Ottilia Ardeleanu

Etaloane

îmi măsor înălțimea cu tristețea
la fel
încap în aceleași haine
garderoba gri-șobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin niște țări străine
cărora nu le cunosc limba și nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
și cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru așa cum mă umple sufletul tău dimineața când mă ademenești la o cafea cu vorbe bune și aromă dulceagă

îmi măsor simțămintele față de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ține la distanță străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin față zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
și-mi dezinfectez amintirile cu o substanță înțepătoare

îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
o dor oasele tușește sec respiră greu
îi dau lacrimi aseptice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Citate similare

Cobor și urc

Când toți ceilalți consultă ceasul,
Eu timpul mi-l măsor cu pasul,
În metri... de secunde îl parcurg,
Din zori de zi și până în amurg.

Eu somnul mi-l măsor în vise,
Ce-s după pleoapele-culise,
Și-ascund o noimă de povești,
În care simt cum mă iubești.

Dorința mi-o măsor prin fapte,
Și-n miez de zi, și-n miez de noapte.
Din toate, câte am râvnit,
Doar prea puține am reușit.

Eu gândul mi-l măsor prin riduri,
Și îl aștern pe filă-n rânduri,
Pășind pe strania mea cale –
Cobor la deal și urc la vale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Ochi în ochi cu toamna

Măsor clipele cu frunze

măsor clipele cu nori

tainele nu sunt ascunse

doar cu frunze le cobori

Măsor clipele cu nori

măsor clipele cu mine

am greșit de-atâtea ori

și iertarea nu mai vine

Măsor clipele cu mine

tainele nu sunt ascunse

strălucesc printre ruine

măsor clipele cu frunze

Măsor clipele cu nori

suflete doar tu nu mori

poezie de din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Un telefon divertisment

afară vremea era de basm
ușor trasă pe sfoară
sau ca un ciorap de femeie peste chipul unui bărbat fermecător
în rest fumigenă și confeti

am câteva chestiuni importante de rezolvat
cum ar fi capul acesta pe care îl port cu mine zi de zi
ar mai fi pisica vecinului
care în fiecare dimineață îmi dă
firește bună dimineața
îi răspund politicos printr-un miau
blocul se prăbușește
ridic din umeri privesc pe geamul din bucătărie
el face cele mai bune clătite din lume - îmi spun în gând
îi măsor pasul dintre frigider și aragaz
apoi strâng într-o cutie lucrurile vechi
le expediez pe o adresă oarecare
telefonul sună
este mama
care mă așteaptă de cinci săptămâni
într-un zepelin
să-mi dea vestea cea mare
că nu mai avem niciun vecin și că tata s-a pierdut
prin casă
în regulă îmi achit datoriile
de mâine mă mut în altă dimensiune

poezie de din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ion, inscripția de pe mormântul lui tata

în dimineața aceea când ceața împânzise
bătăile clopotului uitat netras
de multă vreme
și-a legat
sufletul cu nojițe apoi
s-a dus în lumea în care
tăcerea înnobilează sămânța

urma numelui său dăltuit pe flacăra
lumânării încă nestinsă
îmi apropie privirea
orbecăi prin hățișuri și lacrimi
pașii nu mă duc niciunde
respir greu din ce în ce mai greu
la capăt de lumânare doar o liniște
s-a mutat într-o durere și
croșetează cu fir de păianjen
îmi trag sufletul și-mi promit
că o să mă-ntâlnesc cu moartea
care i-a furat viața
în anotimpul de deasupra luminii

dar dacă moartea
nu are aceeași grupă de sânge cu mine
o să trăiesc cu iluzia unei posibile întâlniri
și-n fiecare duminică o să descifrez
urmele celui care a fost...

de fapt e cea mai veche amintire pe care
o mai am de la tata

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cine-i străinul?

Te plimbi prin mine, iubire

Prin râuri fără poduri

Prin orizonturi străine

Cu umbrele reci ascuțite

În furci tăcute și caudine

Călugăr mirean delirând

Te lapezi de aripi și din lumini

Zvârlești schelete de cuvinte

Pe care le-am uitat, flămând

Ți-e trupul izbit de sânge viu

Din noaptea ta faci bisturiu

Și-ți tai aripile din matricea vieții

Să te naști încă o dată din alba

Lumină verticală a dimineții

Fără răni cântătoare,

Pururea eternă mirare

Pasăre rară fără cușcă

Praful de pușcă, cuvintelor

Rană le fac, când pasăre

Și piatră tac, cine-i străinul

Ce se hrănește cu stele

Și umblă pe câmpia inimii mele?

