
Centenarul Unirii
În amintiri netrăite dar de sânge simțite
Cu unghiile cugetului scurm,
Culeg crenguțele de vitejie înverzite
Durerea amputării vreau să curm.
C-o sută de ani m-am întors înapoi
Visul românilor devenise real
Din ceruri cădea bucuria peste țară și noi
Cavale sunau al nostru drag ideal.
Dar iată că-n anul nefast patruzeci
Dușmanii un pact numit Molotov au făcut,
Granițele-au dărâmat cu mii de berbeci,
Frații de frați au separat dincolo de Prut.
Din lacrimi amare de dor și dulce fior
Speranța românii-au crescut,
Visul Unirii devine din nou amețitor
E timpul fârtați pentr-un nou început.
Veniți români de pretutindeni la Alba,
Sub steagul tricolor să ne unim destinul
Căci centenaru-acesta-i zborul de columba
În zări să propagăm cântul capitolinului.
Pe masa mare a lumii noi să punem
O pâine din spice coapte-n mândrul soare,
Fără felii lipsă și teamă de blestem,
Pâinea cea dulce a României Mare.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre timp
- poezii despre pâine
- poezii despre început
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre unire
- poezii despre sânge
Citate similare
Frați români !
Frați români din lumea întreagă,
Nu uitați de țara mamă,
Nici de frați, nici de părinți,
De prieteni sau bunici.
Căci săraci așa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumusețea țării noastre,
Tot străinu-a căutat.
Țara noastră este mică,
Brațul mare primitor,
Nu uitați, români din lume,
De al nostru tricolor.
Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogății aveți,
Dorul doinelor cântate
Și în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeți.
Și-a pământului chemare
Și-al istoriei trecut
Și a unirii cântare,
Unde voi ați mai simțit?
Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simțiți
Să veniți, de-aveți putere,
Țara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniți
Iar, din cupele frăției,
Frați români!
Cu toți să beți.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre trecut
- poezii despre sărăcie
- poezii despre prietenie
- poezii despre muzică
- poezii despre mamă
- poezii despre istorie
- poezii despre frumusețe
1 Decembrie - Ziua României
Frunză verde, floare albastră,
La mulți ani de ziua noastră!
Frați români din lumea-ntreagă,
Hai uniți-vă odată și strigați cu toți în cor:
E ziua românilor!
Să se știe peste tot, că românu-i patriot!
Își iubește țara, frate, ș-o apără pân' la moarte!
Haideți dar, măi frați români,
Frați români și buni creștini,
Să strigăm cu toți în cor:
Mândru-i steagul tricolor!
Toată fala și mândria,
Una este România!
poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre patriotism, poezii despre mândrie, poezii despre iubire, poezii despre frunze, poezii despre flori, poezii despre drapel sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Românii vor unire
Românii vor unire
Basarabeni, Bucovineni, veniți la mama voastră România
Avem același cuget și simțiri
Reîntregim ținutul și etnia
Simțim nevoia marii înfrățiri.
Bucovineni, ne-ajunge opt decenii împărțiți
Cândva de mari imperii despărțiți.
Basarabeni, cereți a vă unii cu țara mamă
Doar noi putem, să reparăm cumplita dramă.
Voi români neîntrecuți, din Tighina în Cernăuți
Plânsete și mult suspin, din Cahul pân' la Hotin
După zeci de ani trecuți, după atâtea suferinți
Să refacem țara mare, ca s-avem un alt destin.
Români ce ați rămas în granițe străine
Ați suferit destul, nu mai răbdați
Voi cereți dreptul la unire
În piept la noi, bat inimi de soldați.
De la Tisa pân' la Nistru, toți românii plâng cu jale
De la mic până la mare, ei cu toții au chemare.
Săturați de întristare au o singură dorință
Cu puteri încrezătoare încă cred în biruință.
