Servitoarea

Platoul pe care mi-a servit cina era oval,
Neted şi lucios ca lemnul de santal:
Peşte, alb la fel ca spuma mării,
Aromat cu piper auriu ca geana zării;

Vin de palmier care se scurge, alb-verzui,
Printre buzele dulci, deschise-ale palmierului.
Dar cine-ar putea bănui sau enumera, ehei,
Nenumărate alte lucruri servite de-ochii ei?

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A folosi lemnul de santal pentru el însuşi şi singur, ar fi oarecum "un santal de mizerie..."

citat din Serge Lutens
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Febra mării

Trebuie să plec pe mare iar – sub mine marea, deasupra-albastrul cer –
O corabie zveltă şi o stea să-mi lumineze calea-i tot ce cer,
Clicul cârmei, cântecul valului şi vela albă vibrând în vântul mării,
Şi ceaţa gri pe-obrazul apei, şi zorii gri pe geana zării.

Trebuie să plec pe mare iar, mă cheamă refluxul cu glasul lui sonor,
E-un chiot sălbatic, un strigăt clar pe care nu-l pot să-l ignor;
Şi tot ce cer e-o zi cu vânt şi cu nori albi plutind pufoşi pe cer,
Şi spuma mării-împrăştiind albi fluturi, şi, chemând, un pescăruş stingher.

Trebuie să plec pe mare iar, spre-o viaţă de ţigan nomad sau de-albatros,
Pe drumul pescăruşilor şi-al balenei – unde vântul e-un cuţit tăios;
Şi tot ce cer e gluma bună-a unui camarad voios şi fericit –
Somn împăcat şi vise dulci când lunga farsă se va fi sfârşit.

poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rastelul zării

Din rastelul zării s-a furat o puşcă,
Câmpul are lipsă un măr pădureţ
Pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă nici un fel de preţ!

Voi care aţi luat-o, puşca unde este?
Cerul fără pază cade pe pământ,
Terminaţi şi singuri şi să-mi daţi de veste,
Când cade o ploaie caldă de cuvânt.

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1963)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi...

Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o şchiopă,
Între fantezii şi transparenţe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viaţă...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei ceşti
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Şi poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadenţă barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...

poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuraţi-vă

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că Dumnezeu a fost nespus de milostiv
Când v-a făcut negri, mulatri sau metişi.

Sunteţi o naţie cu adevărat măreaţă,
Un popor de-aleasă, nobilă sorginte;
Unde-ar mai răsări atât de multe flori
Dacă Domnul v-ar lua pământul de dinainte?

Bucuraţi-vă, cântaţi şi aruncaţi-vă
Poverile de pe umeri, fiţi convinşi
Că vă trageţi dintr-o obârşie legendară
Dacă sunteţi negri, mulatri sau metişi.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din spuma mării

mă simt sirenă îndrăgostită
cândva născută din spuma mării
numai cu tine sunt fericită
ai în privire orizontul visării.

noi suntem două suflete pereche
iubirea noastră s-a născut în valuri
personaje tonice de poveste străveche
urmele simţirii le lăsăm pe maluri.

mângâieri solare ne-au unit pe viaţă
stele ne-au vorbit printre emoţii
alături de tine în orice dimineaţă
întâmpin la trezire surprizele sorţii.

noi doi şi-un cântec din spuma mării
purtăm în sânge lumina sublimării.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să fie înţelept, să imite lemnul de santal care parfumează securea care-l răpune.

proverbe indiene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelice saruturi

Mi-a sărutat vântul privirea
Cu buze dulci de portocal,
Când mi-a zâmbit in vis iubirea,
Sorbeam nectarul din pocal...

Mi-a alintat buzele luna,
Mi le-a atins cu brize calde,
In păru-i nins ades suna
Un clopoţel cu franjuri albe.

De ce-aş uita sărutul nopţii,
Când ea răsare ca o floare,
O iasomie-n dosul porţii
Şi-un palmier pe trup de mare.

Am ochii alintaţi de ploaie,
Şi sufletu-mi presară vise,
Nu las durerea să mă-ndoaie,
Las relele un veac închise.

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna la mare

Privind albul val venit
Înspumat din largul zării,
Spun c-aici s-a zămislit
Femeia... din spuma mării!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rastelul zării

S-a furat o puşcă din rastelul zării,
câmpul are lipsă un măr pădureţ,
pe sub spuma apei, disperarea mării,
Nu pune pe clipă;nici un fel de preţ!

Voi care-aţi luat-o, puşca unde este?
cerul fără pază, cade pe pământ,
terminaţi şi singuri şi să-mi daţi de veste,
când cade o ploaie caldă de cuvânt.

poezie de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori

Pentru cei bogaţi, pentru artişti şi pentru înţelepţi, zorii
Sunt frumuseţea cerului dezmierdat de luna nouă;
Pensule, pictând pe pânza cerului albastru,-s norii
Care-alunecă pe aripi de zefir, spălat de rouă.

