Cobor și urc

Când toți ceilalți consultă ceasul,
Eu timpul mi-l măsor cu pasul,
În metri... de secunde îl parcurg,
Din zori de zi și până în amurg.

Eu somnul mi-l măsor în vise,
Ce-s după pleoapele-culise,
Și-ascund o noimă de povești,
În care simt cum mă iubești.

Dorința mi-o măsor prin fapte,
Și-n miez de zi, și-n miez de noapte.
Din toate, câte am râvnit,
Doar prea puține am reușit.

Eu gândul mi-l măsor prin riduri,
Și îl aștern pe filă-n rânduri,
Pășind pe strania mea cale –
Cobor la deal și urc la vale.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Costel Zăgan

Ochi în ochi cu toamna

Măsor clipele cu frunze

măsor clipele cu nori

tainele nu sunt ascunse

doar cu frunze le cobori

Măsor clipele cu nori

măsor clipele cu mine

am greșit de-atâtea ori

și iertarea nu mai vine

Măsor clipele cu mine

tainele nu sunt ascunse

strălucesc printre ruine

măsor clipele cu frunze

Măsor clipele cu nori

suflete doar tu nu mori

poezie de din Cez(e)isme II (27 octombrie 2022)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Toamnă mohorâtă

E atât de mohorată toamna asta fără tine,
Încât și verdele în frunze sângeriu se stinge,
Pe aripe de vânt plutesc acum destine,
Iar prin clepsidre triste, dorul se prelinge.

Măsor de-acuma timpul în frunzele căzute,
Și-n gânduri ce gonesc necontenit spre tine,
Îți spun adio, ceasornic cu ore și minute,
Măsor de-acuma timpul cu frunze și suspine.

Plouă cu amintiri pe poteci triste, rătăcite,
Peste singurătatea-mi desfrunzită și adesea pală,
Îmi picură pe suflet cu frunze seci, zbârcite,
Ce cad rostogolindu-se pe-a timpului spirală.

poezie de din Gingășii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Rondelul durerii

(la un eveniment nefericit)


Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neștire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu știu cum să dau de știre.

Zile grele, nopți doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neștire.

Cu așa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri și-n pătimire,

Rostul nu mi-l mai găsesc.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar șoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai știu
și lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu și gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
și lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nțeleg,
parcă nu-s om întreg
și vina dau pe vântu-n șoapte,
nu știu s-aleg,
misterul să-ți dezleg
și lăcrimez în miez de noapte.

Îmi este dor
de-un gând cutezător
când ne-ndulceam cu mure coapte,
eu visător,
tu pasăre în zbor,
să lăcrimez în miez de noapte.

Deja-i târziu,
în gândul meu pustiu
nu mai găsesc nici fapte,
dar pun pariu
pe ce? acuma știu
să lăcrimez în miez de noapte!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mie

Că n-o iubesc și n-o ador,
Așa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârșitul să-l măsor
Și dragostei să-i pun hotare.

Disprețuindu-i măreția
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleși,

Că nimeni lanțul nu-mi doboară,
Că liniștea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Ottilia Ardeleanu

Etaloane

îmi măsor înălțimea cu tristețea
la fel
încap în aceleași haine
garderoba gri-șobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin niște țări străine
cărora nu le cunosc limba și nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
și cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru așa cum mă umple sufletul tău dimineața când mă ademenești la o cafea cu vorbe bune și aromă dulceagă

îmi măsor simțămintele față de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ține la distanță străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin față zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
și-mi dezinfectez amintirile cu o substanță înțepătoare

îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
o dor oasele tușește sec respiră greu
îi dau lacrimi aseptice

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Căminul

Căminul unde stau aș cere ca să-mi fie
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc.
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie
Și șuierat de vânt prin brazii ce-mi trosnesc.

Acolo eu aș sta să văd în depărtare
Cum soarele-mi răsare și-agale se ridică.
Apoi îmi asfințește și-o luna ce-mi apare
Sau să privesc pe boltă văzând o stea cum pică.

Acolo unde-i urmă de simplu trecător
S-ajungă într-o lume ce-mi aparține mie.
Acolo să trăiesc cu păsările-n zbor
Să n-am acum eu teamă de ploi sau vijelie.

