Un geomorfolog pasionat

Unde profanul doar se minunează
Şi-admiră peisajul de departe,
El riguros observă, cercetează,
Mergând vioi cu rucsacul în spate.

Când vremea-i rea sau când e cald şi soare,
Prin râpe, chei şi peşteri nepătrunse,
Privirea lui, mereu cutezătoare,
Descoperă şi formele ascunse.

Plin de elan se-avântă sus pe creste,
Trecând prin văi adânci şi subsecvente,
Ca să admire-n tihnă stânci şi cueste
Ori hogback-uri frumoase, evidente.

În alte zile vrea să studieze
Câmpii cu crovuri, padine, găvane,
Ţărmuri pustii, înalte, cu faleze,
Sau plaje largi, cu dune tip barcane.

Şi-analizează la perfecţiune
Profile, indici, hărţi de fragmentare,
Să ştie dac-avem eroziune,
Procese de versant, acumulare...

În preajma lui auzi în permanenţă
Termeni ciudaţi: custură, pediplenă,
Orogeneză, karst, antecedenţă,
Gur, grohotiş, firidă sau ravenă.

Dacă e trist şi vrei să-i vină cheful,
Nu-i spune lucruri care-l deranjează,
Adu-i o clipă-n minte relieful
Şi vei vedea cum se înviorează.

Se duce pe teren, nu în vacanţă,
Şi nu se teme, fiindcă nu e genul,
Dar ca să-l laud, ştiu cu siguranţă,
Nu mi-ar ajunge tot Paleogenul.

poezie de Octavian Cocoş (12 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geograful

Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.

La munte când se duce să schieze
Se mai opreşte-n pantă pe furiş
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiş.

Când pe la deal şi-a început voiajul
Şi ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.

Nici la câmpie nu se potoleşte
Deşi nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zăreşte
Găvane, crovuri, padine şi loess.

Când dă de-un râu, îţi pare că-l adoră,
Aşa de atent începe să-l privească,
Apoi de debit, albie minoră
Şi viituri începe să vorbească.

Îi tace gura doar când oboseşte
Abia târziu, după lăsarea serii
Şi-atunci în patul moale se lungeşte
Gândindu-se la Peştera Muierii.

poezie de Octavian Cocoş (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografa

Întinsă pe şezlong, priveşte marea
Să vadă dacă vine vreun brizant
Că-i place mult s-asculte deferlarea
Când stă sub baldachinul elegant.

Dacă doreşti cu ea să intri-n în vorbă
Să nu îi spui că vremea e toridă
Sau că arată ca o sexy-bombă,
Ci zi-i despre faleză şi firidă.

Când merge-n deltă simte o chemare,
Şi chiar dacă e soare sau furtună
Străbate grindul fără ezitare,
Căci vrea să urce musai pe o dună.

La munte e mereu plină de vervă,
De parc-un râu de foc îi curge-n vene
Şi e-n sevraj atunci când nu observă
Torenţi, ogaşe, râpe şi ravene.

Iar noaptea când în patu-i se lungeşte
Nu are pic de linişte într-însa
Fiindcă la toponime se gândeşte:
Sculeni, Măciuca, Ciocăneşti, Pătrunsa...

poezie de Octavian Cocoş (3 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să auzi lucruri frumoase despre tine, învaţă a spune lucruri frumoase; când vei învăţa aceasta, caută să săvârşeşti fapte frumoase şi astfel rostul lor va fi că vei auzi lucruri frumoase.

citat celebru din Epictet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce îmi place ea

Când merge cu mine pe stradă
Cântă mereu ceva,
Acasă adoarme în hol,
Nici vorbă de pijama.
Mama ei o ceartă şi-i spune
Că nu se mai poate aşa,
Da' mie ea îmi răspunde:
"Asta nu-i treaba ta!"

Se uită tot timpu-n vitrine
Să vadă cum îi stă,
Se plimbă prin magazine,
N-o lăsa singură!
Pleacă toată ziua de-acasă,
Doar seara târziu dai de ea,
Dar dac-o-ntrebi când se-ntoarce, îţi spune:
"Asta nu-i treaba ta!"

Îi place mult
Să-i povestesc
Ce-am mai citit între timp,
Stă şi-ascultă ce-i spun,
Îi place...

Dacă-i soare afară,
Vrea în parc imediat,
Vrea la film şi la teatru,
Vrea cu barca pe lac,
Vrea îngheţată şi vată de zahăr
Şi tort cu blat de bezea,
Vrea tot anul vacanţă,
De-aia îmi place ea!

cântec, versuri de Alexandru Andrieş
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meteorologul

Ne spune dacă ninge, dacă plouă
Sau dacă iese ursul din bârlog
Şi zi de zi dă o prognoză nouă,
Că-i om de ştiinţă, meteorolog.

