
Nu mă învăța cine sunt!
sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre învățători
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Nu mă iubește nimeni
Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.
Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!
Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.
Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!
Nu mă iubește nimeni,
Dar eu nu regret,
Eu o să iubesc și o să trăiesc
Până o să-mi bată inima în piept!
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre rai, poezii despre picioare, poezii despre inimă sau poezii despre Dumnezeu

Iubita mea
Ești răsăritul meu de soare
Ce-mi încălzește sufletul.
Cea mai strălucitoare stea
Ce îmi aduce cerul mai aproape.
Doream să te cunosc, când încă te visam
Acum însă, nici nu mai știu ce ești...
Ești timpul... ești gândul meu matur...
Sau ești dorința copilului din mine!
Știu cine ești!
Ești calea ce-o urmez orbește
Ești ființa de care am nevoie.
Când mi-am jurat ca nu mai vreau iubire
Tu mi-ai zâmbit și ai știut ca să mă schimbi
Ai depășit chiar orice bariere.
M-ai cucerit cu vorbe dulci ca mierea,
Nu cu amarul frunzei de pelin!
Mi-aprinzi gândirea și focul dragostei
Se aprinde în al meu suflet
Când mă gândesc la tine.
Ești viața însăți...
Dar ce spun... ești nemurirea!
Tu ești icoana sfântă
Ce-mi luminează noaptea
Și ziua îmi încântă gândul și privirea.
Ești mai presus de toate
Ești dor, ești bucurie, destin și nemurire
Un înger ce până ieri,
Îl întâlneam decât în rugăciuni
Și totul e real, nu este vis
Eu lângă tine, mă simt în paradis.
De asta te iubesc,
Femeie cu suflet tandru,
Înger cu suflet blând
Ești tot ce mi-am dorit.
Doar tu ai dat aripi speranței
Și șansă unei vieți... în doi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dorințe, poezii despre gânduri, poezii despre trecut, poezii despre timp sau poezii despre sfinți
Botezat întru cuvânt
Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet și suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu ești lemn și piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoțește,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un pește.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Ești alături, când și când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul și jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au pașaport înspre Paradise.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre botez, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre pești
Filozofie
Și cine ești tu, încât, dorindu-te,
Să stau de veghe trează nopți la rând
Rugându-mă să treacă vremea iute
Să te revăd în prag cât mai curând?
Și cine ești tu, că-atunci când îmi lipsești
Locuiesc anotimpuri fără bucurii
Și implor vântul să-mi bată în ferești
Cu umbra ta ascunsă luna-n nori deși-i.
Știu un tip cu mult mai îndrăzneț decât
Alți mii de bravi de pe uscat sau ape;
Și cine ești tu, rogu-te, într-atât
Că-n mintea mea alt om nu mai încape?
Dar așa cum toti savanții mărturisesc
Căile femeilor ne sunt străine...
Dar cine sunt eu, din toate să iubesc
Cel mai înțelept și cel mai bine?
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre filozofie, poezii despre femei, poezii despre bucurie sau poezii despre anotimpuri
Noi
O voce dulce mi-a spus:
« Te-ai întrebat, adeseori
Cine sunt eu, cine ești tu?!
Eu sunt soarele ce lucește vesel,
Eu sunt spiritul ce întreține viața,
Eu sunt curcubeul-arc peste zări,
Eu sunt Tu, Tu ești EU,
Eu și Tu suntem Noi.
Eu sunt adierea vântului,
Și strălucirea stelei, eu sunt...
Sunt șoapta izvorului sub clar de lună.
Eu sunt iubirea Mamei Pământ,
Și dragostea Tatălui ceresc, eu sunt...
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Sunt ploaia ce hrănește Pământul,
Și focul ce-aprinde inima rece...
Focul dragostei, eu sunt.
Dragul meu copil,
De-atâtea ori te-ai întrebat...
De ce? când? și cum?
Ți-au rămas întrebări făr'de răspuns,
Și întrebări nepuse încă...
Nu-ți fie frică să întrebi:
" Nimeni nu se naște învățat
Și, cât trăiește, omu'învață!"
Pentru că învățători și elevi vom fi mereu.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu...
Eu și Tu suntem Noi.
Încarcă-ți inima cu bucurie și iubire...
Șoimul viteaz se-nalță-n tării
Fără a se întreba, de ce și cum...
Când visele sunt mai multe decât stele în cer.
Eu sunt Tu, Tu ești Eu,
Eu și Tu suntem Noi...
Pentru totdeauna. Și toate astea sunt parte...
Din planul miraculos al lui Dumnezeu!"
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce
Romanța lacrimilor mele
Omul, terminând cu vorba,
Nu știu ce-am mai întrebat,
Dar am plâns, am plâns întruna
Până când s-a înnoptat.
Apoi... am plecat spre casă,
Năucită de durere,
Lacrimile mi-au stors ochii,
Iar gândul, orice putere.
Ajungând pe strada noastră,
Câinii pe la porți lătrau
Iar pe o bancă patru tineri
O romanță fredonau:
-In satu-n care m-am născut,
Nu-i cine să mă plângă,
Cei dragi de mult m-au părăsit
Chinul să le ajungă.
De-atunci eu singură trăiesc,
Mereu pe căi străine
Și n-am pe cine să iubesc
Sunt tristă, vai de mine.
O... Doamne! Cu ce ți-am greșit
De nu-mi mai ierți păcatul,
Părinții mi-i-ai osândit,
Ai osândit tot satul.
Nu am puteri să mai răzbesc
Poveri și grozăvia,
Dă-mi forță ca să mai zâmbesc
Să zbor ca ciocârlia".
- Ascultând aceste versuri
Am deschis ușa la tindă
Și trecând printr-o odaie
Am ajuns lângă oglindă.
Mi-am privit ochii și fața,
Istovite de durere,
M-am spălat cu apă rece
Să-mi revin, să am putere.
Și, văzând lampa aprinsă
In odaia dinspre vale
Am intrat să-i spun cucoanei
Despre această zi de jale.
Ea știa de tragedia
De la Bălgrad și din țară
Și de tata cum murise
Chinuit în acea gară.
Nu mi-a spus crezând că timpul
Le va rezolva, odată,
Nici n-a vrut să-mi redeschidă
Rănile de altădată
.
Din ciclul: Prea multe lacrimi mamă
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre versuri, poezii despre tragedie sau poezii despre tinerețe
Doamne, tot ce știu
Doamne, asta-i tot ce știu
Să privesc mereu la Tine
Sunt născută doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine.
Eu sunt Tu și Tu ești eu
Sunt copilul Tău cuminte
Fața Ta de Dumnezeu
Și oglinda dinainte.
Sunt zidire de pământ
Martoră-i și-acum țărâna
Dar mi-ai dat din Duhul Sfânt
Și m-ai legănat cu mâna.
Doamne, asta-i tot ce știu
Să doresc să vin la Tine
Sunt născuta doi să fiu
Eu și Tu ce ești în mine...
poezie de Adriana Cristea (10 februarie 2004)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre mâini, poezii despre copilărie sau poezii despre Sfântul Duh

