Același...
Se scurge timpul
Printre picăturile de patimi,
Printre litere de-o șchiopă,
Între fantezii și transparențe...
Se scurge ca laptele
De pe buzele unui copil
Însetat după viață...
Ca vinul gros
În vâltoarea lui temerară...
Se scurge ca ceaiul
De pe buzele unei cești
Pline de amintiri...
Acest timp,
Ce dăinuie în noi,
În tot ce sulfă
Și poartă aureolă...
Acest timp scurs
Ca un cântec de leagăn
În cadență barbară,
Se va mai scurge,
Cântărit într-un fel sau altul...
La fel de absent,
La fel de rostit...
poezie de Vasile Zamolxeanu (5 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.