
Ie pentru dulcea Românie
Cu mâinile-n noroi sau în pământul reavăn,
dar și în cel ce plugul l-a uitat,
caut istoria gravată-n al dacilor cearcăn
că-mi este cel mai dulce habitat.
Din cufere de cucuteni păstrate cu sfințenie,
iau văl de borangic țesut în cumințenie,
fire de arnici sau mulineuri,
beteală argintie, mărgele și fluturi,
să fac o ie pentru dulcea Românie,
s-o-mbrac în speranțe, pace și-armonie.
Din frunze de arin și flori de nalbă,
adun culori pentru Cetatea Albă,
să strălucească-n veci mărturisirea
că doar unirea-n cuget ne e desăvășirea.
Și-am să brodez pe ia țării mele,
spirala, crucea, coarnele de cerb,
să știe o lume-ntreagă, până la ultimul corpuscul,
că-aicea timpul trece și din nimic renaște,
perenitatea vieții aicea zămislește,
iubirea cu grijă-i păstrată-n tabernacul.
Simboluri ancestrale cos azi cu sufletul,
să fie de-ajutor Măicuței Românii,
că-n soare-i legătura cu bunul Dumnezeu,
apartenența noastră o urc la apogeu.
Brodez pe sfânta ie spicul de grâu și ghinda,
steluțe, calea laptelui și porumbelul păcii,
pun roșu, alb, albastru și verde crud al ierbii
și toată veșnicia din laptele-stâncii.
Îmbracă așadar, Tu, dulce Românie,
cămașa cu altiță, frumoasa noastră ie,
gătește-te cu noi, cei vii și cei plecați,
că-n astă ie sfântă, cu toți suntem brodați.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pace
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre simbolistică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)
Dulce limba românească
Tu-mi ești alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.
Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem ființe betege?
Nici curajul nu mai avem
Trăim ca și bulgării triști și grei
Ne întristăm adesea și strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.
E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre România, poezii despre tristețe, poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre poezie, poezii despre plâns sau poezii despre nuntă
Odă României - România, lângă soare
Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor,
Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor,
Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire
Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire.
Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire,
Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie
Popii cântă în altare, la oraș se-adună-n piețe
Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinți, altețe.
Doamne câtă frumusețe în cătunul de la sat
Unde se adună moșii și cu tinerii la sfat...
Azi și-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi
Pentru zilele de mâine... câte datini sunt la noi?!
Dăscălii se-adună-n școli să-i învețe sfânta taină
Pe copiii doritori, de tradiție, cânt, haină...
Și-n cămăși de borangic deapănă trecutul sfânt
Ce-a rămas eternitate scris cu lacrimă-n cuvânt.
Nu e țară mai bogată, mai frumoasă sau mai vie
Cum e țara noastră dragă, cum e sfânta Românie.
-Hai române, ieși din casă, pune vinul în ulcior
Și-apoi joacă hora mare colo-n vale la izvor!
Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la țară
Îmbrăcată în catrință și în iie-n primăvară...
Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul
Și se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul.
Se adună azi la porți tot românul de cu zori
Cu mănunchi de crizanteme și cu alte multe flori,
Depănând povești din viața României iubitoare
Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare.
Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoși călare
Asta-i sfânta Românie, țară dulce, roditoare,
Steagul flutură în vânt glorios.- Privește-n zare!
Cerul scrie un poem... România lângă soare.
poezie de Ana Podaru (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre frumusețe, poezii despre vânt, poezii despre sat, poezii despre învățătură, poezii despre școală sau poezii despre zile

Iubire sfântă
Mă întreb dacă aș putea opri,
pentru o clipă, lacrimile ploii
când zorii se revarsă
din umbre tremurânde
și-n raze de lumină
soarele răsare
din visul fără nume
tristețea să dispară
cu o dulce rugăciune
iubirea-n valuri mă înconjoară
lângă voi, locul l-am găsit
sufletul de dragoste-mi cântă
adun parfum din stele
brodez cu el apusul
să gust răcoarea iernii
am adunat flori
pe care primăvara le-a așezat
în drumul meu
împrumutând raze de infinit
să împart cu voi nesfârșite bucurii
din ochii mei de mamă
cu iubire sfântă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre religie, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi

Unirea-n simțire e-al nostru pilastru
În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Și-a pus în tolbă ca și merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Și din ochiul destinului încercănat.
Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Și mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.
Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrățișări jerfim pe altarul vieții,
În mășți se prelinge roua dimineții,
Celor vii le facem sfânta pomenire.
Doar sufletul se mișcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ți părăsește,
Pâinea iubirii în frații tăi dospește,
Apoi se întoarnă cu acuitate.
Lăsăți așadar sufletele să vină
În cetatea Unirii și mână-n mână,
Doar o simțire să ne fie cunună,
Din Cer să coboare pronia divină.
În străzile pustii deschide-ți chakrele
Și vei vedea uimit noian de suflete,
Venite de-aiurea în complicitate,
Rescriind Unirea cu roșii cernele.
La Alba v-așteptă sufletu-mi albastru
Născut și crescut sub cerul României,
Deși-s departe cânt Oda Bucuriei,
Unirea-n simțire e-al nostru pilastru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre dimineață, poezii despre vinovăție, poezii despre sărut sau poezii despre roșu

Autumnalia
Superbă toamnă, blîndă veșnicie
Sub streșini, cuibul este gol din nou
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să ieși din starea ta de ou!
Superbă toamnă, păsări în chirie
Pe cer le văd, pe cer le-ascult
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te trezești, căci ai dormit prea mult!
Superbă toamnă, cine să ne știe
C-om ninge mîine, viscolind pe deal
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te lipești cu fruntea de Ardeal!
Superbă toamnă, calmă bucurie
De rod bogat, se-ndoaie ram de ram
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să nu mai stai, să te privești din geam!
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre ninsoare
- poezii despre dorințe
- poezii despre chirie
- poezii despre bucurie
- poezii despre bogăție
- poezii despre Transilvania

La mulți ani, scumpă Românie!
Îți spun mulți ani, iubită Românie,
Cu lacrimi și cu sufletul amar,
Sperând în viitor și-n armonie,
Căci dragostea ni-i piatră de hotar.
De ziua ta, iubita noastră glie,
Românii te cinstesc și te serbează,
Purtând în inimi, ca pe-o mărturie,
Trecutul ce ne ține mintea trează.
Îți spun mulți ani, o mamă Românie,
Ducându-mă cu gândul la străbuni,
La mulți eroi, la fotă și la ie...
Simboluri sfinte-n timpuri și furtuni!
Prezentul nostru e bolnav de-o vreme,
Noi îl privim cum moare și se zbate,
Tot așteptând o voce să ne cheme
Să fim uniți și demni în tot și-n toate.
Mulți ani, iubită mamă care-și plânge
Românii ce-au uitat că sunt români,
Dar noi ne-am săturat și ne ajunge...
Istoria își cere bravi stăpâni!
Ne pasc din umbră rele și ispite,
Se zbate-n țărmuri ca nebună marea
Și-n vremuri negre, aspru viscolite,
Credința-n Dumnezeu ne e salvarea!
Se zbat în zare, revoltați, Carpații,
Că ne-am vândut pădurea la străini,
Iar noi prefacem în dușmani toți frații,
Uitând că-avem aceleași rădăcini.
Mulți ani, iubită mamă care rabdă
Tăcerea noastră stinsă-n resemnări,
Dar ceața asta-n zare-o să se piardă
Și-n dragostea de țară ninsă-n mări!
Mulți ani, meleag iubit cu doruri grele,
Să prindem hora mare la hotar
Și să uităm măcar o zi de rele...
De neîmpliniri, necazuri și amar...
Să fim iar frații ce erau odată,
Să ne iubim ca bravi și dragi români,
Că suntem buni creștini cu-același Tată
Și, peste-acest meleag, suntem stăpâni!
Îți spun mulți ani, iubită Românie
Și spun mulți ani românilor... români,
Care-au crezut în vis și-n poezie
Și în curajul de a fi stăpâni!
De ziua ta, pământ iubit de Domnul,
Îți înălțăm un cânt frumos de slavă,
Să-și legene în pace pruncii somnul
La sânul tău, măicuță, că-mi ești dragă!
Iubită Românie, ești grădină,
Iar Eminescu-ți e Luceafăr sfânt,
Enescu-ți cântă astăzi în surdină,
Iar Domnu'-ți pune Raiul în pământ.
Românii te cinstesc ca pe-o regină,
Iar vremuri grele prinse-ntre destine
Topesc parfumul vremii pe-o sulfină
Și ne înalță-n suflet drag de tine.
Te-mbrățișez cântând, iubită glie
Și strâng la piept toți frații mei cu drag,
Noi nu uităm de tine, Românie
Și te serbăm, în ani, sub mândrul steag!
Iubită țară, Cerul te veghează
Și-ți șterge lacrimi grele, azi, și-ți cântă,
Tu ești o mamă bună ce-și urmează
Credința-n Dumnezeu și crucea sfântă!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre voce
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
"Ce-ți doresc eu ție dulce Românie,
Țara mea de glorii, țara mea de dor?"
Liniște și pace, numai bucurie,
Sfântă unitate, un trai mai ușor.
Să-ți cunoști trecutul, crede-n viitor,
Amintirea veche să nu te umbrească,
Căci ai oameni harnici, popor iubitor,
Viitor de aur ce-o să strălucească.
Să plângi cu vecinii, că așa se cade,
Să fii pentru semeni apă rece, pâine,
Împarte cu frații ale tale roade,
Nu știi niciodată ce aduce... mâine.
Dar și să te bucuri cu cel care râde,
Razele-ți de soare zilnic să zâmbească,
Brațele-ți deschise duios le întinde,
Spre cei care sincer vor să te iubească.
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?
Că-s un fiu de-al tău vreau să mă mândresc,
Vers în al meu cântec, muză-n poezie
să-mi rămâi de-a pururi, asta îți doresc.
Munții tăi, Carpații, să-ți poarte drapelul,
Dunărea și Marea să te ocrotească,
Stele lucitoare să îți umple cerul,
Dragostea divină să te copleșească.
Ce-ți doresc eu ție dulce Românie?
Cu tine în suflet vreau să înfloresc
ca și macii roșii pe 'ntinsa-ți câmpie,
Dulce Românie, asta îți doresc,
Dulce Românie, veșnic te iubesc.
poezie de Marius Alexandru (mai 2022)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre râs, poezii despre zâmbet, poezii despre versuri sau poezii despre vecini

Noi vorbim o limbă sfântă
Noi suntem pe acest pământ stăpâni
Și vorbim o limbă sfântă.
Și nu-i ascultăm pe acei păgâni care spun,
Că limba noastră, e o limbă frântă.
Limba noastră e dulce ca mierea de albină,
E gingașă și frumoasă ca floarea din grădină.
Limba noastră, e limbă veche, e de pe timpul lui Traian.
Ea s-a născut atunci când s-a înfrățit poporul dac cu cel roman!
Limba noastră, e o limbă divină.
Așa a fost și va fi mereu,
Căci limba noastră cea română
E vorbită chiar și de bunul Dumnezeu.
poezie de Vladimir Potlog (30 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre apicultură, poezii despre naștere, poezii despre miere sau poezii despre limba maternă
Noi n-am uitat
Noi suntem muguri din trunchiul milenar,
Ce-nbobocim din seva sfântă, geto-dacă,
Împodobind al lui Scorilo înverzit lăstar,
În sunete de horă, de luptă și de toacă.