Noi cu toții ne dăm mâna și să facem horă mare
Să răsune al nostru glas chiar și dincol' de hotare
Sub același tricolor, un stăpân unic s-avem
Mai puțin să dăm cu vorba, este vremea faptelor.
Sus în deal la mănăstire, '' Sfântul Mina'' în Roșiori
Bate-un clopot și răsună de îți dă și muți fiori
Pe români de peste graniți, îi îndeamnă la pornire
Fără prea multă tăgadă îi îmbie la unire.
Ribbentrop Molotov, el a fost un pact nedrept
După atâta suferință și atâta îndurare
Să înfăptuim acum, un alt concept
Să facem România Mare.
Păstrăm a noastre zăcăminte
Că munții noștri poartă AUR
Noi pentru AUR mergem înainte
Recuperăm al nost' tezaur.
Prin vene curge același sânge la români
Cu toții avem un ideal și-un gând comun
Acum să ne unim, pe veci stăpâni
Aceste gânduri mari, firește se impun.
Veniți români din lumea largă
Că să unim al nostru neam
Să facem România întreagă
Să alipim ținuturi furate de dușmani.
Să nu lăsăm dușmanii să ne piară
Pământul strămoșesc să-l stăpânim
Dispară trădătorii și ai noști' dușmani de țară
De vrem unire, Români! veniți să ne unim.
24.01.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (19 ianuarie 2022)
Adăugat de Angelin Leru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre graniță, poezii despre dușmănie, poezii despre încredere, poezii despre trădare sau poezii despre tristețe

Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre fluturi, poezii despre dor, poezii despre devenire sau poezii despre creștere

Clopotul Unirii
bate un clopot, bate la Alba
din vremuri aduce românii
de pe munte, din șesuri cărunte, din văile multe
de la marea cea mare răsună chemarea
au fost atunci o mână de români
ce-au făurit în bună zi unirea
au rupt tăcerea și jugul din străini
și au ales unirea
pe stemă au pus doruri și dureri
iar pe Câmpia Libertății au adunat stele din cer
aici, de atunci, se vorbește românește
curg astăzi amintiri
de la Dunăre la Prut
de la Tisa până la mare
de jertfa unui popor de bravi români
ce au visat odată România Mare
au dăruit acestei lumii o floare între spini
și au numit-o simplu, România
pământul sfânt în care ne plângeau copaci a jale multă
copii, părinți uciși de hoardele străine
și au venit români de pe meleagurile toate
să înfăptuiască tainic ideal
''să ne unim cu Țara''
ei au ales lumina, iubirea, libertatea
e clipa azi, române
o flacără arde în tine și în neamul românesc
a fost atunci unire în spirit, în suflet și în gând
hai azi la horă, mamă, tată
joacă-joacă iarăși, soră, frate
''să dăm din nou mână cu mână''
să aruncăm pleava străină
să închinăm azi un pahar, să ne unim ca frații
suntem o nație străveche, avem o viață și un viitor
iubirea, cinstea, adevărul, ne este astăzi scutul
și vom cânta în lume
jucând hora unirii peste veacuri, noi, neam biruitor
bate un clopot, aici mereu bate
un clopot bate în cetate, în veci va mai bate
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre libertate, poezii despre văi, poezii despre vorbire sau poezii despre viitor
Mamă, Românie mare
Bat clopote în depărtare, vestesc reîntregirea,
A neamului român, pe veci UNIREA,1 Decembrie e ziua.
O singură țară, ROMÂNIA și mamă a toți românii,
Dinspre Abrud, încă se simte a Iancului chemare, vie.
La Alba vin cu mic, cu mare, în suflete purtând cu toți
Aceeași unica dorință sfântă, unirea să înfăptuiască.
De la Alba, la Avrig, de-a României drag, să-înfăptuiască,
Hotare sigure și pace, a noastră țară să-înflorească.
S-au reunit la Blaj, provinciile toate, ca să semneze azi,
Unirea Moldovei cu Țara românească pe vecie.