Abatorul... de sine
Nu citiți titlul! Dăunează grav sănătății...
Mai cu seamă unui suflet bolnav
De lacrimă și singurătate...
Aici nu vorbim despre moarte.
Mi-am incinerat iluziile
În abatorul de sine
Și fluturi și-au luat zborul din inima mea.
Călătoresc spre necunoscut,
Dar aripile gândului meu
Au crescut.
Nu mai stau cu sufletul prins în lanțuri,
În închisoarea tristeții,
Mi-a scimbat dintr-o dată cărarea,
Spre rădăcinile vieții.
M-am născut dincolo de naștere,
Pe rugul luminii
Și lumina a izvorât vulcanic din mine...
Sunt secunda de fericire
Ce aleargă printre clipe,
Împărțind existența în vechi și nou.
Sunt ecou, caleidoscop de cuvinte,
Sunt roșul intens al iubirii...
Sunt eu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vorbire sau poezii despre sănătate
Nu erau semne
Mergând, am aflat
Unde mă duc.
Urând intens, cum să iubesc.
Iubind, ce și pe cine să iubesc.
Întristându-mă, cum să râd din toată inima.
Din slăbiciuni, cum să capăt putere.
Din neadevăr, adevărul.
Din ipocrizie, am aflat ce este sinceritatea.
Acum aproape că știu cine sunt.
Aproape am curajul să fiu acel om.
Încă un pas
Și voi fi în locul de unde am plecat.
poezie de Irving Layton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre minciună, poezii despre fățărnicie, poezii despre curaj, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre adevăr
Cade
cade zăpadă multă să ne-ajungă...
nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune
să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot să calc pe ape
iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea
doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii
mi-a picat așa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc să stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet
nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...
poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre păduri sau poezii despre prietenie
Sub clarul de lună
sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulțumire
am strâns în suflet bucurii și necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.
fericiri din tinerețe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopți la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.
am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
și mi-am păzit credința de furtună.
sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristețe noaptea sub clar de lună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre vârstă

