În umbra ierbii
În noaptea aceasta,
sub miezul fierbinte al lunii,
voi îngropa toate amintirile
și-mi voi învăța inima
să se odihnească puțin.
I-o fi îndeajuns...
Pustnică în calea furtunii,
mai aud sunetele stranii
zidite de cuvinte spuse și nespuse,
dar ecourile lor nu mă mai ating.
Înlăuntrul așteptării
arde candela smereniei,
iar ziua
risipesc rugă trandafirilor,
stingându-mă în lumina modelată de suflet.
Întrebările nu mai vor răspunsuri,
îndoielile se risipesc,
iar roua lacrimii
spală trupul timpului.
Îmi sorb clipele picătură cu picătură
și promit să iubesc mai târziu,
limpezită de gânduri
și cumințită de dorințe,
în umbra ierbii.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.