Acolo s-a născut a noastră, mamă țară-România
Cu viersuri dulci, cu oameni bravi și vorbe de iubire.
La mulți ani români din orice colț de țară și de lume
Încingeți a unirii horă, prindeți-vă strâns de mână.
Sângele în vene fierbe, vorbim toți același glas,
Moldovă tu ești altoi, pentru o mare Românie.
Unirea tuturor, sub același steag străbun, e tricolorul,
Ce-a fluturat mereu cu stoinicie, din veacurile adânci...
Un singur ideal avem în cuget, unirea tuturor,
De la Bălți și de pe Prut, glas de frați se-aud strigând.
Dumnezeu, bate la uși și ne-întreabă azi pe toți,
Ce-am făcut cu libertatea, moștenită din străbuni?
Tu române, ai dus greul, peste umerii tăcuți...
Azi deșteaptă-te române, că vei deveni supus.
Tu popor înalță capul, cine ai vrea să te trezească
Din această amorțire, de-aia au luptat străbunii?
Oare azi nu vă mai pasă, viața pentru țară-au dat,
Să trăim în libertate, nu cu jugul pe grumaz...
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre Țara Românească sau poezii despre tăcere

Hai să ne unim (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România)
Hai să ne unim, frații mei de cruce,
Frații mei de sânge, din nou într-un singur popor.
Și să nu ne mai plângem sau să ne râdem
Că împreună nu o să avem un falnic viitor.
Hai să ne unim, frații mei de lacrimi,
Frați de suferință, cum s-au unit cândva, demult,
Niște oameni simpli, dar plin de credință
Și cu puterea ei unire s-a făcut!
Căci ne așteaptă mama noastră bună
Cu brațele deschise și ochii înlăcrimați!
Ea vrea să ne vadă din nou împreună,
Fraților, hai să rămânem frați.
Să nu uităm trecutul atât de glorios.
Să luptăm cu mândrie
Pentru un viitor mult mai falnic
Și mult, mult mai frumos!
poezie de Vladimir Potlog (18 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre râs, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Doina românilor
Dragii mei,
să ne unim,
Să putem să biruim,
Să aducem peste țară,
Steagul alb și primăvară...
Dragii mei
să fim buni,
Și cu gândul la străbuni,
Să ne iubim între noi,
Să fim uniți în nevoi...
Dragii mei,
în gând curați,
Așa să devenim frați,
Să aducem peste țară
Armonie... Omenie...
Dragii mei,
să avem credință,
Fără ea nu-i biruință,
România-i țara noastră,
Însă patria cerească
O găsim când vom pleca,
Tatăl... ne va aștepta...
poezie de Gratiela Lionte
Adăugat de Gratiela Lionte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre patrie sau poezii despre curățenie

Asta vreu, dragul meu
Iubești scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioara de-albe flori,
Ce-ncunună grațioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcută
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?
Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești, dulce drăgulină,
Doina mea de tainic dor
Ca pe lira mea suspină
Dulce, blând, încetișor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate cântul de-armonie
Care Eol îl adie
Printre frunze, printre flori?
Ah! Când aurul suspină
În punguța plină, plină,
C-o cântare metalină!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești poate pe Selene,
Ca o candelă lucind,
Când cu pasu-i lin, alene
Se preumblă surâzând?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Iubești poate alba zare
Ce-o săgeată mândrul soare
Peste câmpul înflorind?
Ah! Când aurul dulce sună
În punguța mea nebună
Nu-mi mai trebe alba lună!
Asta vreu,
Dragul meu!
Iubești patria-ți măreață
Ce de glorii duce dor,
Când în palida ei față
Se deseamnă-un viitor?
Nu, nu! Nu, nu!
Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate visul mare, mare
De mărire, răzbunare,
Ce-l visează-a ei popor?
Când în loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci fi-mi-ar un tezaur!
