Doina-Maria Constantin

Unirea-n simțire e-al nostru pilastru

În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Și-a pus în tolbă ca și merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Și din ochiul destinului încercănat.

Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Și mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.

Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrățișări jerfim pe altarul vieții,
În mășți se prelinge roua dimineții,
Celor vii le facem sfânta pomenire.

Doar sufletul se mișcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ți părăsește,
Pâinea iubirii în frații tăi dospește,
Apoi se întoarnă cu acuitate.

Lăsăți așadar sufletele să vină
În cetatea Unirii și mână-n mână,
Doar o simțire să ne fie cunună,
Din Cer să coboare pronia divină.

În străzile pustii deschide-ți chakrele
Și vei vedea uimit noian de suflete,
Venite de-aiurea în complicitate,
Rescriind Unirea cu roșii cernele.

La Alba v-așteptă sufletu-mi albastru
Născut și crescut sub cerul României,
Deși-s departe cânt Oda Bucuriei,
Unirea-n simțire e-al nostru pilastru.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doina-Maria Constantin

Centenarul Unirii

În amintiri netrăite dar de sânge simțite
Cu unghiile cugetului scurm,
Culeg crenguțele de vitejie înverzite
Durerea amputării vreau să curm.

C-o sută de ani m-am întors înapoi
Visul românilor devenise real
Din ceruri cădea bucuria peste țară și noi
Cavale sunau al nostru drag ideal.

Dar iată că-n anul nefast patruzeci
Dușmanii un pact numit Molotov au făcut,
Granițele-au dărâmat cu mii de berbeci,
Frații de frați au separat dincolo de Prut.

Din lacrimi amare de dor și dulce fior
Speranța românii-au crescut,
Visul Unirii devine din nou amețitor
E timpul fârtați pentr-un nou început.

Veniți români de pretutindeni la Alba,
Sub steagul tricolor să ne unim destinul
Căci centenaru-acesta-i zborul de columba
În zări să propagăm cântul capitolinului.

Pe masa mare a lumii noi să punem
O pâine din spice coapte-n mândrul soare,
Fără felii lipsă și teamă de blestem,
Pâinea cea dulce a României Mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Doar împreună vom învinge

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranța e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigașă toxină.

Sunt străzile pustii, orașu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină.

Îmbrățișări și atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniți și încrezători vom rupe acea cortină...

Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Unirea-i lumină sacră

Sunt clipiri boabe de smirnă
Când suflete mână-n mână,
Schimbă clipa-n ani-lumină
Și durerea în cunună.

Cununa e românească,
Unică, neprețuită,
E alba floare domnească
Cu iubire miruită.

Cu mâinile-mpreunate
Jucau hora înfrățirii,
Suflete-n afinitate
Sorbeau vinul nemuririi.

Vinul din ulcele sfinte
Păstrate de generații,
Pulbere de oseminte
Zămislită-n dalbe grații.

Roșu, galben și albastru
În "Deșteaptă-te române"
Și corola de-alabastru,
Ne sunt arbore-de pâine.

Unirea-i lumină sacră
Arde pentru toți odată,
Seminția ne consacră
Ne e Schimbarea la față.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă, Românie mare

Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.

La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.

S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.

La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.

Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.

Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.

Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când orizontul e senin

Pe cerul fără nori,
În lungul drum al vieții,
Am văzut de multe ori
Zorii dimineții.

Și tot de atâtea ori
Soarele a răsărit,
Poleind frumoșii zori
De când pe lume-am venit.

Când orizontul e senin,
O splendoare-i dimineața.
Cerul vieții e sublim.
Ți se luminează fața.

Cu asemenea trăiri
Viața mi-a fost luminată.
Am avut multe-împliniri.
Așa mi-a curs viața toată.

poezie de (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Doina-Maria Constantin

Ie pentru dulcea Românie

Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar și în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.

Din cufere de cucuteni păstrate cu sfințenie,
iau văl de borangic țesut în cumințenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele și fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranțe, pace și-armonie.

Din frunze de arin și flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvășirea.

Și-am să brodez pe ia țării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să știe o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,
că-aicea timpul trece și din nimic renaște,
perenitatea vieții aicea zămislește,
iubirea cu grijă-i păstrată-n tabernacul.

Simboluri ancestrale cos azi cu sufletul,
să fie de-ajutor Măicuței Românii,
că-n soare-i legătura cu bunul Dumnezeu,
apartenența noastră o urc la apogeu.