Călcând pe iarbă, pe pământ, pe pietre,
Sau alteori mergând direct prin praf,
Citeşte pe platformă termometre,
Şi giruete, şi heliograf.

De eşti atent şi îi asculţi cuvântul
Când îţi vorbeşte din televizor,
Vei şti a doua zi cum bate vântul
Şi de ce simţi că oasele te dor.

Iar dacă după zile liniştite,
Urmează ploi, oraje, meteori,
Nu stă pe gânduri, ci urgent emite,
Coduri de vreme şi avertizări.

Tot ce-i în atmosferă bine ştie
C-o simplă apăsare pe-un buton,
Şi e prezent mereu la datorie
Netulburat, ca ochiul de ciclon.

poezie de Octavian Cocoş (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai treci din când în când prin viaţa mea...

Dacă un gând fărâmiţat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viaţa mea.

Dacă mai poţi privi aceeaşi stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viaţa mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viaţa mea...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi purtam nume de floare

la naştere, moartea ne dă nume de flori
şi noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le ştie mereu aproape

sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt şi zile viforoase când ajunge cu braţele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
şi să ne aştepte-înflorirea ca să ne culeagă

"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă ştie şi cine mă vrea
trebuie să vină şi să mă ia...."

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri ascunse

De stăm să medităm în treacăt,
Omul ascunde multe sub un lacăt,
O siguranţă vrea să aibă-n minte,
Deşi nimic nu duce în morminte.

Imaginea-i impune o prestanţă,
În jurul lui observă ignoranţă,
Intimitatea nu-i stă în cuvinte,
Romantic este, dar nu se dezminte.

Misterul conştiinţei stă pitit în gând,
Posesiv, discerne ca omul flămând,
Iar gura poate încuia cu cheia,
Până rezolvarea aprinde scânteia.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metroul

Tren de oraş, închis în subteran,
Şi condamnat să stea ascuns pe viaţă,
Ai vrea şi tu traseu aerian
Sau dacă nu, măcar de suprafaţă.

Că toată ziua mergi doar prin tunel,
Dar nu te-ncântă c-ai viteză mare,
Ci ai dori să poţi ieşi niţel
Să te-ncălzeşti ca şarpele la soare.

Şi ştiu că eşti mereu nemulţumit,
Că niciodată în al tău voiaj
Din zori de zi şi pân' la asfinţit
N-ai şansa să priveşti un peisaj.

De-aceea aprig şinele scrâşneşti,
Te clatini şi-ai o inimă meschină,
Să te răzbuni ai vrea, însă greşeşti,
Căci călătorii nu au nicio vină.

poezie de Octavian Cocoş (22 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai căţărat pe munte şi vezi bine,
Că poţi privi până departe-n zare
Profiţi acum de zilele senine
Şi te gândeşti la lucruri viitoare.
Dar nu te-atrage numai peisajul,
Ci îţi scrutezi şi propria fiinţă
Că din vechime acesta e mesajul:
"Când te cunoşti e totul cu putinţă".
Dar dacă îţi lipseşte viziunea
Planurile tale n-au nicio speranţă,
Şi-oricât de bună este acţiunea,
Ea izvorăşte doar din ignoranţă.

Chiar dacă-i greu, să urci pe culmi înalte,
Nu sta în vale, că nu vezi departe.

poezie de Octavian Cocoş (4 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examenul de mort

Când o să dau examenul de mort
Şi o să-l iau, trecând în nefiinţă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ţii în loc nu-i cu putinţă.

Nu te mâhni, nu te schimba la faţă,
Că timpul înapoi nu poţi să-l dai,
Mergi înainte prin această viaţă
Şi bucură-te mult de tot ce ai.

Să nu verşi lacrimi calde şi amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naşte şi pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.

Şi dacă doru-n piept ţi se va zbate
Să nu îmi cauţi sufletul pe sus,
Nici prin articole şi doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.

poezie de Octavian Cocoş (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua mamei

E unică ca şi viaţa, nu poţi s-o schimbi, doar s-o-nţelegi
Si poate vrea din când in când să-i aminteşti că o iubeşti.

E mama ta si te-a crescut cum a putut.... o fi greşit...
E om si ea ca fiecare, n-o judeca, fii mulţumit!

Cu mâna ei ocrotitoare, ca aripa, te-a-mbrăţişat,
Adu-i de ziua ei o floare, fă-ţi timp să-i spui că n-ai uitat.

Au fost si zile, au fost nopţi când n-a dormit gândind la tine
Poate-ai plecat demult de-acasă si drum iti e prin ţări străine

Adu-ţi aminte.... fiind copil, privirea ei iţi da viaţă
Nu e târziu să-i ceri un sfat şi să asculţi ce te invaţă

Si dacă-n lume cineva există să-ţi dorească bine
Să ştii că numai mama ta se va gândi mereu la tine.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile frumoase se termină pe plaje pustii, acolo unde răutatea oamenilor nu ajunge niciodată.