Asta vreu,
Dragul meu!
poezie celebră de Mihai Eminescu din Umoristul (11 octombrie 1866)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre tezaur sau poezii despre sărut

Mărioara
"Dragul dulce-al vieței mele
La oaste s-a dus,
Și de-atuncea soare, stele,
Toate au apus!
Mâna mea l-a lui plecare
Calu-i a-nfrânat.
Și-ntr-o dulce sărutare
Inima mi-a dat."
Astfel cântă Mărioara
Dup-al ei iubit,
Și pe față-i lăcrimioara
Dulce a-nflorit.
Însă iată că sosește
Mândrul ei amor
Și în noaptea ce domnește
Spune al său dor.
- "În câmpia sângeroasă
Frații mi-am lăsat
Și la tine-a mea frumoasă,
Iată c-am zburat.
Căci, vezi tu, o, dulce nume,
Înger ce iubesc!
Fără tine-n astă lume
Nu pot să trăiesc."
- "Ce zici tu, o, neferice,
Mândrul meu iubit!
Așadar eu nu-ți voi zice:
Bine ai venit!
Dar de nu poți fără mine
În lume-a trăi,
La bătaie eu cu tine,
Haide, voi veni!"
Amândoi pe cai s-aruncă
Și prin noapte zbor,
Și trecând prin verdea luncă
Cântă cu amor:
- "Dacă nu poți fără mine
În lume-a trăi,
Pentru țară, eu cu tine
Dulce voi muri."
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre nefericire

Unirea-n simțire e-al nostru pilastru
În zori de zi, al meu suflet de dor mânat,
Și-a pus în tolbă ca și merinde de drum,
File de istorie culese din scrum
Și din ochiul destinului încercănat.
Fruntea-mi obosită cu drag mi-a sărutat
Și mi-a promis că-n curând se va întoarce,
Lâna din caier nu va-nceta a toarce
Cât încă mai e sânul ce l-a alăptat.
Năpasta se abătu peste-omenire,
Îmbrățișări jerfim pe altarul vieții,
În mășți se prelinge roua dimineții,
Celor vii le facem sfânta pomenire.
Doar sufletul se mișcă în libertate,
Nu te întrista când corpu-ți părăsește,
Pâinea iubirii în frații tăi dospește,
Apoi se întoarnă cu acuitate.
Lăsăți așadar sufletele să vină
În cetatea Unirii și mână-n mână,
Doar o simțire să ne fie cunună,
Din Cer să coboare pronia divină.
În străzile pustii deschide-ți chakrele
Și vei vedea uimit noian de suflete,
Venite de-aiurea în complicitate,
Rescriind Unirea cu roșii cernele.
La Alba v-așteptă sufletu-mi albastru
Născut și crescut sub cerul României,
Deși-s departe cânt Oda Bucuriei,
Unirea-n simțire e-al nostru pilastru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre dimineață, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți sau poezii despre roșu
1 Decembrie 1918
Din patru zări veneau români
la Alba Iulia-n Ardeal,
Ca să arate-întregii lumi
că împlinesc un ideal.
"Vrem să ne unim cu țara"!
striga românul ardelean.
"Vrem s-aducem primăvara
și pe pământul transilvan.
DA,
Vrem să ne unim cu țara.
Să facem România Mare.
Vrem să vină primăvara
pe plaiurile legendare."
poezie de Dumitru Delcă (1 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Transilvania, poezii despre idealuri, poezii despre alb sau poezii despre Pământ
Păsările călătoare
De cînd toamna a venit
Cuiburile-ați părăsit
V-au alungat de la noi
Vânturi reci, geruri și ploi.
Copacii-s pustii și goi,
Voi plecați spre alte zări,
Zburați peste mări și țări
Și vă-ntoarceți iar la noi.
Mi-e dor de voi, de cântul vostru drag!
La primăvară vă aștept în prag!