Brodez pe sfânta ie spicul de grâu și ghinda,
steluțe, calea laptelui și porumbelul păcii,
pun roșu, alb, albastru și verde crud al ierbii
și toată veșnicia din laptele-stâncii.

Îmbracă așadar, Tu, dulce Românie,
cămașa cu altiță, frumoasa noastră ie,
gătește-te cu noi, cei vii și cei plecați,
că-n astă ie sfântă, cu toți suntem brodați.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Al nostru cânt...

Azi văd cumplit bilanțul vieții mele,
cu vise speranțe și minciuni
și fața mea palidă și ștearsă de timp,
cu nostalgii și regrete în trup și simțire,
de vise, de nădejdea că-n ziua de apoi
să urc pe panta uriașei pârtii
spre hotarul ce ne leagă firesc
și rămâne calea dreaptă
pe care o ezităm și n-e teamă,
de ceea ce ne-așteaptă în față
și cu timpul să înțelegem al nostru cânt...

poezie de (13 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi mâna

Dă-mi mâna și visele tale,
Pășește cu mine-mpreună,
Ți-oi face din stele cunună
Și voalul din nori și petale!

Dă-mi mâna, e-n față altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Și-n suflet s-abunde nectarul.

Dă-mi mâna, inelul ți-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine și-n rău ne cunune!

Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe brațele mele plutește,
Cuvinte de dor îmi șoptește
Și lasă sfiala să plece!

Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Și-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!

poezie de din volumul de versuri Înțelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia PocolSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scântei creștine

Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.

Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuță, cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pășeam tăcuți spre altarul sfânt,
Ce-a întipărit pe lemnul lui mii de iertări.
Înconjurați de sfinți pictați și de duh sfânt,
Pe scaunul lui Noica ne-am așezat pe rând,
Ca spiritu-i măreț să-l salutăm și să-l simțim.

Tăcerea era plină de icoane sfinte,
Aghiazmă apoi, noi am băut setoși
Și pentru ai noștri, cu pioșenie,
Noi am aprins lumini, de pomenire.

Căci numai Dumnezeu trimite harul,
Spre cei ce vor să-l simtă mai aproape,
Să învețe, cum coboară bucuria sfântă în simțire,
Când glasul înțelepciunii îl ascultă;
Purtat în suflet și-n faptă mai departe,
Spre mântuirea noastră și a lumii.

Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire?...
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Și am rămas, cu Sfânta amintire.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
Eugen Ilișiu

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu știu cum au trecut,
Nici nu știu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Și apoi dorința,
După aceea,
Mi-a mijit mustața,
Și, o vreme, mi-a crescut
Știința de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experiența,
Salariul tarifar
Și concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranța,
Și tensiunea arterială,
A apărut apoi teama,
De a trece strada,
Și au crescut petele albe,
Din întunericul nopților.
Și astfel,
Fără să prind de veste,
Azi am împlinit 76 de ani.
Adio, copilărie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Mi-a dat

Îmi căutam cerul meu senin
Și ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Și am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta știe doar ea
Când o privesc senină

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet lumina

Aș vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtășindu-le din sfânta taină-a vieții
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineții...

Aș vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbește
Găsind oriunde și oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumește...

Aș vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar liniște si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Și armonie
Din gând curat trimit raze de soare...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Invoc ploaia de flori

Când sufletu-mi incandescent de dubii
zboară printre misterele de foc
și lamele roșii rănesc orice surâs în dodii,
purced în voiajul sinelui prin Țara de Foc,
în timp făr'de timp, pierdute corăbii.
De pe fețe înfricoșate,
apa divină îndepărtează
perverse noroaie atoate,
și de-ndat' mă transform în verde sfârlează.
Ca un copil ce privește viitorul plângând,
sting timpul, invoc ploaia de flori,
în nefericire să nu ne lase murind,
ci viața să schimbăm în calde culori.
Ajung apoi acolo, apostolește,
unde în cânturi îndulcite de speranțe,
fiecare destin se întâlnește.
Simt încă parfumul petalelor salvate,
ființa-mi radiază din nou de dorințe uitate.
Cu piciorul ating capătul de drum,
cu brațe verzi, spice de lumină culeg,
grijulie le ascund în pumn,
pâini pentru suflete voi face ca un bun strateg...
*
La masa bogată cu drag vă invit,
când sufletu-i sătul, putem zbura spre infinit!

poezie de din Continuum
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regăsire în Zodia Iubirii

REGĂSIRE ÎN ZODIA IUBIRII

Te regăsesc, iubite, pe aripi de dor,
În zborul ce duce către fericire,
Din amurg și până în geana zorilor;
Când la stele din priviri înalț zidire.