Zâmbet din etern
Am clipit doar puțin, doar atât și te-ai dus,
Cu privirea te caut, dar nu ești, ai apus
Printre timpuri târzii eu aștept, nu mai vii,
Poate crezi că sunt trist, însă știu că revii
Pân-atunci am să scriu, tu citește de vrei,
De mă cauți prin vers poți să vii să mă iei,
Știu că ei nu-nțeleg dar nu-mi pasă deloc,
Sunt puțini care știu ce-am simțit reciproc
Tu un zâmbet mi-ai fost când apusul venea,
Răsărit deveneai din lumină de stea,
Adiere de suflet, ce nu mulți au simțit,
Un păcat minunat, un etern ce-am trăit
Mă condamnă de vrei, mă iubește de poți,
Însă dacă o faci, te-aș ruga să-mi arăți,
Ca să știu că exiști, ca să știu că mai sunt
Între steaua din cer și albastrul pământ
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reciprocitate, poezii despre poezie sau poezii despre lectură
Prietenul de pe Pământ
Iubirea mea, tu ești minunea
Ce-mi luminează-un Univers!
Mai bună-mi pare (astăzi) lumea
Ești Armonie-n cânt și-n vers.
Căci sunt îndrăgostit de tine,
Ești trup și suflet și ești gând.
Prin ochii mei pătrunzi în mine,
În ochii tăi eu mă scufund.
Porți chip angelic de fecioară,
Ai trupul unui trandafir.
Sufletul tău este-o comoară,
Sunt mai bogat că un emir.
Când am plecat prin galaxie,
Cu destinația Pământ,
Nu bănuiam ce-are să fie,
Că nu voi mai putea să cânt.
Mi-a spus-o însuși Creatorul
C-am să trăiesc câteva vieți,
Până îmi voi găsi amorul,
Pe mine (oare) mă aștepți?
"Nu tot ce zboară se mănâncă!"
Nici ce-i frumos este și bun...
Tu ești o lume într-o nucă.
Dacă te vreau, eu sunt nebun?
Cât e de importantă coaja?
Doar miezul trebuie să-l strâng.
Dacă te pierd, se pierde vraja
Și-atunci degeaba-ncep să plâng..
Iar de va fi că înc-o dată
Să mă renasc pe-acest Pământ,
Nu tu vei fi cea vinovată
De toate relele ce sunt!
Tu ești micuța mea prințesă,
Eu știu că vei rămâne vis!
Nu astă lume nu ne lasă...
Noi ne-ntâlnim în Paradis!
Ai fost și vei rămâne încă
"Prietenul de pe Pământ"
Când ești cu mine sunt o stâncă,
Când tu nu ești devin mormânt.
Dar noi suntem o galaxie
De sentimente și de dor!
Să te urăsc că ești Femeie,
Să nu-l ascult pe Creator?
Deși îmi pare crudă soarta,
Nu pot să fiu un răzvrătit!
Nu voi că eu să închid Poarta
Ce duce către Infinit!
Rămânem două emisfere,
Care își au propriul destin
Închis în trupuri efemere...
Tu mă aștepți? Eu am să vin?
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre virginitate sau poezii despre vinovăție

Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre minciună sau citate de Nichita Stănescu despre inimă

Inima
Bate, și eu știu că bate și vreau eu să bată.
Bate și-o aud întruna și nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...
Ea bate, și eu știu că bate, și vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu și ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Dreptul la timp (1965)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță pentru mâine...
Gândul meu zboară din nou la tine,
Că tu ești prezenta mea iubire,
Dar cine ar fi crezut,
Că e drum lung de străbătut.
În fiecare parte a sufletului meu,
Există o amărăciune și nu mai sunt eu,
Îți spun că te iubesc, dar tu nu ești prezent,
Iar când îți spun în față tu nu ești atent.
Ar trebui să mă îmbrac în flori,
Că tu să mă mai vezi uneori,
Aș vrea să-mi răspunzi cu tăcere,
Cu mângâieri s-alungi a mea durere.
Să nu-mi mai pese de ce mă-nconjoară
Și inima ta nu vreau să te doară,
Să simt ușor cum vântul lin mai bate,
Dar la noi să nu mai poată străbate.
Vreau s-aruncăm amintirile de ieri,
S-avem mai multe apropieri,
S-avem speranță pentru mâine
Și-n fiecare zi amintirea să rămâie.
Aș vrea să iubești sufletul meu,
Că și eu il voi iubi pe-al tău,
Aștept cu mare dragoste să revii
Și cel de dinainte să nu mai fii...
poezie de Eugenia Calancea (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre viitor sau poezii despre prezent

Vorbe
de ce mereu mergând pe drum
vorbesc tăcând și plâng în gând
de ce lacrimi curg dar nu ajung
să stingă durerea unui om
de ce nu tac când pot să plâng
de ce-aș vorbi când atunci când zac
de ce doar zac pe cripta vieții
aici nimeni nu trece
e frig și e atât de rece
doar moartea petrece
nu știu cine sunt
de ce sunt
dacă mai sunt
doar merg și plâng
și uneori întreb în gând
dar oare până când...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre durere
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre păr, poezii despre privighetori sau poezii despre muzică
Când mi-am zidit menirea în slovă
Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Și neamul l-am slujit fără de păcat.
Dar mi-am luat bocceaua in spate
Și-n lume iarăși am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.
Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arțar
Și un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleștar.
Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge sau poezii despre rouă

Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
de cerbi
albaștri...
eu sunt vânatul
ciutei cu-alice
de iriși.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre sclavie, poezii despre schimbare, poezii despre ochi sau poezii despre munți