Noi ne-amintim cu drag de voievozii,
Ce ne-au purtat stindardul cu mândrie,
Îngenunchind prin codri toți nerozii,
Ce încercau rupă din Sfânta Românie.
Noi n-am uitat nici limba strămoșească,
Nici granițele de odinioară, nici Hotinul,
Nu ne-am uitat nici legea creștinească,
Nici hoardele ce și-au sfârșit la noi destinul.
Noi n-am uitat că-n urmă cu un veac,
La Alba se-mplineau dorințe milenare,
Cu tricoloru-n piept și sufletul de dac,
Uniți strigăm: Trăiască, România Mare!
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre sfârșit sau poezii despre păduri
Mamă, Românie mare
Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.
La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.
Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre drapel, poezii despre Țara Românească sau poezii despre tăcere
A noastră istorie amputată
Suntem un neam care a scris istoria
Am apărut pe-acest pământ de mult
Pentru a cunoaște gloria
Venim din tracii ce prin Troia au trecut
Noi suntem cei ce s-au împotrivit Imperiului roman
Cu prețul vieții am luptat să întemeiem un neam
Și am avut un Mircea, un Ștefan sau Mihai zis și Viteazul
Dușmanii l-au ucis pe el dar nu și crezul
Și jertfa lor ne face pe toți a plânge
Pentru un neam cu o istorie scăldată-n sânge
În sânge de copii și mame
Și-am suferit de boli și de foame
Am renăscut în secolul douăzeci
Întru credință am jurat pe veci
Să fie bine pentru noi și țară
Așa a apărut o generație rară
A fost o închinăciune a nației
În astă lume de dor și certuri
La Dumnezeu și bunul de Cristos
Sperând ca țării să-i fie de folos
Atunci au apărut ai noștri oameni mari
Oameni de știință dar și cărturari
Cioran, Eliade, Paulescu sau Brâncuși,
A fost un Noica, Tuțea, și un Aron Cotruș
Asupra țării noastre nu de demult
Nori negri plini de sânge și ură au apărut
Puhoi de bolșevici pe tancuri sau călare
I-au omorât pe cei mai buni din răzbunare
Murit-au fără cruce cu inimile frânte
Românii fără nume, scris pe-a lor morminte
Țărâna să le fie ușoară celor ce nu mai sunt
Celor ce țara și-au iubit-o sub sfântul legământ
Azi m-am uitat în cartea de istorie
Am căutat cu disperare, chiar cu furie
Să văd ce scrie despre cei ce nu mai sunt
Nu era scris nici măcar un rând de
A noastră istorie amputată
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre știință, poezii despre sânge, poezii despre nori sau poezii despre negru
Culori
Nu mai suntem eroii din poveste,
nici îndrăgostiții ce se sărutau
în ploaie de lumină albă
când ochii ferestrelor
îi ascundeau sub gene plânse.
TU-cavaler în războiul de stele
fără binecuvântări,
EU-prizonieră în trecutul tău.
Împreună suntem universul
din altă galaxie,
cu viață în loc de moarte,
cu vis în loc de timp,
când iubirea noastră devine ritm
în poezii de dragoste
și poeții scriu atât de verde,
atât de albastru,
că lumea toată
se îmbracă în NOI...
Astăzi oamenii se caută
în culori pereche,
dar noi am plecat deja
în albul vieților apuse...
poezie de Eliza Rădoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre trecut, poezii despre război sau poezii despre ritm
E ziua ta, frumoasă Românie
Românie, plai sfânt cu văile-nflorite,
Cu line dealuri, mângâiate de lumină,
Cu munții falnici, cu tâmplele albite,
Ai coborât din cer a raiului grădină.
Pune-ți strai nou de mare sărbătoare,
Și coroniță cu flori de câmp și iasomie,
Încinge-te cu tricolorul la hotare,
Căci azi e ziua ta, frumoasă Românie.
De ziua ta, să strălucești în lume,
La piept strângându-ți fii și visul milenar,
Încununat de glorii, să fie al tău nume,
În veci și-n astă sfântă zi de Centenar!
poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre rai, poezii despre munți, poezii despre lumină sau poezii despre graniță

Sfânta Treime
În trei culori mi-e sufletul pictat
Și vă spun asta tocmai să se știe,
Că sufletul meu nu-i de-nchiriat
Și-n suflet, port întreaga Românie!
Sunt trei culori ce-mi definesc trăirea,
Iar Dumnezeul meu, e-n toate trei!
Și martor sunt: înseamnă nemurirea,
În românește, cu strămoșii mei!
Destinul meu e și destinul țării
Și oriunde m-aș duce, sunt român!
Și de-s pribeag, nu dau uitării
Nici mamă, nici meleagul meu străbun!
Pe trei culori, îmi juruiesc credința:
Așa să mă ajute Dumnezeu!
Și sfântă-mi e trăirea, ca dorința
De pace și belșug n jurul meu!
poezie de Marius Adrian Porojnicu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură sau poezii despre mamă
Slavă Doamne,îți cântăm
În aceste zile, când întreaga omenire se află la cumpăna vieții, când nori negri aduși de covid 19 (corona virus)au întunecat mapamondul, și noi, românii trecem prin momente grele.
Astăzi, în România, lampa în care sălășluiește Duhul Binelui, se stinge încet, încet.
Pentru veșnicia nației, pentru liniștea și securitatea neamului, în anul de grație 2020, noi românii, va trebui să îngenunchem la Poarta Păcii Pământene.
La Poarta care ne deschide drumul către cer, unde bunul Dumnezeu poate hotărî soarta noastră.
În fața acestei Porți, să înălțăm rugăciune pentru izbăvirea neamului românesc și al întregii lumi, de groaznicul măcel care a cuprins pe toți muritorii.
Doar mila lui Dumnezeu ne mai poate salva de această cruntă maladie.
Îndură-te Doamne de noi!
Suntem săraci, plini de nevoi.
Răul pe toți ne-a cuprins.
Aproape că ne-a învins.
Înlătură Doamne acest rău!
Dă-ne ajutorul Tău!
Că Tu ești atotputernic.
Scoate-ne din întuneric!
Nădejdea noastră e la Tine.
Adu-ne în viață bine!
Din nou lampa să se-aprindă,
În luptă s-avem izbândă.
Binele să însoțească
Viața noastră pământească.
Dacă de rău ne vei scăpa,
Slavă Ție-ți vom cânta
Toată viața, cât trăim.
În genunchi îți MULȚUMIM.
AMIN!
poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre bine și rău sau poezii despre sărăcie
Românie,te iubesc
Românie,
în genunchi mă-întorc la tine
și smerit îți cer iertare.
Nu mai plec în țări străine
unde zilele-s amare.
Nu vreau lacrima să-mi curgă
pe pământul lor străin.
Acolo toți mă alungă
și-mi toarnă-n suflet venin.
Sătul de înstrăinare
nu mai vreau să rătăcesc.
Cu drag mă-întorc la izvoare.
Românie, te iubesc!
Cu credință-n Dumnezeu
îți sărut pământul sfânt.
Am fost și rămân al tău,
că-mi ești leagăn și mormânt.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre iertare
A venit Mesia
A venit Isus Mesia să ne dea învățătură
Cum viața s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniți trăind doar în părtășie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veșnicie
Și-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat și de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viața să fim slobozi de păcat
Spălați dar și-n curăție toți de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Și-n lumina Lui cerească pe atâția ne-a zidit
Câți în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit
Și Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toți robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toți dar să ne scăldăm
Și Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învățat lumina toți să fim azi pe cărare
Trăind viața-n curăție și-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvățat de Tatăl Sfânt și ne-a spus că ne iubește
Și că Tatăl lângă Sine pururea El ne voiește
Dar ne cere prin Scriptură viața nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veșnicie cu toții dar noi să fim
Haideți dar în sfințenie noi astăzi să-l onorăm
Și întreaga noastră ființă pentru veci dar să i-o dăm
Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viața nouă doar prin har și prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul și astăzi ne cere
Să trăim în sfințenie doar prin har și nu-n vedere
Ci-n credința Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinși în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar
Unul pe altul dar întruna frați dar să ne sprijinim
Și robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruința Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Și crescută-n floarea vieții doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideți toți să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină și de toate ne-a spălat
Să avem în veșnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veșnică salvare
21sept. 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre curățenie sau poezii despre înălțime

Bucovină, dulce fată
Bucovină, dulce fată,
Tu, copilă-a țării mele,
Cât mai ești înstrăinată
Mi te-apasă lanțuri grele.
Trasă pe a vremii roată,
Lacrimi grele-ai strâns în barbă.
Înlemnind, chemata gloată,
A rămas de-a pururi oarbă.
Cât e bolta înstelată,
Gândul către tine zboară.
Parcă fost-ai blestemată,
Toți râvnind a ta comoară.
Cât e cerul și pământul
Ți-oi purta în zări cuvântul,
Că inima n-are pace,
Nu mai rabdă, nici nu tace.
Sfânta noastră Bucovină
Smulsă-adânc din rădăcină,
Sufletul mi-e prins sub brume
Când rostesc falnicu-ți nume,
Stă chircit printre suspine,
Ochiu-mi plânge pentru tine;
Cel-lalt ochi spre tine cată,
Că ai fost altora dată,
Tu, cea mai frumoasă fată.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre patrie sau poezii despre inimă
La mulți ani Românie!
La mulți ani române!
Răsună într-un glas,
Prin văi și pe coline,
Românii pas cu pas,
Îți cântă Românie,
În al aniversării ceas.
E ziua ta, o, Mare Românie
Și azi ne adunăm.
C-avem inimile pline,
Românie, să-ți urăm,
Să fii o țară sfântă,
Să ne cuprinzi cu dor,
Să nu te lași înfrântă,
De vezi copiii tăi cum mor.
Și vrem să-ți spunem Românie,
Că azi noi te iertăm,
Să nu îți uiți copiii,
Prin lacrimi, te rugăm.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 decembrie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre urări sau poezii despre copilărie

Orice zi e-o dăruire
Luni e ceasul deșteptării,
orice gând e o speranță,
este nimbul luminării,
e bobul de toleranță.
Marți e pasul din genune
ce-înflorește flori sub ape,
e grăunte de minune
așezat pe-a mele pleoape.
Sfânta Miercuri-n haină albă,
drumul, calea, ne păzește,
cu extract din foi de nalbă,
animale oblojește.
Joi e ziua norocoasă,
e talisman pentru iubiri,
dragostei îi face casă
sub ceruri de mărturisiri.
Vinerea sub semnul crucii
ce viața ne dăruiește,
ne rugăm în vârful stâncii
când Isaia dănțuiește.
Rugă Maicii noastre Sfinte
aducem cu prisosință,
din greșeli să luăm aminte,
Ea ne este chibzuință.
Cerul lumii se deschide
lăsând Sâmbăta s-aducă
merinde peste morminte,
dor în frunze de lăptucă.
Duminica e zi solemnă,
cea mai mândră dintre toate,
pe frunte cu diademă,
strălucire peste poate.
Este ziua rugăciunii,
a-nvierii, bucuriei,
aplecați în dulci mătănii
dăm binețe preasfinției.
Din palatul său de aur,
în alb toată-nveșmântată,
vară a soarelui faur,
ne ninge cu flori de-agată.
Orice zi e-o dăruire,
limpezește apa arsă,
este a noastră zidire
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vestimentație sau poezii despre stânci