Veniți! V-aștept! În cântul vostru dulce,
O altă toamnă, spre apus, veți duce
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre ger
Doină
Doină de român, străveche,
Plânsă la izvoare clare,
Pâinea inimii flămânde,
Hrănește în codrul verde,
Dorul, care doare.
Doină, plai de miorițe,
Cu ciobani și cu băcițe,
Du pe-aripi de vânt și nor,
Floarea cântului cu dor,
Lacrima românilor.
Doina dorurilor grele,
Țesută, în piept cu mărgele,
Îngânată de cuci suri,
Lacrimi și izvoare,
Cântă dorul românesc,
Și peste hotare.
Doină sfântă românească,
Cântă-n șezători,
Ofurile omenești,
În plete cu flori,
Brâie de feciori,
Fluier cu fior.
Doină dulce, mândru grai,
Cântată cu mult alai,
În zile de sărbătoare,
De la mic, până la mare
Cântă-mi și mie de leac,
Căci de dor eu nu mai scap,
De când și-a făcut de cap.
poezie de Valeria Mahok (3 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre zile

Doamne, ocrotește-i pe Români!
Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
am dat sânge și sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Am dat viață și soldați,
pentru-o patrie de frați,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au mușcat
Ultimatum și Diktat.
Biata lume nu știa
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov și Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
și lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
și cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat țară și pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat și noi
în al doilea război,
haideți, dom-ne Mareșal
în Moldova și-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru țară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Și-am pierdut și-am fost răpuși
și-am fost ocupați de ruși,
aliații au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Și-am murit de mii de ori
s-avem iarăși Trei Culori,
și-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Țara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
de uitat nu vom uita
țara noastră cum e ea,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
Cât o fi român român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ține minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost și cum va fi,
și un jurământ te leagă,
țara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi și tu bărbat,
să te simți mereu soldat,
Doamne, ocrotește-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocrotește-i pe Români!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre armată, poezii despre teroare sau poezii despre război
Pământul vechii Dacii vrem
Când peste Prut rusificat-au Țara,
Iar alții vor enclave în Carpați,
Să ducem grănicerii sus pe Nistru,
Sărbătorind Unirea dintre frați.
De mii de ani ne-au divizat imperii,
Fost-a ca mierea plaiul strămoșesc -
S-au pripășit și alții... Astăzi, frate,
Nu le mai place graiul românesc.
Bolnave minți ne spun cum că-n Moldova
Trăiesc hibrizi, românii nu-s români,
Că-n zecile de ani de plagă rusă
Confrații au uitat de Mușatini.
Când limba românească-i umilită
Pe daco-getic, aspru plai străbun,
Noi vom cânta mereu Hora Unirii,
Vom aștepta să vină Ceasul Bun.
Nu ne mai amăgiți cu baliverne,
Nu vrem poduri de flori... Unire vrem!
Astăzi ne este scris, prin suferință,
Să izbăvim al neamului blestem.
Vom aștepta... Cândva vom trece Prutul,
Capul de lup pe steagul tricolor
Va re-ntregi pământul vechii Dacii,
Nemuritor, cu noi spre viitor.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre poduri
Ziua României
Ziua României
Întâi Decembrie zi măreață
Sărbătorim cum se cuvine
Să-i acordăm destulă importanță
Eu și tu dragă române.
Ziua cea mai importantă
Este astăzi la români
Zi istorică vibrantă
Săvârșită de străbuni.
Străbunicii și-au dat viata
Țară întreagă, să avem
Dar și noi avem dorință
S-o întregim dacă putem.
Sentimentul de iubire
Toți românii îl avem
Te cinstim cu dăruire
Și-ți dedic acest poem.
Românie țara mea
Te iubesc și te ador
Astăzi este ziua ta
Ești iubită de popor.
Sunt mândru că m-am născut
Într-o țară așa frumoasă
Cu drag în ea am crescut
Că-i bogată, valoroasă.
Sunt român și-mi pare bine.
Și așa voi fi mereu
Eu mă simt legat de glie
Și la bine și la greu.
Jur credință scumpă țară
Noi cu toți te-om apăra
Gândul meu la tine zboară
Întreagă te vom păstra.
Mulți ar vrea să te dezbine
Să te împartă după plac
România aici rămâne!
Neclintită veac de veac.
Veniți români la Arcul de Triumf!
Aplaudați parada militară
Urale să răsune din plămâni
Cu ropote de aplauze, cinstim această țară.
Veniți români la Alba! Aveți chemare
Având același gând comun
Să facem România Mare
Aceste vremuri se impun.
La mulți ani! Eu îți doresc
Să ai pace îndelungată
Aici vreau ca să trăiesc
În țara cea mai bogată.
01.12.2021
Angelin Leru
poezie de Angelin Leru din compoziție proprie (1 decembrie 2021)
Adăugat de Angelin Leru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre valoare sau poezii despre urări
Veniți iar înapoi, zile de ieri [Come back, sweet yesterdays]
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
Dar nu numai în visul meu banal
Să îmi aduceți supărări șuvoi
Ca să mă scol din somn la ce-i real,
Însingurat, cu sufletul greoi.
Să fie beznă când e noaptea-n toi,
Ca ziua să mai sper din răsputeri.
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre somn

Nașterea lui Eminescu
Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dicționar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște Eminescul nostru iar.
A fost sortit să vină-n cea mai dulce
și-n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca-vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.
Așa firesc se-ntâmplă nefirescul,
pământul nostru suferă adânc,
la Ipotești se naște Eminescu
și-n toată România mame plâng.
La noapte, dintr-un pântec și o slovă,
se naște steaua celor ce-au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
și mâna mult lovită ți-o sărut.
De-atâtea ori, în vremuri, sfâșiată
ai fost, Moldovă, cum să spun nu pot,
dar Eminescu ce se naște, iată,
în Doina lui, o să cuprindă tot.
Ciudată noapte, noaptea noastră mare,
o noapte cum a fost la început,
și, de la Cernăuți și pân' la Mare,
pâraiele se-aud plângând în Prut.
În el tresare trist Moldova toată,
toți frații-nstrăinați se regăsesc,
în el o inimă va ști să bată
acum și veșnic, dorul românesc.
În Voroneț s-a răsculat albastrul,
ca dintr-un cer fremătător de frați,
la noapte-n țară va urca un astru,
se naște El, Români, vă închinați!
poezie celebră de Adrian Păunescu (15 ianuarie 1982)
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere

Decembrie roșu
Un vânt de libertate decembrie-aducea,
Junii României erau gladiatorii,
Speranțe-n loc de arme, duceau alăturea,
Păstrate cu sfințenie-n antimemorii.
Dar cei făr'de credință cărțile-au măsluit,
Gloanțe ucigașe lansară fără milă,
În sânge au îngropat visul nemiruit
Lăsând în întuneric blânda campanilă.
Decembrie ningea pe crucea catedralei
Fulgi roșii împărtășiți cu picuri de sânge,
Umplând o călimară pentru al meu condei
Cu care astăzi scriu, că inima îmi plânge.
Îmi plânge în surdină cu lacrimi vineții
Căci jertfa fiilor noștri a fost în van,
Vise albe-n dimineți pierdute-s în pustii,
Rătăcită-s în labirintul cartezian.
Rog Cerul pentr-un decembrie stelar și bun,
Speranțele să înrămăm la loc de cinste,
Pe scările catedralei în noaptea de Crăciun
Lumina să se reverse dumnezeiește.
Gladiatorii României să nu uităm,
Să-i pomenim cu flori de măr și stele verzi,
Dorința lor de libertate să-mbrățișăm,
De zori noi și demnitate iar să fim flămânzi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe sau poezii despre religie