi că asta e.
Şi atunci te-ntreb şi eu:
"De ce"?

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascundeţi timpul netrăit!

Ascundeţi-mi oglinda şi ceasul!
Nu vreau să privesc şi să aud cum trece timpul!
Cum anii mei se scurg,
Ca şi o lacrimă ce -mi curge acum pe obraz,
În timpul ce merge doar înainte,
Prea repede ni se duc anii.
Şi ne trezim din nou,
Cu mintea şi apucăturile unui copil...
Ne apropiem din nou de unde am plecat...
În brânci, pe pământul pe care l-am călcat.
Mai întâi în patru labe,
Aşa cum ne-am şi transformat din regnul animal..."Euglena Viridis"...
În brânci, ajungem să ne rugăm, să nu intrăm în el.
Pământ! Tu care ne-ai dat apă şi mâncare,
Şi am gustat din tine, muşscând, prin primii paşi...
Pământ! Pe tine te-am lovit cu sapa, să ne hrănim.
Şi din tine făceam pat, să ne odihnim... în veci!
Când astăzi sufletul aleargă spre nemurirea dragostei,
Nici nu ne dăm seama că noi,
Iubind sau refuzând, vrând nevrând,
Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi, către sfârşit!
Trăieşte-ţi viaţa pe deplin, cititorule!
Procrează, dă viaţă!
Căci doar ea va dăinui şi te va reprezenta, când tu nu vei mai fi...
Ia ce este bun din viaţă!
Căci ea oferă, bune şi rele...
Căci dulceaţa mierii fagurelui,
Fără înţepătura albinei, nu are gust.
Este ca dulceaţa strugurelui fără damful beţiei!
Dar cine stă să mă mai asculte?
Cu nepăsare, păşim sfioşi în viaţă,
Crezându-ne noi înşine un Dumnezeu...
Ce-i drept, unul mai mic!
Când noi, fără să ne dăm seama,
Atârnăm deun fir de aţă...
Aţa vieţii noastre.
Ce trebuie să facem?! Doar s-o trăim... aşa cum se cuvine!
Nu îţi pot spune eu ţie, sau tu mie,
Cum s-o trăim, ori ce este mai bine.
Doar noi înşine trebuie să o trecem prin sita învăţăturii.
Şi să alegem doar ce-i frumos şi bun!
Dar cine ne spune ce e frumos şi bun? Asta aţi înăţat?
Este chiar creşterea, cultura ţi ce ne place nouă!
Noi alegem cine să fim!
Pe cine să urâm sau pe cine să iubim...
Noi singuri alegem cum să trăim şi când să murim!
Nu lăsaţi pe nimeni să aleagă în locul vostru!
EU iubesc viaţa cu toate ale ei
Şi am dreptul să aleg pentru mine!
Voi ce mai asteptati?
Iubiţi şi alegeţi un drum!
Haideţi să facem ca viaţa noastră
Să fie de neuitat!
Pentru noi şi pentru cei din jurul nostru...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul dragostei

Aş vrea să ne uite timpul îmbrăţişaţi
în sărutul iubirii noastre.

Prinşi într-o dragoste eternă
că doi adolescenţi studioşi:
să învăţam să o trăim,
să învăţam să o respectăm,
să învăţam să o păstrăm,
să învăţam să fim fericiţi şi să ne bucurăm de ea.

Iar atunci când timpul porneşte din nou,
să ne regăsească, ca la început,
cu inima curată şi să trăim din nou dragostea
ca-ntr-un gând divin.

poezie de Silviu Petrache (1 septembrie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să păstrăm acest moment

Stăteam pe-acoperişul tău
Şi după ceruri jinduiam
Soarele încet se mişcora
Iar eu în ochii tăi priveam.
Tu ţi-ai dat seama ce simt eu
Şi-n tine, ştiu, vibra o strună
Voiam ca timpul să-l oprim
Să fim în veci doar împreună.
Cum să păstrăm acest moment,
Să-l regăsim când viaţa-i grea
Şi an de an să ne-amintim
Că eşti al meu şi sunt a ta?
Ce bine-ar fi să îl păstrăm
Cu grijă, ca pe-un lucru rar
Ca şi atunci când vom pleca
La el să ne întoarcem iar!

poezie de Jenna Todd, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea noastră

Să dormim pe săturate,
Ziua, nu la ceas de noapte,
S-avem tihnă şi haleală,
Ţigări, sticle cu pileală,
Ţoale şic, parfumuri fine,
Gadgeturi, maşini străine,
Carduri multe, cu parale,
Sau monede virtuale,
Telefoane performante,
Jocuri noi, interesante,
Plasme scumpe pe perete,
Pe Tik Tok să fim vedete,
Să mâncăm chipsuri din boluri,
Să ne fâţâim prin Mall-uri,
Să trăim iubiri fugare,
Să nu ne stresăm prea tare,
Doar babacii să muncească,
Pe noi să ne doară-n bască,
Să avem viaţă uşoară,
Să călătorim pe-afară,
Prin ţări mari, civilizate,
În Hawai şi-n Emirate,
Să stăm tolăniţi pe plaje,
Să ne facem tatuaje...
Deci, să ştie omenirea,
Ce înseamnă fericirea.

poezie de Octavian Cocoş (20 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa sperăm în ziua de mâine, uitând s-o trăim pe cea de azi. Sau, ne chinuim să urmărim foile de parcurs ce nu ne reprezintă şi de la care ne este teamă să ne abatem. Să fii propriul stăpân pare greu de realizat, chiar şi iubirea dându-ne teme pentru vacanţă. Dar grav cu adevarat e felul în care întelegem să dăm glas viselor proprii. A fi tu însuţi, în orice împrejurare, fiind provocarea sub care ne naştem: trăim şi murim plini de regrete, pe malul unui ţărm numit - fericire!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem să trăim în fercire

În poliţie sunt mulţi
Tu nu vrei să ne asculţi,
Uite aşa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.

Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiţia,
Să schimbăm politica.

Să fie în ţară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.

Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.

poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!