Eu drumul îl măsor cu pasul pe-o cărare
În tălpi simțind doar iarba și cât de ud pământul.
Când se îngână-o zi cu noapte și-i răcoare
Eu simt miros de brad trezit ce-l duce vântul.

Căminul meu să aibă și-o glastră la fereastră
Să îmi culeg magie din roșul meu amurg.
Sau să miroas-a pâine dospită doar de casă
Și apa de izvor ce-i rece vreau s-o strâng.

Și de e vreme rece și timpul e ploios
Nu-mi pasă doară focul să îmi trosnească-n vatră
Căminul de pe deal ce-i mic și călduros
Eu îl asemuiesc cu un castel de piatră.

Să șuierare și vântul prin brazii ce-mi trosnesc
S-aud în zori de zi cântând o ciocârlie.
Acolo sus pe deal cu cer să mă-nvelesc
Acesta e căminul care aș vrea să îmi fie.

poezie de (octombrie 2015, Brăila)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

De mâine toamnă

Răsuflă vara ultima ei zi
prin parcuri băncile planează
iar apa în fântâni se aranjează
cu frunze aruncate de copii.
Mă torc de-un deget să măsor tot anul
copacii ne strănută umbre-n palmă
castanele-absolvente se destramă
în două desfăcute pălării.
Și tac
și mă trezesc din armonie
și cânt și pasul mi-l arunc în față
de mâine toamnă
o să fie
cu rece tot mai rece dimineață.
Să știi!
Să știi să-ți ruginești surâsul
dar tot la fel pe-aleea putrezită
să vii
să te îmbraci cu lacrimi călduroase
în ochi cărămizii
dar fericită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa începutului

Îmi bat în geam ramuri cu flori de măr...
Cu fericirea timpul mi-l măsor.
E pajiștea covor de verde crud...
Când ciripitul păsării ascult,
Izvorul se frământă-n așternut,
Strunind în vuiet albia de lut.
Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
S-au prins în gând, în suflete, în păr.

Îmi bat în geam ramuri de flori de măr...
Sunt astăzi ca o aripă în zbor.
Cu sufletul ating nemărginitul,
Sunt și apusul, sunt și răsăritul.
Înmuguriți în mine-s toți atomii
Și florile, și zările, și pomii.
Sunt însămi primăvară și lumină?!
Copacii-au prins în mine rădăcină.

Cu fericirea timpul mi-l măsor.
În lumi de vis mă-nalț și mă cobor...
E măru-n floare – mare de lumină...
Mi-au înflorit și caișii în grădină.
Mărgăritare-n salbe lucitoare
Grăbesc înspre căldură și culoare.
Ce simfonie sfântă, ce miracol!
Întregul univers e un oracol.

E pajiștea covor de verde crud...
Adorm și-n vis nuntirea i-o ascult.
O liră fermecată-i geana-n noapte,
Mă mângâie cu-ale tăcerii șoapte.
Sub ascuțișul lunii crește-n tihnă
Și se desface, mugur de lumină.
În evantai de stele se întoarce,
Descătușat de timpuri și de pace.

Când ciripitul păsării ascult,
Când dor de dor în vis și mă ascund,
Sunt un pian cu trup – claviatură
Și brațele-ncrustate în natură.
Am adormit – ecou sub flori de cais,
Spre a putea renaște-același vis.
De-aceea primăvară,-mi ninge-n păr,
În fiecare an, cu flori de măr.

Izvorul se frământă-n așternut,
E iureș oglindit în Duhul Sfânt,
Pământul tot e imn și catedrală,
Catapeteasma Mariei Fecioară.
Un înger și-a deschis spre începuturi
O aripă de stele și de fluturi.
Atâta pace se arată-n toate,
Că parcă-n lume nu mai este noapte.

Strunind în vuiet albia de lut,
Fulgerul clipei s-a topit de mult.
Răcoarea dimineților se-adapă...
Ni-i sufletul în limpeziri de apă,
Roză spălându-și tainica lumină,
Înmugurind de pace și de tihnă.
Coboară-ți fruntea! Primăvara lasă
Să fie-n tine ca la ea acasă.