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă mohorâtă

E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.

Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.

Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel care sufletul își respectă, cinstește, față de trup adoptă o atitudine corectă și îl îngrijește, prin post și rugăciune îl sfințește; etică, eleganță și frumusețe radiază prin toate moleculele, celulele, porii, ținând la distanță praful, cleiul și norii unei purtări necuviincioase, soioase.

aforism de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lao Tse

Vorbele mele sunt ușor de-nțeles și ușor de urmat însă în Subceresc nimeni nu poate să le-nțeleagă și nimeni nu poate să le urmeze. Vorbele mele au un strămoș, faptele mele au un stăpân, însă oamenii nu știu acest lucru și deci nu mă cunosc nici pe mine: cei care mă cunosc sunt puțini și tocmai de aceea sunt vrednic de prețuire. Prin urmare Înțeleptul haine grosolane îmbracă dar în sân ține jadul.

în Cartea despre Dao și Putere
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tao Te Ching. Cartea despre Tao si calitatile sale" de Lao Tse este disponibilă pentru comandă online la numai 14.00 lei.
Ottilia Ardeleanu

M-am izolat în locul cel mai frumos din lume

pandemia m-a surprins în inima ta
virusul iubirii se preumbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai știu de ce
plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie și
ultimul volum tipărit
voind să ți-l dăruiesc față în față

ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacția de umanitate
cum ceea ce citești pe chipul unui om
la aceeași masă
când totul se transmite prin genunchii lipiți dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ți se pare că vezi printr-un ecran
decisesem acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori la acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aștrii se pitulau când după lună când după aripa inimii mele

de atunci mă alimentez cu firea ta
ai o bunătate crocantă la cafea privirea ta e dulce
îmbrățișarea pâine caldă
nu-mi lipsește nimic
citesc în papilele tale cele mai frumoase cuvinte de dragoste
de gustul cireșelor de mai

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă te trezești dimineața și ești îndeajuns de sănătos, ești binecuvântat față de milioanele de oameni care nu vor supraviețui până la sfârșitul săptămânii. Dacă ai mâncare în frigider, haine cu care să te îmbraci, un acoperiș deasupra capului, un loc unde să dormi, ești mai bogat decât trei sferturi din populația lumii. Dacă ai bani în bancă sau în portofel, ești printre primii 8 % dintre cei mai bogați oamenii ai lumii. Dacă îți ții capul sus cu un zâmbet întipărit pe față și ești cu adevărat mulțumit, ești binecuvântat, pentru că majoritatea oamenilor ar putea face asta, și totuși n-o fac.

în Cheia
Adăugat de Emanuela AranyosSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie

Sunt o pasăre

de pradă cuprinsă de pasiune
zbor deasupra mării
ca un vis frumos mă văd
pescuind balene de material
plastic dat cu antiderapant
mă rotesc în jurul soarelui
și un frig hipnotic trage de la vest
chemarea-mi nimeni n-o aude
măsor cu sufletul nisipurile
ce se aștern sub mine
bat din aripi într-o mișcare
interpretabilă și rece este apa
sunt o pasăre de pradă strig
pescărușilor de lut nears

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Velea

Da, sunt gelos!

Sunt gelos
pe toți bărbații care au poftit la
carnea-ți fragedă
abia așteptând să-și înfigă dinții
în icoana mea

Sunt gelos
chiar și pe mine
cel din tinerețe
care te dorea de la distanță
până urla aerul nopții

Sunt gelos
pe fiecare fir de iarbă care ți-a mângâiat talpa –
pe mine nu m-ai călcat niciodată atât de blând

Păcatele mele, sunt gelos
pe ploaia ce te udă până la piele
înviorându-ți florile

Sunt gelos
și pe vântul ce ți se strecoară în cosițe -
îi simt parfumul de câte ori te sărut

Drace, sunt gelos
pe țânțarul care ți-a supt sângele
după ureche

Sunt gelos
pe toate bucatele care îți intră-n gură -
ele îți gustă limba

Zilnic sunt gelos
pe scaunul ce te ține –
stai mai bine în poala mea
nu mai spune că n-ai timp de nebunii

Sunt gelos
pe pruncul care ți-a mușcat sfârcurile cu nesaț
și care astăzi mă strigă prin casă
(Bine, fie! – pentru asta o să ți le iert pe toate!)

poezie de (3 octombrie 2016)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton ponderat

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Leonte

Stabilitate

Mă joc. Cuvinte indirecte
Arunc oricui. În serios, în glumă
Purtarea mea n-o știu de bună
Nici versurile cum sună,
Concrete.