Te regăsesc în parfumul de petale,
Prin dimineți culese dintr-un câmp de maci.
Te închid în suflet, ca să-mi alungi jale
Și dorul nestăvilit de momente dragi.

Te-aud în șipot de ape curgătoare
Ce parcă îmi șoptesc un basm de iubire,
Și duc ecouri pe-ale vieții hotare,
Cu tristețe ce se scurge din privire.

Te regăsesc în răsăritul de Soare,
Când strecoară raze prin nori de furtună,
Flacără de dor să-mi aducă din zare,
S-aprind focul iubirii prin nopți cu lună.

Dar făclia iubirii cu tine s-a stins,
Când florile se ofileau în cunună.
Doar dorul mă-nsoțește în al nopții vis,
Pe aripile lui să fim împreună.

Te aud cum mă strigai din trenul vieții,
Ce-a traversat cândva, zodia iubirii.
Dar frânt mi-e visul în zorii dimineții
Fără să cobori în gara fericirii.

Maria Filipoiu
Iunie. 2014

poezie de din De dragoste și dor / carte "În Zodia Iubirii" (iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Roua dimineții

Când am să fiu un bob de rouă
Căzând pe negrele-ți sprîncene
Împrăștie-mă usor în două
Opreste-mă să curg din gene

Cu mâna ta să mă ridici
Să-ti curg pe buzele setoase
Si nici un strop tu sa nu pici
Pe nările umflate groase

Tu să mă sorbi drept apă vie
Si unge sufletul ce l-am iubit
Si dor mi-a fost de tine mie
Am plecat eu nu te-am părăsit

Tu să te scalzi în roua dimineții
Când soarele nu este încă sus
Te îmbraci cu haina tinereți
Atunci când roua nu s-a dus

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Gondolier, suflet boem

Gondolier, suflet boem,
cu tine du gândul meu peren,
să nu mai scriu al vieții antipoem
ci doar simplu dar nemuritor catren.
Varsă în apă sentimentele- mi trăite în lagună,
din ele fă peste Podul Suspinelor cunună.
Nici o iubire nu e mai arzătoare
ca aceea trăită în gondola ta adăpătoare
de vise și visuri indelebile,
regăsite în cântecele mirabile.
Gondolier suflet boem,
ia visele mele,
sădeștete- le în suflete Aristotele,
fă- le să devină al poeziei fonem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Decembrie roșu

Un vânt de libertate decembrie-aducea,
Junii României erau gladiatorii,
Speranțe-n loc de arme, duceau alăturea,
Păstrate cu sfințenie-n antimemorii.

Dar cei făr'de credință cărțile-au măsluit,
Gloanțe ucigașe lansară fără milă,
În sânge au îngropat visul nemiruit
Lăsând în întuneric blânda campanilă.

Decembrie ningea pe crucea catedralei
Fulgi roșii împărtășiți cu picuri de sânge,
Umplând o călimară pentru al meu condei
Cu care astăzi scriu, că inima îmi plânge.

Îmi plânge în surdină cu lacrimi vineții
Căci jertfa fiilor noștri a fost în van,
Vise albe-n dimineți pierdute-s în pustii,
Rătăcită-s în labirintul cartezian.

Rog Cerul pentr-un decembrie stelar și bun,
Speranțele să înrămăm la loc de cinste,
Pe scările catedralei în noaptea de Crăciun
Lumina să se reverse dumnezeiește.

Gladiatorii României să nu uităm,
Să-i pomenim cu flori de măr și stele verzi,
Dorința lor de libertate să-mbrățișăm,
De zori noi și demnitate iar să fim flămânzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Elena Farago

Cântă astăzi viața

Dorul meu,
Deschide-ți cartea pecetluită,
Și-ți răsfiră-n soare, și-ți răsfiră-n vânt
Paginele-n care, peste-albastru-ți cânt,
Și-a cernut tăcerea pulberea-i cernită...

Dorul meu,
Deschide-ți cartea pecetluită,
Și mă-nvață iarăși cântul bunei vești,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n ferești,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare...

Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!...
Apăr-o de vânturi și dă-mi viers s-o cânt...

Dorul meu,
În geamul larg deshis în vânt
Cântă astăzi viața, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăierea, sfânt ca niciodată!

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Celor ce scriu

Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic și Dumnezeu
Este doar o diferență de nuanță.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook