Dă-mi mâna
Dă-mi mâna și visele tale,
Pășește cu mine-mpreună,
Ți-oi face din stele cunună
Și voalul din nori și petale!
Dă-mi mâna, e-n față altarul,
Vrem El să ne lege destinul,
În noi să păstreze seninul
Și-n suflet s-abunde nectarul.
Dă-mi mâna, inelul ți-oi pune
Să fie pecete-a unirii,
Iau Cerul drept martor iubirii
În bine și-n rău ne cunune!
Dă-mi mâna, când pragul te-oi trece
Pe brațele mele plutește,
Cuvinte de dor îmi șoptește
Și lasă sfiala să plece!
Dă-mi mâna, sub teii în floare
În cânt de viori să valsăm
Și-n doi să-ndrăznim să visăm
Iar Cerul în noi să coboare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Înțelesuri (4 iunie 2019)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Olivia Pocol. [Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre vals
- poezii despre unire
- poezii despre tei
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.