Roua dimineții
Când am să fiu un bob de rouă
Căzând pe negrele-ți sprîncene
Împrăștie-mă usor în două
Opreste-mă să curg din gene
Cu mâna ta să mă ridici
Să-ti curg pe buzele setoase
Si nici un strop tu sa nu pici
Pe nările umflate groase
Tu să mă sorbi drept apă vie
Si unge sufletul ce l-am iubit
Si dor mi-a fost de tine mie
Am plecat eu nu te-am părăsit
Tu să te scalzi în roua dimineții
Când soarele nu este încă sus
Te îmbraci cu haina tinereți
Atunci când roua nu s-a dus
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre rouă
- poezii despre vestimentație
- poezii despre suflet
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.