Vis
s-a spulberat
gravitația
în mijloc de noapte
umbra ta s-a ascuns
între urse și șoapte
în zadar
gânduri, ochi, mâini
au incercat
de dureri să o spele
îngerul
a pierdut din goarnă
bocetul
toamnei legata-n atele
- încrucișate atele -
m-am trezit dimineață
fără iubire
cu cine mă spăl
de acum înainte pe față?
poezie de Ion Velea (2009)
Adăugat de Ion Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
M-am accidentat. Am căzut pe gânduri și mi-am fracturat circumvoluțiunile. Caut atele!
calambur aforistic de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada renunțării
Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini
Ca să tai frunză la câini.
Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Ca să tai frunză la câini.
M-am lăsat de ce-i plăcere
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini
C-am tăiat frunză la câini.
M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini
Ca să tai frunză la câini.
De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini
Ca să tai frunză la câini.
Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni
Ca să tai frunză la câini.
Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni
Ca să tai frunză la câini.
Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt la"grădi",grupa mică
Razele de soare bat în geam.
Ce frumos încă mai visam.
Este dimineață.
Mă dau jos din pat.
Imediat mă spăl pe față,
pe mânuțe cu săpun.
Dinții, eu îi spăl îndată
cu o pastă mentolată.
S-a trezit și Ghemotoc,
cățelușul meu.
Mama îl duce la plimbare.
Când voi crește, il duc eu.
Înainte de a pleca,
Ghemotoc dă din codiță.
Mă salută în felul lui.
Eu mă-ndrept spre grădiniță.
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015 (2015)
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am trezit dintr-o dată,
Mai singur ca niciodată!
M-am trezit răvășit de lipsa,
A ceea ce-mi lipsește!
M-am trezit cu un dor,
Și-o durere în piept,
De moartea îmi era singura dorință!
M-am trezit printre cuvinte,
Pierdute în mii de tăceri!
M-am trezit că nu știu ce vreau,
Că niciodată nu am știut cu adevărat,
Ce vreau!
M-am trezit zguduit de trecut,
De ceea ce am avut și-am pierdut!
M-am trezit,, slab" si nehotărât!
M-am trezit, trezit de cuvintele tale!
De vocea Ta, de bătăile inimii tale!
De cuvântul scris pentru mine, pentru tine!
M-am trezit, trezit să fiu lângă tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcatele toate
La ceasul pierdut din noapte,
îmi bat la poartă cruntele păcate
lacrimile sunt acuma de prisos
sufletul mi-e deja de molii ros.
Acolo-n colț un înger plânge,
lanțul pân-la sânge ajunge
aripile-s toate rupte
privirile-s demult timp mute.
Cui să mai cer acum iertare,
când soarele nu mai răsare,
când stelele pe cer s-au ofilit,
când pe Cel bun L-am osândit?
O, tu, viață trecătoare
eliberează-mă din a răului strâmtoare,
mai dă-mi o oră, două, trei..
să-mi spăl sufletul cu flori de tei,
să spăl aleile cu lacrimi,
să spăl sufletul de patimi
să cerșesc dulcea iertare
de la oamenii până la soare.
La ceas târziu în noapte,
îmi spăl sufletul de păcate
îngerul îl las să zboare
de la mine pân-la soare
și-ntind mâna spre iertare
spre iubire, spre uitare
El, păcatu-mi va ierta
însă NU și conștiința!
poezie de Adriana Monica Burtea (27 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de la miezul nopții
Cum poate un om scăpa de amărăciunea și de regretele vieții?
Care-i limita solitarei mele dureri?
Într-un vis mă întorc în ținutul natal.
Trezit, șterg două lacrimi.
Acum cine va urca-n cele două turnuri?
Rememorez acele peisaje clare ale toamnei.
Evenimentele de demult și-au pierdut înțelesul,
Ele se evaporă ca într-un vis.
poezie de Li Yu, 937- 978, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar și așa te iubeam...
parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aș fi vrut...
până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...
dar... și așa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de vis
Vis dezmierdat și uitat sub o pernă,
Glasul tău slab mă trezește în noapte
Și îmi alungă noi visuri inapte
Să mă transpună în viața eternă.
Te furișezi, printre gânduri, în minte
Și mă ridici, pe noi aripi, în zboruri
Printre-amintiri ce se-ntorc din decoruri
Care-au rămas neuitate și sfinte.
Visul meu drag, ce mă-nalți printre stele,
Vino, de poți, și veghează-mă-n somnul
Care îmi pune la aripi atele,
Adu-mi imagini cu noi acuarele,
Adu-mi iubire, alungă-mi nesomnul,
Te rog, rămâi visul viselor mele!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anomalia
în fiecare dimineață în care ana
intră în zid în încercarea
de a ieși grăbită pe ușă
o bat și eu la cap cu două atele portante
până recade
în brațele mele cauzatoare
de salvatoare rocade în mersul
firesc al sexului matinal și al job-ului
ce oarecum o precipită
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul
în noaptea aceea
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit
peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
unde nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul învierii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ziduri
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori
Fugiți vise, bidineaua
Mătură cu decibeli
Uite ziua cum e neaua
Și iar mor aristoteli
Unde ești mamă și tată
Ochii plâng pe-o uniformă
Dintr-o poză înrămată,
Plânsul vostru n-are normă
Unde suntem noi și voi
Cine pe cine desparte
Că visez numai strigoi
Care scriu și citesc carte?