Și plouă, plouă, plouă! Flori de măr
Mi-au nins în suflet și mi-au nins în păr.
De azi e iarăși liliacu-n floare –
O lume de parfum și de culoare.
Și ramurile s-au brodat cus stele...
Se-apleacă ramuri iar, cu giuvaere,
În lanțuri de liane se răsfață.
O lume, lumea mea, va prinde viață.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Frânturi de stea. Și arde în pridvor,
În geamul spart, lucind ca o oglindă
O flacără, iar eu crestez în grindă,
În alte timpuri, altă primăvară,
Ce peste lume, ca un vis coboară.
Horă de flori, de cântec și lumină,
Pe câmp de verde crud de muselină.

S-au prins în gând, în suflete, în păr,
Și plouă, plouă, plouă, flori de măr.
Strunind în vuiet albia de lut,
Izvorul se frământă-n așternut.
Când ciripitul păsării ascult
E pajiștea covor de verde crud.
Cu fericirea timpul mi-l măsor
Și-mi bat în geam ramuri de flori de măr.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi despletește părul

te măsor cu lumina
iubite

mi-a crescut sub cristalin
un copac albastru
și un înger ce-și spune Nitael...
- eu sunt splendoarea lui Dumnezeu
cântă el
eu te măsor cu lumina iubite
și tremur
de parcă azi
e facerea lumii
coacerea merelor albastre
în sânul sufletului meu...

mirosind a sferă
cineva îmi despletește părul...

poezie de
Adăugat de Ramona IrimieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Adi Conțu

Fir de nisip

Se scurge timpul în clepsidră,
Dispar secunde furibund,
Spre o tăcere insipidă
În care pasul mi-l afund.

Fir de nisip născând momente,
Ce-mi par mereu de neajuns,
Prea multe scări, prea multe trepte,
Prea mulți de dacă până sus.

Le urc, dar parcă merg la vale,
Spre un adânc nesuferit,
Chiar de nu vreau, e doar o cale,
Mă-ntorc de unde am venit.

Și tot alerg finalitatea,
Sperând că poate-i început,
Uitând că viața-și cere partea,
Iar eu nu-i dau ce ar fi vrut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Seneca

Soarta, în fața celor foarte lași se dă înapoi, de parcă ar spune: "De ce să mi-l aleg pe acesta drept adversar? Va lăsa armele jos deîndată, împotriva lui nu va fi nevoie de toată puterea mea; o amenințare ușoară îl va izgoni. Nu este în stare să-mi susțină privirea. Mai bine să caut primprejur un altul cu care să pot porni la luptă. Îmi este rușine să mă măsor cu un om pregătit să se dea bătut.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Four Tragedies and Octavia" de Seneca este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -68.00- 26.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Nu vreau

Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viața să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.

Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieții n-a fost bun
și m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecății am să mă supun.

Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.

De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dilema vieții

Sunt o clepsidră.
Timpul curge prin mine.
Stau,
pe masa lumii
și măsor timpul.
Cât a trecut?
Oare cât va mai trece
până mă va-ntoarce
s-o iau de la-nceput?!
Dilema vieții

poezie de din Versuri (2012)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capcana

Firul de praf scurgându-se
Conform cu legea gravitației...
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau un timp...

Alături un ceas numără secundele,
Sacadat, un ac metallic se rotește.
Plictisit, neavând altă treabă
Întorc ceasul cu susul în jos,

Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.

Privesc secundele cum trec,
Minute în șir, aproape imperceptibile,
Ore întregi devenind amintiri
În același sens de rotație...

Privesc clepsidra pe jumate goală
Și mă grăbesc s-o întorc cu susul în jos.
.............................................................
Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antoine de Saint-Exupery

Puțin îmi pasă de lumânarea groasă! Doar după flacără îi măsor calitatea.

citat clasic din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Frumoasa poveste a Micului Print" de Antoine de Saint-Exupery este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.00- 34.99 lei.
Vivian Ryan Danielescu

Casa sufletului

Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat

Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperișul pun din veselie
Pereții din iubirea ce o am

Și piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit

Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc

O casă a sufletul se înalță
Fără pereți si groase temelii
Un suflet să iubească învăță
Aud în noapte luminile inimii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Valoarea profeților o măsor după capacitatea lor de îndoială.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Nu îmi măsor viața după cantitatea de bani pe care o fac. Alții poate o fac, dar cu siguranță nu este cazul meu.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Erotică în miez de noapte

Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele și prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Și te las să-mi scotocești chiar prin gândurile toate, știi că-n toate doar tu ești, nimeni nu te poate scoate...
Și mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe și te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter și-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îți las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Și când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook