Și purtam nume de floare
la naștere, moartea ne dă nume de flori
și noi trebuie să avem grijă de grădina ei
pentru că ea atât de mult a iubit florile
încât vrea să le știe mereu aproape
sunt zile când aduce acasă buchete întregi
dar sunt și zile viforoase când ajunge cu brațele goale
dar nici măcar asta nu o împiedică să ne pună nume de flori
și să ne aștepte-înflorirea ca să ne culeagă
"într-o grădină, de soare plină
sunt doar o floare mirositoare
cine mă știe și cine mă vrea
trebuie să vină și să mă ia...."
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.