Sub clarul de lună
sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulțumire
am strâns în suflet bucurii și necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.
fericiri din tinerețe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopți la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.
am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
și mi-am păzit credința de furtună.
sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristețe noaptea sub clar de lună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.