Sunt o pasăre

de pradă cuprinsă de pasiune
zbor deasupra mării
ca un vis frumos mă văd
pescuind balene de material
plastic dat cu antiderapant
mă rotesc în jurul soarelui
şi un frig hipnotic trage de la vest
chemarea-mi nimeni n-o aude
măsor cu sufletul nisipurile
ce se aştern sub mine
bat din aripi într-o mişcare
interpretabilă şi rece este apa
sunt o pasăre de pradă strig
pescăruşilor de lut nears

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt în stare

să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet şi abia respir
privesc cum se măreşte distanţa
de ţărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
şi până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghiţit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece şi paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu are omul aripi? Ce-ar însemna o pasăre de pradă care gândeşte?

Vasile Ghinea
Adăugat de Vasile Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Miroase a toamnă rece, în jurul meu acum
Afară-i frig şi plouă şi nimeni nu-i pe drum,
Rămâne-o vară-n urmă, cu ea mă trec si eu
Iubirea de-altadată s-o mai găsesc e greu,
Afară-i frig şi plouă, şi-i gol sufletul meu.
Neliniştea m-apasă, sunt singură acum,
Afară-i frig şi plouă şi nimeni nu-i pe drum.
Singurătate rece te-ai cuibărit în mine
Iubirea de-altădată o-aştepţi şi nu mai vine.
Miros de toamne reci, în jurul meu plutesc...
Iar soarele lumină încet vechiul pervaz,
O rază îmi mângâie, timid al meu obraz.
N-aştept nimic anume, vreun dar împărătesc
Emoţii, sentimente, acum mă copleşesc,
Să fie iarăşi vară e tot ce îmi doresc.
Că una este vara, cu al ei soare cald
Udată-n sentimente şi-n amintiri cu drag.

poezie de Mariana Simionescu (7 octombrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în faţa mării

Parcă marea se varsă în cer, e atât de întunecată,
Parcă însăşi vocea mea pe această faleză pustie
Ar fi şuierul mării. Cuvinte aruncate în valuri
Şi în văzduh, ca dintr-o pâlnie vorbitoare,
Ca dintr-un laringe de piatră,
Nu le aude nimeni şi nici nu le înţelege,
Sorbite de apă, de vânt, ca de o pungă,
Ca de propriul lor sens. Strig
Singur în faţa mării, şi în faţa mea
Eu îmi strig mie.
Privesc ţărmul pe sute de kilometri distanţă:
Din loc în loc oameni singuri
Care nu mă aud. Marea
Loveşte digurile, faleza, vapoarele. Şi strig, şi strig,
O muzică uriaşă se rostogoleşte spre mine.

poezie de Mircea Florin Şandru din Faţa ascunsă (2010)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura diferenţă între politicienii mioritici şi animalele de pradă este că animalele de pradă pradă mai puţin.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (15 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă vântului

smintit de ceasul târziu revărsat
peste mine ca o pedeapsă
mă bate grozav la cap ce cazne
îndur de dragul unui firicel răcoros

ridic odă unui vânt care aduce
zvonuri zi şi noapte pe-un liman
nisipos cu miei de material plastic
aproape albastru în bătaia soarelui

vântul mângâie tot ce iubesc
de aceea merită să-l slăvesc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul de la ora cinci

Mă minunez, plutind pe-un cer închis,
De clipe-n zbor, cu aer de paradă,
Ce se-mbulzesc la porţile de vis
În care sunt primite ca o pradă.

Am aripi ce-mi zvâcnesc în tâmple-a zbor,
Sau poate-a naufragiu-n mări de sânge
Al unui timp când gândurile mor
Şi nimeni, dintre ceţuri, nu le strânge.

Arunc mirări albastre-n jurul meu,
De-acolo, de prin cerul de cuvinte,
La voia unui zar lipsit mereu
De cifre-n întunericul din minte.

Ajung şi eu la porţile de vis,
Dar dincolo de ele-i o trezire
În clipe care nu s-au sinucis
Şi-mi fac un ceai cu-aromă de uimire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, i-am spus unui pescăruş să-mi dea o pereche de aripi. Voiam să zbor. Aşa, ca el. Deasupra mării.
– Tu n-ai nevoie de aripi! mi-a răspuns, căutându-şi un loc pe nisipul mării... Cât timp suflă viaţa în tine, ai aripi! Doar trebuie să le simţi, să le întinzi şi să te înalţi...