Nu mai plângeți tată, mamă
Nopți de veghe fără rost
Chiar când lumea se destramă,
Gardienii sunt la post
Goarnă, goarnă ce răstoarnă
Țipete ca niște ciori
Și la ora cinci le toarnă
Din soldați în închisori!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimile frânte nu se vindecă cu atele.
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Clipa
cerul presăra cenușă pe drum
desculț de gânduri, de păcate
pășeam prin valurile vieții
mă loveam de stele răzlețe
căzute din cer lângă mare
băteau în tâmple clopote a jale
m-am ascuns în trupul ăsta
desfăcându-mi legăturile cu flăcări și foc
purtam în ochi făclia să lumineze drumul
în palme stropi de iubire
să înflorească mărgăritare sub pași
uneori îmi așezam craniul ostenit peste întrebările lumii
alteori mă culcam între cei adormiți
nu era nici durere, nici suspin
o clipă doar, o clipă eternă
atunci am înțeles veșnicia
când m-am trezit
râurile sufletului curgeau alegoric în vale
pur, pășeam peste spini
purtând pe buze surâsul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea, Floare-Albastră...
Călătoresc între două molecule,
Le vindec putrezirea prin viață,
Le pun la distilat în fiecare seară
Și le-nnoiesc izvoru-n dimineață.
Între lamele le-așez la microscop,
Fiecare e-un schelet de stele,
Universul se-nvârte buimac
Punând în inimă și zboruri, și atele.
Tu, ca moleculă a iubirii ești
Marmura ce trece în statuie,
Eu te-am altoit în scoarță de copac
Și îmi zâmbești din galbena gutuie.
Călătoresc și vindec putrezirea
Izvorului ce a pătruns în noi,
Iubirea, Doamne, este Floare-Albastră,
În rest e raiul cu a lui gunoi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Mugur de aripă
strângând la piept genunchiul său julit,
copilul meu ședea la rădăcină,
stătea așa, în iarbă, liniștit,
fără să știe ce-are să mai vină
m-am așezat alături, m-am lipit
de umărul ascuns sub păr în pripă,
văzusem însă că e ascuțit
și ține închis un mugur de aripă
iar părul, ce frumos îi mirosea!
mătase de porumb de soare-ncinsă,
în care umbra frunzei se-mpletea
într-o cunună de lumină stinsă...
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Pășind prin tristeți
m-am ascuns într-o zi
fatidică zi
toamna colora frunzele cu roșul aprins
de sânge scurs dintr-o rană
port în mine reflexele tardive ale trecutelor zile
a fi ceea ce nu este
după ce am pierdut la ruleta vieții
tot ce am avut
stau pe țărm
pustiit de gânduri
oare am avut odată ceva
retorice întrebări, doar întrebări
m-am întors în sensul lucrurilor, multe nespuse
pășind prin tristeți, am ajuns la capăt
azi fără rost
gândurile erau murdare de vopseaua timpului
pierdut și niciodată regăsit
trecuse odată pe aici
pe lac, doi nuferi
s-au trezit să vadă
steaua singură a nopții
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire nepermisă
Iubire nepermisă... clar de lună
Ce ne ascunzi sub umbre de cleștar,
Pe sâni mai simt sărutul, pe gât, pe ochi, pe mână..
Mi-e dor de-a lui iubire iar și iar.
Zefiru,-ți are-ascunsă răsuflarea...
Nisipul-trup stelar de scoici și val,
Ți-ascunde sufletul sub tălpi de lacrimi
Și sub priviri de dor, lăsate-n van.
Te simt ascuns în umbra umbrei mele...
Te văd în vis și buzele mă dor...
Hai vino! Mai sărută-mă odată!
Hai vino! Fără tine simt că mor!
Lasă-mi în dar, îmbrățișarea ta!
O voi păstra în gânduri ca pe-o taină!
Să nu uiți! Numai tu mă poți avea!
Doar eu pot fi a vieții tale doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăpânul meu e plecat
Stăpânul meu e plecat.
M-am trezit de dimineață
fără să știu ce muncă
mi-a lăsat să fac.
Am mers la servitoare
și am întrebat:
"Ce-a zis Stăpânul meu
să fac?"
Servitoarea a ridicat din umeri
fără a se opri
din dereticat.
Am coborât în curte
și pe tăietorul de lemne
l-am întrebat:
"Ce vorbă a lăsat Stăpânul meu
să fac?"
Tăietorul și-a scuipat în palme,
văzând de treaba sa,
mirat.
Am mers la ciobani
la plugari, la tâmplari,
la țesătoare...
Am mers și prin ogradă,
pe la animale
Nimeni n-a știut ce muncă
trebuia să fac,
așa că m-am rugat,
pentru fiecare.
poezie de Silvia Velea (2 octombrie 2001)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.