Mai târziu

Când va începe noaptea
voi şterge urmele ploii
şi îmi voi chema tinereţea să mai stăm
la taifas
vom privi cum zboară culorile toamnei
dezbrăcând copacii,
vom sorbi amintirile
lăcrimând,
iar eu îi voi promite
că, mai târziu,
mă voi întoarce
să adun toţi fluturii albaştri.
Şi voi suspina prelung.
Dar, vai! pasărea aceea cu cioc de granit
îmi fură sfârşitul poeziei.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea de fontă

Pasărea de fontă zboară prin conductele caloriferului
în cioc îi atârnă clopotul de la biserica din cartier
de aripile ei se încălzeşte vecina mea
trecută pe jumătate în lumea drepţilor
deşi are ani buni de când cară un pat în spate.
Pasărea de fontă
bate în ţevi
noi ne aruncăm mâinile în cuibul
crescut pe calorifer
şi cu palmele căscate
ciugulim din clopot duminici uscate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Târziu de zi,
Târziu de an,
În care toate cad în van,
Târziu de dragoste,
Târziu,
Doar în culori cărămiziu,
Târziu de fericiri trecute
Puse-n romanţe pe tăcute,
Târziu de ochi frumoşi
Târziu,
Când nu mai pot,
Când nu mai viu,
Târziu de un sărut furat,
Târziu,
Că nu te-am ascultat,
Târziu
Când ai plecat pe veci
Şi eu credeam că nu mai pleci,
Târziu am naufragiat,
Într-un banal de plagiat,
La indigo te-am copiat,
Dar nu era mirosul tău,
Era miros clocit de ou,
Târzie vreme e acum
Şi singur rătăcesc pe drum
Târziu, târziu,
Dar n-am ce face,
Vremea n-o mai putem întoarce,
Târziu, regrete, despărtiri,
Într-o poveste cu iubiri,
Aşa începe dragostea,
Şi se termina tot aşa,
Târziu noi regretăm mereu
Şi luăm din viată ce-i mai greu...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

petec de omăt
pe la colţuri de stradă
florăresele –

în căuşul inimii
îmi adun primăvara

tanka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

petec de omăt -
pe la colţuri de stradă
florăresele

în căuşul inimii
îmi adun primăvara

tanka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfârşitul iernii -
în coconul amorţit
niciun fluture

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea în care pictorul s-a întors în pânzele albe

văd frica în ochiul tău nins
de parcă mâna îngheţată într-un atac hibernal
a tras cerul de zăpadă peste clipa asta caldă
încleştată între dinţi ca şi cum ar fi
ultima muşcătură din frigul ieşit din minţi
ultimul os din liniştea înfăşată în memoria de vată prin care răzbate primul cuvânt
doar groparul îl mai ştie şi-l îngână când face încă o incizie în pământ

în noaptea aceea toţi oamenii mergeau în sens opus şi foarte grăbit
în noaptea aceea toate culorile erau albe
în noaptea aceea fără sfârşit

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sub cerul toamnei
zborul pescăruşului
înfruntând vântul
un val şterge urmele
castelului de nisip

tanka de Argentina Stanciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În furtuna toamnei

Furtuna vine când e linişte
şi alungă tăcerea copacilor
iar luna nu mai trimite raze
şi râsetele seminţelor zboară
spre inimi uşoare cu suspine-n suflet
şi vântul coboară spre mărăcini de spini,
iar fluturii s-ascund sub ramurile florilor,
aşteptând din nou apusul de soare.
Vântul păzeşte cheia toamnei,
pe care o deschide când norii apar
şi zboară fără oprire spre apus,
iar toamna îşi desface poala cu o moştenire,
ce te face bogat de vise
pe care nu ştii să le uiţi
pentru a redescoperi fericirea ei.

poezie de Eugenia Calancea (3 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi reci tresărind a speranţă.
Doar urmele paşilor
ţesute în fir de argint
mai rabdă cuminţenia lunii
şi urletul lupilor.

gogyohka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sfârşitul toamnei-
în cuiburile pustii
fulgi de zăpadă

viscolul devine cântec
în jarul ochilor tăi

tanka de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte în ţara poeziei

E linişte în ţara poeziei,
Pornografia s-a retras la PornTv,
Poeţii dorm vrăjiţi de amintire,
Pe bulevarde circulă BMW.
Din darul magilor n-a mai rămas nimic,
Iar Zarathustra a fost dus la DNA,
Zadarnic dai un pup, un click,
în liniştea aceasta e ceva.
Nainte de sfârşitul Lumii,
Vine sfârşitul fiecăruia,
O auroră –n dansurile spumei,
Timpul ca norii zboară undeva,
Treptele gem ca-n boală animalul,
Calul aleargă în câmpii pustii,
Mila cu sila se-ntâlnesc la vilă,
De ce, iubito, numai noaptea vii?
Prin aer mai plutesc săruturi,
Bietul Petrarca a cerut un ceai,
Muşcaţi de şarpe, cad eroi sub scuturi,
Scrie, Poete, scrie, ce mai stai?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.
Inventează un tren numit dorinţă
Până la următoarele flori rămase
În viaţă.

La sfârşitul ploii,
Am simţit în rugăciune soarele venind
Din ceruri curate.
Umbla sfios în rugăciune
Să nu se piardă de mine.
Am adormit cu noaptea la căpătâiul lui.
Mă vedeam zburând ca un miros de floare crudă
În emoţia primăverii,

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergerea memoriei

îşi şterge urmele
urmele duc către clădire
în pod
la flaut
la întreruperea amintirilor
ele aiurează
aiurează şi scheaună
iar sabia-ţi de samurai era albastră
un fel de fragment de cer
cerul este nevinovat
şi negru
când vine furtuna
şi tulbură memoria
memoria se găseşte cel mai mult în sânge
ea este mai memorabilă dinspre inimă
inima adormită nu produce tulburări,
aritmia apare abia atunci
când sângele inundă
amintirile

poezie de Zbigniew Teper (aprilie 2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii îşi arată adevărata frumuseţe a culorilor lor la sfârşitul toamnei.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mie de nopţi

O mie de nopţi eu te-aş iubi
Şi o mie de zile dacă ar fi
Din priviri eu te voi sorbi
Şi mereu aşa va fi.

Ţi-aş da şi stelele de pe cer
La fel şi luna ţi-o ofer.
Tu eşti un iubit model
Şi drăguţ ca un bobocel.

Stăm aşa îmbrăţişaţi
De sol noi stăm fixaţi
Şi stăm unul lângă altul
Fără să luăm în calcul
Cât de târziu s-a făcut
Până şi vântul a devenit mut.

Inima îmi bate tare
Am tot feluri de emoţii bizare
Simt cum la tine în braţe mă topesc
Şi simt că tot mai mult eu te iubesc.

poezie de Petruş Ida-Andreea (1 februarie 2022)
Adăugat de Petruş Ida-Andreea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul toamnei

Îţi imaginezi ca e totul real,
şi tu eşti conştient de asta,
pentru că eşti o imaginaţie,
când geografia sufletului
îţi arată locuri care îţi iau respiraţia.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viţei de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
şi luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respiraţia noastră pură
se va ridica în nori.
O să fim prinşi de farmecul toamnei.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra ierbii

În noaptea aceasta,
sub miezul fierbinte al lunii,
voi îngropa toate amintirile
şi-mi voi învăţa inima
să se odihnească puţin.
I-o fi îndeajuns...
Pustnică în calea furtunii,
mai aud sunetele stranii
zidite de cuvinte spuse şi nespuse,
dar ecourile lor nu mă mai ating.
Înlăuntrul aşteptării
arde candela smereniei,
iar ziua
risipesc rugă trandafirilor,
stingându-mă în lumina modelată de suflet.
Întrebările nu mai vor răspunsuri,
îndoielile se risipesc,
iar roua lacrimii
spală trupul timpului.
Îmi sorb clipele picătură cu picătură
şi promit să iubesc mai târziu,
limpezită de gânduri
şi cuminţită de dorinţe,
în umbra ierbii.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

miros amărui-
doar prunul mă seduce
în noaptea asta

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

miros amărui –
doar prunul mă seduce
în noaptea asta

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea e prea lungă pe pământ

Când noaptea e prea lungă pe pământ
"fluturii aceia rupţi din soare",
ce mi-au adus iubire şi candoare,
Îmii prelungesc chiria pe pământ.
Am strâns umbre, amintiri în buzunare,
şi le-am trimis apoi pe frunze plutitoare,
şi cu lumina-n pumnii mei fragili,
Ţi-am răsărit în cale,
Te mai miri?

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!