Coadă de peşte

pescarii mă-mprumută deseori
cu apă leşioasă –

murim de sete
sau trăim pe-ndelete

într-o zi
am gustat acul undiţei
numai cu vârful limbii
sarea a înflorit
ca un mucegai fin
pe acelaşi vin
servit de trei dobitoace
la ciorba de potroace

de care nimeni nu mai vorbeşte
când timpul curge-n coadă de peşte

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri

Lumina se ofileşte ca muşeţelul
Lăsat în apă
Timp de trei zile.

Peştele nu se strică de la cap.
Aceasta au inventat-o oamenii - peşte.

Numai de la coadă
Numai de la capătul frunzei
Lumea se descompune într-o unsoare alb-neagră
În timpul amurgurilor de crin.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

La masă cu un heruvim

Ades privirea noi ferim
Şi când murim, şi când iubim.

Rămâne colbul scuturat,
Ca pe morminte-n ţintirim.

Deşi-nvăţăm, de mici copii,
În suflet, gingaş, să privim,

Cu fiecare pas călcat
Săpăm un şanţ, ce nu dorim

Să ţină, poate,-n matca sa,
Tot ce-am uitat cândva să fim.

Nu cred că timpul ştie calea
De-a ne întoarce, dar fugim

Înspre minutele în care
Dorim, iubim şi-apoi murim.

Pe Steaua Nordului jucăm
Busola-n care poposim

Şi într-un orizont de fum
Pe noi, apoi, ne regăsim,

Dar poate este prea târziu
La masă cu un heruvim.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astm

porumbeii sunt în stare de şoc
se dau cu vârful ciocului
de oglinda dintre noi

unde ne uităm
când ne uităm unul pe altul?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim puţin

Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puţin. Şi nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Şi parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârşit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puţin. Şi doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace –
Deşi puţin, hai să trăim frumos!

poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunecăm pe mochete obscene

vom muri
şi nu vom şti
de toate câte s-au mai întâmplat
şi-au tulburat
apele deja prea tulburate

a trăi –
o mare nedreptate
o povară cruntă
ori o boală

da!
pledez cu ochii-nchişi
pentru pedeapsa capitală
de a trăi mai mult decât suporţi

sunt morţi
cei de care vag ne amintim
când se mai întâmplă să citim

deci,
să murim!

dar să murim decent şi cât se poate

a trăi – o mare nedreptate

scrieţi voi ce vreţi în testament

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om rău ne vorbeşte prietenos, nu-i un motiv să ne încredem în el: pe vârful limbii îi stă miere, dar în inimă otravă puternică.

citat din Canakya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om rău ne vorbeşte prietenos, nu-i motiv să ne încredem în el; pe vârful limbii îi stă miere, dar în inimă otravă
puternică.

citat din Chanakya
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. Că, dacă trăim, pentru Domnul trăim şi, dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem, Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să stăpânească şi peste morţi şi peste vii.

Sfântul Pavel în Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel14,7-9
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea linişte

mâine se-ntâmplă
o frunză de nuc

şi noi aşteptăm
rugina pe frunte

mâine e alb
şi astăzi e alb

şi noi doar murim
în drumul

spre noi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Custodele care aduce premoniţii de sus

am crezut că amărăciunea
se transmite genetic

într-o zi am spart oglinzile
cu oglinzile trecutului
şi am aşteptat roadele amărăciunii

câteva poveşti trăite pe margini
câteva tangaje ori turnuri de turnir

cam la fel de meticulos îţi decorezi camera
în care nu inviţi
pe nimeni

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

ştiu să ating stelele
cu vârful degetelor
copacii desenaţi de gene
şi frunzele de ochi
soarele când ţine-n braţe
somnul meu fără pene

pot zbura deasupra lui
fără să ocolesc furtuni
apoi
plonjând în Marea Neagră
să-mbrăţişez şi luna

când lunec într-un bob de rouă
să plâng şi eu ca un copil

iar dacă timpul a decis
pe nerăsuflate
să-mi spulbere aceste
traiectorii nemarcate

ştiu să-mi pun cerul drept pălărie
când mă învălui în păpuşi de hârtie

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirenele dela ambulanţe nu au coadă de peşte, dar te pot lăsa în coadă de peşte.

aforism de Constantin Enescu (18 octombrie 2015)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋntr-o lingură cu apă

înot la nesfârşit într-o lingură cu apă
şi buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
şi în moarte

odihna mea sub piatra asta moale
se răscoleşte-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-şi taie degetele lungi
înalţă zmeie până unde mergi
dar nu ajungi

înot la nesfârşit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile imposibile ale grilajului crăpat

o radiografie a simţurilor
este necesară
atunci când, în loc să urci pe scară,
măsori distanţa de la tine la vârful piramidei
şi înţelegi misterul Semiramidei

sau pur şi simplu înţelegi noţiunea de mister
pentru că proştii se roagă de-a-ndoaselea
ei se uită spre cer

fără să ştie că de fapt răspunsurile pot veni când şi când
doar de undeva din pământ

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iadul

O, ce măreţ e iadul!
În iad nu vorbeşte nimeni de moarte.
Iadul e zidit înlăuntrul pământului
şi-i înfrumuseţat cu flori de jăratec...
În iad nimeni nu spune cuvinte deşarte...
În iad nimeni n-a băut şi nimeni n-a dormit
şi nimeni nu zăboveşte şi nimeni n-are tihnă.
Nimeni nu vorbeşte în iad, şi totuşi strigă cu toţii,
lacrimile aici nu-s lacrimi şi mâhnirea şi-a pierdut puterea.
În iad nu se îmbolnăveşte nimeni şi nimeni nu oboseşte.
Iadul e acelaşi mereu. Iadul e veşnic.

poezie clasică de Edith Sodergran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inefabulă

să nu generalizăm
infinitul

pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creştetul lui

şi-a găsit

odihna

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în 3 timpi, coborând pe valul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo-Li-Ta.

Vladimir Nabokov în Lolita
Adăugat de Eternal_sunshine
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declin opalin

Mă-ntrebi deseori cine sunt,
Te-ntreb deseori cine eşti...
Mai spune-mi, te rog, un cuvânt,
Atunci când privirea fereşti.

Prin tine, o urmă-i lăsată
De paşii de prunc, alergând
Pe-o plajă pustie, curată,
Nisipul din noi adunând.

Şi luna mi-e soră de sânge,
Şi vântul mi-e frate de ploi,
Iar ochiul meu râde sau plânge,
Găsind drumul drept înspre noi.

Şi pactul cu noaptea l-aş face,
Să ştiu că-mi vei fi numai zi,
Dar noaptea pe tine te place
Şi rodul din noi va plesni.

Doar pentru că vara e vară,
Când este în mine şi-n noi
Şi noaptea mi-e soră de seară,
Şi vântul mi-e frate de ploi.

Par toate că ne separă,
Dar toate ne-aduc înapoi.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu vinde marţipan

a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună

şi nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară

ce tristă e mama
e tristă de-aseară

nu plânge
nu ştie
nu vede
nu vrea

privesc
o privesc

şi mai văd
numai trei
tata
moartea

şi ea

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fireşte că te iubeşte omul care neîncetat la tine se gândeşte, cu dulceaţă în glas îţi vorbeşte şi nu lasă promisiunile în coadă de peşte, comportându-se cavalereşte.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!