Vasile Gavrilescu în Parabole (martie 2008)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

nu doare
de aceea trecând
rănile sale
sunt doar amintiri
atâta doar
că ia cu el
şi duce departe
doar el ştie unde
cea mai importantă parte
a vieţii noastre
poate cândva
nu se ştie când
ne vom reîntâlni
cu tot ce-am făcut
am zis am urât
iubind trecând
uitând aşteptând
să fie oare
în ziua aceia
o altă înviere?
sub care cer
spre care mântuire
se îndreaptă el visul?
toate acestea
sunt doar închipuiri
aşa să ştii
tu cel care treci
neştiut
însingurat călător
prin ploaia rece
a propiilor tale închipuiri

poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

Tu nu ştii despre timp, decât că trece,
Da-n urma lui ce lasă, nu vei şti,
Cu măreţia vrei a te petrece,
Dar toate-s numai până într-o zi!
Pluteşti prin nori când bolta e senină,
De plumbul norilor te-ascunzi în vânt,
Nu eşti nici tu, nici viaţa nu-i de vină...
Cine-i de vină, noi nu vom şti nicicând!
Visezi mereu doar soare peste toate,
Şi crezi că lumea toată e un rai,
Alergi să le cuprinzi, dar nu se poate...
Ce n-ai avut vreodat' nu poţi să ai!
Pluteşti trecând peste hotarul lunii,
Simţi cum văzduhul este doar al tău
Calci peste sufletul ce ţi-l dau unii...
Dar mai târziu apar păreri de rău!
Nu te-ntrista, pribeagule prin lume,
Dacă singurătate e atunci
Când vrei să îţi găseşti un loc anume
Şi nu găseşti decât un cuib de cuci...
Nu te uita urât la iarna care
De tâmple ţi s-a agăţat discret,
Târziu este acum pentru o-ntrebare
Care doar un pribeag o poartă-n piept!

poezie de Lili Şipoteanu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 14

De multe ori e bună ezitarea
Stai şi priveşte, vezi ce e mai bine,
Nu imita ca un copil purtarea
Celor din jur, ci fă mereu ca tine.
Iar dacă mii de oameni sar în hăul
Căscat adânc, crezând că pot să zboare
Tu pune înaintea faptei răul
Nu te-arunca în gol, mai ai răbdare.
A vrea să fii doar primul e trufie,
Şi viaţa uneori elanu-ţi curmă,
Dar cine-i înţelept, prea bine ştie
Că adevărul nu e dat de turmă.

Graba nu-i bună, stai şi cercetează,
Nu fi o oaie, ţine-ţi mintea trează!

poezie de Octavian Cocoş (11 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni pe veci...

Şi chiar de trece timpul
În minte îţi am chipul
Simt că într-adevăr trăiesc
Doar dacă pot să te privesc

Când te-am văzut întâia dată
M-am întrebat dacă eşti adevărată
Şi ce am făcut în astă viaţă
Să merit să cunosc aşa o fată

Trecut-au clipe şi zile în van
Fără să pot în braţe să te am
Să te privesc adânc în ochii-ţi trişti
Să-ţi mulţumesc doar pentru că exişti

Ce pot să fac cu timpul care trece
Când e aşa de trist şi rece
Aş aduna puterea din întregul univers
Să fac pământul să se-nvârtă în alt sens
 
Să îl oprim ca-ntr-o fotografie
Iar în fundal de-ai vrea să fie
Doar două siluete-mbrăţişate
Noi doi prin timp, către eternitate

Am alergat în viaţă după mirajuri efemere
Un singur lucru îmi mai dă putere
Un vis ce vrea să fie realitate
Mână în mână să mergem mai departe

De par cam desuet şi prea poet...
Că te iubesc este un lucru cert
Nu îţi vorbesc în termeni seci
Sunt... promisiuni pe veci...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii din apus

De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aş putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aş ruga:
Nu ştie ce e plânsul, îşi vede calea sa.

Îl ştiu, îl simt şi-l înţeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace

Cum aş putea, când Soarele apune,
Din roua dimineţii, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu eşti prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?

Cum aş putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu ştiu!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să intri în peşteri

Să intri în peşteri
doar atunci când
ecoul timpului
ţi se va răsfrânge
în priviri.
Să intri în peşteri
ca să-ţi strigi
dragostea
şi s-o auzi
doar tu
în ecoul trăirii.
Să intri în peşteri
ca-ntr-un altar
unde puritatea înseamnă
iubire.

poezie de Sofia Dobre din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!