Vali Şerban în Iartă, crede în tine şi mergi mai departe (2021)
Adăugat de Vali Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea din Colivie

Pasărea liberă saltă
pe aripi de vânt trăind momentul
şi pluteşte în aval
până se termina curentul
îşi înmoaie aripile
în razele portocalii ale soarelui
şi îndrăzneşte să revendice cerul.
Dar o pasăre care pândeşte
din colivia ei îngustă
rareori poate vedea prin
zăbrelele furiei ce o gustă
aripile îi sunt tăiate şi
picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.
Pasărea liberă se gândeşte la o altă adiere de vânt
la vânturi uşoare, favorabile, printre copacii suspinând
şi la viermi graşi aşteptând-o pe iarba zorilor luminoşi
şi numeşte al ei tot cerul frumos.
Dar o pasăre în colivie stă pe mormântul viselor
umbra ei strigă într-un ţipăt de coşmar mistuitor
aripile îi sunt tăiate şi picioarele legate
îi rămâne doar vocea să cânte.
Pasărea din colivie cântă
cu un tril înspăimântător
despre lucruri necunoscute încă
cuprinsă de dor
iar melodia i se aude
pe dealul îndepărtat în ecou
pentru că pasărea închisă
cântă despre libertate.

poezie clasică de Maya Angelou, traducere de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul ca o pradă

Las visul pradă nopţii,
În care-ai apărut,
Şi ochilor adînci -
Să-ascundă-al tău sărut.

Ce mi l-ai dat în vis
Şi mi-ai cerut dovezi,
Să jur că-i paradis,
Să cred că mă mai vezi.

Las visul pradă vremii,
Cînd noaptea mă-nfioară,
Şi vreau să ştiu, aevea,
Ce gînduri te-mpresoară.

Las visul pradă zilei,
În care-mi reapari,
În umbre de scîntei
Mă retopesc, dispari.

Şi nu te mai aprind
Cu focul meu, uşor,
E ziuă şi mi-e teamă
Să pot să mor de dor.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresare

şi priveşte spre copaci
se aude un foşnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
şi-a scos cuţitul şi pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
şoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foşnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el
-ce fericire! ce şansă! o
raritate (!?) -

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Mi-e sufletul un zbor de libelule,
Ce bulversează peste lacuri ceaţa
Comprimând timpul rece în pendule
Şi reformând, în profunzime, gheaţa.

Mi-e sufletul un zbor de rândunele,
Ce bate-n anotimpuri cu aripa
Desferecând copacul de inele
Şi desprinzând prin orizonturi clipa.

Mi-e sufletul un zbor de cărăbuşi
Ce trage înserarea pe colină,
E un liant al polilor opuşi,
E pegas adăpându-se-n lumină.

Mi-e sufletul un zbor de pescăruşi
Vorbind mereu cu marea în surdină.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este, pur şi simplu, cea mai formidabilă fiară de pradă şi, realmente, singura care îşi pradă sistematic propria specie.

definiţie celebră de William James
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem bancnote pe suport de material plastic

Bani de plastic, daţi pe piaţă,
Au valoare colosală:
Rezistenţi, au altă faţă
Şi ce bine se mai spală!

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

fata morgana -
nisipul adus de vânt
antiderapant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subalternii se rotesc în jurul şefului ca planetele în jurul Soarelui.

aforism de Mihai Cucereavii
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocolesc

autostrada soarelui în drumul
spre marea eliberare
dintr-un motiv stupid
îmi zâmbeşte în colţul geamului un colţ
de cer insuportabil de albastru
îmi pipăi arma dintr-o mişcare
a cotului pe jumătate amorţit
pe jumătate adormit de la lovitura primită
la radio se aude jazz şi simt
nevoia îmi dă comandă scurtă
să aprind un trabuc
vă imaginaţi un trabuc aprins
în maşina care ocoleşte
autostrada soarelui (?!) acoperită
de lumina insuportabilă
un clişeu aproape clasic
maşina prinde viteză pe lângă vântul
care fluieră melodia
nimeni nu zice nimic
tăcerea lor e suspectă
mi-aş scoate arma să-mi revină entuziasmul
deschei haina cu mişcări aprinse
nimeni nu aprobă gestul meu
însă nu primesc reproşuri
când simt arma-n mână mă simt puternic
atunci autoritatea colcăie în vene
pulsul creşte şi mă transform în alt om
maşina se ţine de şoseaua prost asfaltată
drumul se îndepărtează de autostrada soarelui
ocolită de mine într-un mod stupid

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eschimoşii cărau

bucăţi de soare în ligheane
de tablă de la iglu-magazin
cu de toate la preţuri diferite
în iglurile de familie
le târau prin zăpada tasată
de urşii albi achiziţionaţi
pentru treburile săteşti

aşezau lumina soarelui în mijloc
după instrucţiunile de folosire
care aşteptau în cutiile cu bere

eschimoşii cărau ligheane
de material plastic pline cu larmă
păsărească înghesuită în fugă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pământul ar fi acoperit de păduchi, ca malul mării de fire de nisip, stirpea umană ar fi nimicită, pradă unor înfiorătoare dureri. O, ce privelişte! Iar eu, cu aripi de înger, neclintit în văzduh, s-o contemplu!...

Contele de Lautreamont în Cântecele lui Maldoror. Cântul al doilea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...

Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conţinut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!

Seringi, aburi de sânge şi alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viaţă, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu ştiu ce să Te rog!...

Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunţare;
Mă simt încă pradă sieşi sângerând!

Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecţii cu lumânări şi cruci şi morţi...
Din patul rece trupul rece alţii-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoţi?!

Un drum printre îngeri; lumină orbitoare;
De-atâtea aripi mă prăbuşesc în alt zbor...
Întind unii mâinile sub trupul peste care
Cineva aşează o floare şi-şi frânge-un fior!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!