Dar pentru cei cu lacrimi pe-obraji zbârciţi de trudă şi de chin,
Cei care-şi storc din deşertul zilei hrana pentru-un trai meschin,
Zorii-s doar o imagine bizară, promisiunea unui nou suspin.
Zorii garantează înc-o zi păşuni pe care, de la-nceput,
Nesiguranţa şi teama-şi aduc armăsarii sălbatici la păscut.

Iar durerea, chiar atunci când doarme, rămâne-atentă
Şi-şi înalţă mereu capul, în încercarea-i permanentă
De a uza deopotrivă trup, creier, minte, suflet, fire...
Până când, milostivă, vine moartea ca o izbăvire.

Pentru aceştia viaţa n-are frumuseţe, nici zorii n-au lumină,
Când ziua-i văduvită de speranţe, zorii au partea lor de vină.

poezie de Gladys Casely-Hayford, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist chelos, care mi-a trimis nenumărate săgeţi

Din profunda-i scăfârlie,
Mi-a trimis săgeti, o mie...
Ricoşând - ce ironie,
Chiar în propria-i chelie!

epigramă de Virgil Petcu (mai 2009)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa grăit-a Eufratul

"Nebunilor,
le-a grăit Eufratul
morocănoşilor bătrâni:
Niciodată noaptea
nu a fost întuneric.
Cine-ar putea
de-ndrăgostiţi să ascundă
genunea
roditoare de adâncuri,
de alte genuni născătoare?
De dincolo de Calea Lactee,
când noaptea-i privighetoare,
au nu vedeţi
luceferii
cum unul din altul se-aprind
dorul luminii să-l beie?
Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer. 71
Urgisiţilor,
cine-ar putea
îndrăgostiţilor să fure
Orionul, Arcturus, Pleiadele?
Pentru ei înfloresc miriadele
început de minune.
Umpleţi fluierele
cu cântec nou, până sus!
Numai noaptea, cerul
n-are ham de apus.
Auziţi,
fii ai ţărânii şi-ai cenuşilor,
numai noaptea cerul e liber
luceferii toţi să şi-i poarte,
neîntinaţi de apus,
neprihăniţi întru spus.
Numai noaptea-şi îmbracă
podoaba coroanei şi haina,
şi-mprumut de la Rigă inel.

De veţi iubi,
Celui-Veşnic fi-veţi la fel."
Astfel le-a grăit Eufratul,
dar nu înainte
să le desferice taina
necunoscută
colbului din vânturişca zării:
"Cântaţi din alăută,
toţi tinerii Sumerului!
La noapte
voi purta cerului
toate însemnele din stele!
Apele mele
s-or dărui în sărut prima oară
apelor mării..."

poezie de Dumitru Ichim din Aşa-i cânta îndrăgostitul din Sumer
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Francois. Metalic, dulce şi spiralat, ca un tel de pe care se scurge spuma siropoasă de albuş.

aforism clasic de Mircea Horia Simionescu din Dicţionar onomastic (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

e poezia-n tot ce mă-nconjoară
şi înlăúntrul meu, deopotrivă.
o amforă cu braţele de ceară
în care plânge luna costelivă.

e poezia-n mâlul fără vlagă,
o prizonieră castă între toate,
un nufăr origami, peşte, algă,
trestie aplecată-n miazănoapte.

e poezia zmeu din spuma mării
tras peste cer cu-a inimii zvâcnire.
e partea luminat'-a-ntunecării
şi supradoză este... de iubire.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu

sunt un înger sadic şi un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferinţa care mi-o dădea
mă simţeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o aşchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
şi am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde

poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşii, dulci, două petale

Roşii, dulci, două petale
Aşa văd buzele tale,
Ori de câte ori, de mână
Ne plimbăm sub clar de lună.

Vezi iubito, ce-ţi spuneam
Când de mână ne ţineam?
Străbăteam alei înguste
Gura mea, gura-ţi să guste.

Îţi spuneam vrute, nevrute
Gura ta să mă sărute...
Dintr-o simplă joacă, atunci,
Azi în braţele-mi te arunci.

Şi o faci cu nonşalanţa,
Eu scorpion, tu eşti balanţă,
Amândoi romantici, sinceri
În iubire flori de nuferi.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că va fii adevărată,
Dragostea-ncepută-n glumă
Azi n-i tată, dar şi mumă.

S-a-ntâmplat fără să vrem,
Unul pe-altul ne avem,
Dragostea pe noi ne leagă,
Îţi sunt drag şi îmi eşti dragă.

S-a-ntâmplat în acea seară
Când eu pentru prima oară,
Am gustat buzele tale,
Roşii, dulci, două petale.

poezie de Razvan Isac (14 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare problemă pe care am rezolvat-o a devenit o regulă care pe urmă mi-a servit la rezolvarea altor probleme.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!