Examenul de mort
Când o să dau examenul de mort
Și o să-l iau, trecând în neființă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ții în loc nu-i cu putință.
Nu te mâhni, nu te schimba la față,
Că timpul înapoi nu poți să-l dai,
Mergi înainte prin această viață
Și bucură-te mult de tot ce ai.
Să nu verși lacrimi calde și amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naște și pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.
Și dacă doru-n piept ți se va zbate
Să nu îmi cauți sufletul pe sus,
Nici prin articole și doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.
poezie de Octavian Cocoș (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.