M-astâmpăr. Oare, crezi?
Că jocul ăsta-l voi sfârși
Și că-ndrăgostit n-aș fi
De tine poți s-o știi
Și poți să crezi.

N-am terminat. Abia încep
Să simt pulsația vieții,
Să măsor seninul dimineții,
În înflorirea tinereții
Dar nu pricep.

De ce tu rămâi mai gânditoare
Privind în ochii mei adânc?
Vezi lacrimi, dar nu plâng.
Și de mă clatin când și când
Sunt în picioare.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Spre sfârșit

spre sfârșitul anului nu mă mai impresionează
ornamentele stradale ba chiar mi-e milă
de copacii înfășurați în becuri colorate
sperie porumbeii care până mai ieri
stăteau agățați ca niște cearșafuri înghețate
închid termopanele și-mi pun și dopuri în urechi
mă dor timpanele de un timp
manelele au fost drastic înlocuite cu sirene
ceața lui decembrie este sfâșiată
iar după ce iese un deget de soare să tasteze
câteva grade în plus minciuna că s-ar putea schimba
ceva între oameni e cât casa poporului
pun baterii noi ceasurilor din casă
ticăitul lor absurd nu face față infernului de-afară totuși
timpul se derulează prin forfecarea a două limbi
străine de mine viața și moartea
se întâlnesc pe cadrane atât de des că
am obosit de atâtea dispariții
prietenele mele telefoanele zilnice
puse pe speaker nu mă lămuresc prea mult
nici prea mari speranțe nu-mi dau
pleci de nebunie și ajungi purtător de ceva
invizibil și rău de nu mai ai aer
esti transportat de colo-colo
pe cântecul mortal al sirenei cu fleșuri colorate
la ce bune beculețele suspendate pe crengi
motive de bucurie nu mai există
durerea poartă mască și costum se ferește de boală
de parcă atacatorul nu te poate lovi pe la spate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumuseți care deschid tâmpla mea

Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții – frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrim㠖 o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.

Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții – frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.

poezie de din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Despărțire

Pășesc, ca de fum, prin toamna de ceață,
Strivind în străfunduri un geamăt durut;
Dar am dat cu câteva lacrimi pe față
Și m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

E ultima oară când vorba ta doare
- Minciuna ta-i tristă, îmbrăcată-n șoptit –
Zadarnic mă strigi, în glas cu mirare,
De parcă n-ai crede că totu-i sfârșit.

Atâtea reproșuri și atâtea cuvinte,
Dar poate niciunul dintre noi n-a iubit...
Privirea mea-i goală, privirea ta minte –
Și toate-s ca naiba în amurgul cernit.

În toamna pâcloasă, vei plânge o vreme,
Cu aspre litanii mă vei prohodi,
Șopti-vei alinturi, striga-vei blesteme –
Da-n brațe străine, apoi, vei fugi.

Și eu, pentru tine, voi fi amintire –
Și tu, pentru mine, vei fi doar trecut...
Am dat cu câteva lacrimi pe față
Și m-am spălat de sărutul tău prefăcut.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopțile, indiferent de anotimp,
în care frumusețea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzește,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristețea grijulie în care s-a învelit
când știa că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soția mea,
mândria sărată care îmi mijește în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de
Adăugat de LerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Proximitatea fizică prin situarea față către față nu este neapărat o întâlnire. Întâlnirea este mult mai mult; ea înseamnă găzduirea celuilalt în noi, ospătarea unuia din altul la agapa dăruirii de sine. Este purtarea celuilalt în noi, primirea lui în spațiul intim al ființei noastre, e dansul a două eu-ri care se ating în ceea ce pare intangibil, care vorbesc fără a rosti cuvinte, care se aud chiar și atunci cand tac, care sunt împreună chiar și în distanță. Ajung să mă întâlnesc cu cineva când pe umerii mei am așezat pentru totdeauna povara lui, când rănile lui le poate unge până și cel mai banal cuvânt al meu, când reușesc cu îmbrățășarea mea să curm angoasele, căderile, neîmplinirile și tristețile lui și când pentru toate acestea nu cer nimic în schimb. M-am întâlnit cu celălalt când și el dorește să-și facă loc în mine și când lumea lui începe să fie decorată de cromatica ființei mele.

citat din (mai 2009)
Adăugat de mihai tudorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate ușile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reușit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aștept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reușit să o cunosc cu adevărat.

în In Tempora
Adăugat de Andreea BlânduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Sclipind la ultimul vagon" de Andreea Blându este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 26.40 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook